2,405 matches
-
ajutoare? Dar Pierric? Îl văzuse părăsind plaja cînd Îi cărau pe cei doi bărbați În grotă. Nu, Pierric avea doar șase ani... - Cine a putut face așa ceva? - Cine ți-a spus că ai izbit prea tare? Fiul lui Arthus se ciocni cu privirea fratelui său și holbă ochii, pricepînd la cine făcea aluzie. - Nu... nu... Era gata să urle cînd Ryan Îi puse violent mîna peste gură. Ecoul semnalului În doi timpi al unei sirene le ajunse la urechi, amplificîndu-se. Armelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se Încruntă. - Ei, acum ce mai e? Ce-am mai spus iarăși? Armelle preferă să nu-i răspundă. - Foarte bine, am să tac, mormăi PM. În minutele următoare, nu se mai auzi decît clinchetul cuțitelor și furculițelor care se ciocneau Între ele pe farfurii. Și deodată un zgomot surd, ca o cădere. - Vine din camera tatei! exclamă Armelle. Se repeziră Într-acolo. Bătrînul simțise nevoia să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oamenii aceia; Știm ce datorăm viselor lor, Știm că n-am fi nimic fără țesătura de dureri și bucurii care-a fost istoria lor, Știm că purtau În ei imaginea noastră atunci când erau stăpâniți de ură și teamă, când se ciocneau În Întuneric, Când Își scriau, Încetul cu Încetul, istoria. Știm că ei n-ar fi existat, că nici n-ar fi putut să existe dacă-n adâncul ființei n-ar fi avut această speranță, N-ar fi putut, fără visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e posibil...”, repeta el Întruna, ca și cum aceste cuvinte ar fi avut vreo putere. Ba da, era posibil. Totul este posibil. O infirmieră trecu prin fața lor, Împingând un căruț metalic cu flacoane de ser; se auzea clinchetul pe care-l scoteau ciocnindu-se Între ele. Puțin mai târziu, soarele risipi norii, iar cerul se făcu albastru. Ziua avea să fie frumoasă, la fel de frumoasă ca precedentele. Mama Annabellei se ridică cu greu. „Mai bine să ne odihnim puțin...”, spuse ea stăpânindu-și tremurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Trish ridică paharul. În sănătatea Samanthei ! La mulți ani ! — La mulți ani ! răspund ceilalți, ridicând paharele. Nu-mi dau seama dacă să plâng sau să râd. Sau amândouă. Mă uit în jur la banner și la baloanele argintii care se ciocnesc ușor în adierea vântului ; la sticlele de șampanie; la chipurile zâmbitoare ale tuturor. Nu pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că Întîlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Da ! zic, ușor ofuscată. Sigur că mă descurc ! Următoarele zece minute sîntem prea ocupați să servim lumea cu Pimm’s ca să avem timp să vorbim. Apoi coada se mai rarefiază și rămînem singuri. Nici măcar nu se uită la mine, și ciocnește paharele În jurul meu atît de violent, că mi-e teamă să nu spargă vreunul. De ce-o fi atît de prost dispus ? — Connor, uite care-i treaba. Îmi cer scuze c-am Întîrziat. — Nu face nimic, spune țeapăn și Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de ghețuri? Am coborât spre Mare. Până și bătrânul Bulut Își bătuse joc de mine. Nu e nici o punte de pământ, Îmi spusese, dar sunt ghețuri care te vor duce spre Apus. Ghețuri.... Pfuuuh... Le vedeam cum pluteau, precum munții, ciocnindu-se Între ele, bubuind și scârțâind - unele erau albastre precum cerul după ploaie, altele erau cenușii precum blana unui lup plouat zile În șir, iar altele erau albe precum cel mai nou omăt, la Început de iarnă... Malul se arcuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai recunosc pe Tatăl de strămoș. Pentru asta ne-am luptat În sânge până la glezne pe malul unei mări calde, spulberând parte din cei ce-ți luaseră urma. Tot În numele Tatălui ce ne-a scos din Ceața Adâncă ne-am ciocnit cu alții, Înainte să trecem brațul de mare către aceste pământuri. De-asta ni s-a stins un neam Întreg aproape, atunci când am trecut prin inima nisipului. Și tot de-asta ne-au pândit la ieșirea din deșert, răzvrătiții conduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lustruia obiectele. Slăbit În primele zile, Ravelstein o saluta cu degetul arătător Înălțat și‑i spunea lui Nikki: - Pentru numele lui Dumnezeu, ține‑o departe de cristalurile Lalique. - Îmi spală paharele de vin la robinet, Îmi explica mie. Le ciobește ciocnindu‑le de marginea metalului. I‑am atras atenția și a Început să se smiorcăie. Mi‑a zis că o să‑mi cumpere alte pahare noi de la Woolworth. I‑am răspuns: „Știi cât costă paharele astea Lalique?” Când i‑am spus suma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
inventa pe tine Însuți. Pericolul este că, din acest proces, poți răsări ca o creatură nu pe de‑a‑ntregul umană. Arta deghizării e atât de avansată, Încât poți fi sigur că subevaluezi numărul de lichele cu care te‑ai ciocnit. Dar un geniu ca Rakhmiel nu izbutea totuși să disimuleze clocotul impetuos sau, dacă preferați, ticăloșia naturii lui. Avea noțiuni despre decență care se trăgeau Încă de la romanele lui Dickens, dar avea un REM păcătos - Împrumut termenul de la specialiștii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doctorului Bertolucci a fost un platou de lasagna și un supliment de chifteluțe În sos tomat, din cele pe care le mâncasem la reanimare. Încă nu eram În stare să mă hrănesc singur. Lingura Îmi tremura În mână și se ciocnea de farfurie, zăngănind; nu reușeam să o ridic la gură. Doctorul Bertolucci a venit să ia masa cu Rosamund și cu mine. Încă departe de a gândi normal, Întorceam mereu conversația la subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scârboasă pe cât credeam. BRUNO: Să vezi tu mai încolo. (Cei doi pătrund cu atenție în groapă, și nu li se mai văd decât creștetele; încep lucrul într-o încordare pe care o simțim prin gâfâiturile și frecvența cu care se ciocnesc uneltele; din când în când câte o unealtă este aruncată afară din groapă sau apare câte o mână, care culege vreo unealtă trebuincioasă.) VOCEA LUI BRUNO: Uooo... Ce răceală! VOCEA LUI GRUBI: Taci! Prinde mai bine. VOCEA LUI BRUNO: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii își fac numărul, arlechinii jonglează cu bile colorate, lacheii încep să împartă pahare spectatorilor; în general, personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare din Constituție și mici fragmente din zidurile dărâmate ale Bastiliei; efuziune totală, strălucire și fast, minute întregi de bufonerie totală.) TOȚI: Vive la France
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el... el... INAMICUL (Alergând la PARASCHIV.): Zice că... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice... (MACABEUS și PARASCHIV au făcut în acest timp ocolul camerei, fiecare în alt sens, unul mirându-se că vede, celălalt mirându-se că nu vede; s-au ciocnit în fața mesei; se pipăie unul pe altul.) INAMICUL (Când la unul, când la altul.): Da, cu floarea, cu floarea... Vezi? Vezi un loc negru, o gaură murdară? De aici a plecat și ochiul meu... la ceruri... (Pioșenie.) L-am slobozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură uriașă de apă... spre noi... IOANA: Mi-e frică... îmi tremură degetele... Știi ceva? Mai bine leagă-mă la ochi... Dacă mă legi la ochi o să-mi treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
buzele unei ființe omenești. Și-atunci ar trebui să ne recunoaștem unii pe alții, nu? După vorbă? Poate, zice Sandu. Cred că și pe la voi se spune că te vei întâlni pe lumea cealaltă numai cu cei cu care ai ciocnit ouă de Paști. Bineînțeles. Dar nu ciocnești ouă cu toți din neam. Și mai ciocnești și cu alții care nu-s rude cu tine. Prin urmare nu e obligatoriu să te întâlnești cu rudele, dacă n-ai ciocnit cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trebui să ne recunoaștem unii pe alții, nu? După vorbă? Poate, zice Sandu. Cred că și pe la voi se spune că te vei întâlni pe lumea cealaltă numai cu cei cu care ai ciocnit ouă de Paști. Bineînțeles. Dar nu ciocnești ouă cu toți din neam. Și mai ciocnești și cu alții care nu-s rude cu tine. Prin urmare nu e obligatoriu să te întâlnești cu rudele, dacă n-ai ciocnit cu ele. Da, trebuie să contribui și tu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
După vorbă? Poate, zice Sandu. Cred că și pe la voi se spune că te vei întâlni pe lumea cealaltă numai cu cei cu care ai ciocnit ouă de Paști. Bineînțeles. Dar nu ciocnești ouă cu toți din neam. Și mai ciocnești și cu alții care nu-s rude cu tine. Prin urmare nu e obligatoriu să te întâlnești cu rudele, dacă n-ai ciocnit cu ele. Da, trebuie să contribui și tu, cu oul tău ca să zic așa. Exact. Oare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care ai ciocnit ouă de Paști. Bineînțeles. Dar nu ciocnești ouă cu toți din neam. Și mai ciocnești și cu alții care nu-s rude cu tine. Prin urmare nu e obligatoriu să te întâlnești cu rudele, dacă n-ai ciocnit cu ele. Da, trebuie să contribui și tu, cu oul tău ca să zic așa. Exact. Oare de Paști o să ciocnim ouă, Alexandru? întreabă Iulia. ─ Noi doi? Da, noi doi. Am să ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
alții care nu-s rude cu tine. Prin urmare nu e obligatoriu să te întâlnești cu rudele, dacă n-ai ciocnit cu ele. Da, trebuie să contribui și tu, cu oul tău ca să zic așa. Exact. Oare de Paști o să ciocnim ouă, Alexandru? întreabă Iulia. ─ Noi doi? Da, noi doi. Am să ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere, fată dragă, și dac-ar trebui să alerg în genunchi până la Posești. ─ Tu glumești, eu vorbeam serios. Nu glumesc. Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să te întâlnești cu rudele, dacă n-ai ciocnit cu ele. Da, trebuie să contribui și tu, cu oul tău ca să zic așa. Exact. Oare de Paști o să ciocnim ouă, Alexandru? întreabă Iulia. ─ Noi doi? Da, noi doi. Am să ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere, fată dragă, și dac-ar trebui să alerg în genunchi până la Posești. ─ Tu glumești, eu vorbeam serios. Nu glumesc. Iulia oftează. ─ Bine, hai, lasă, te cred. Mai spune-mi ceva despre verișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fo’ pusă deoparte. Nu crez io c-ați mai gustat așa ceva. Îi palincă de pe la noi, să știți, doctorie curată. Sticla e așezată pe masă și domnul Mihai toarnă în trei păhăruțe. Haideți să cinstim. Cei trei se ridică în picioare, ciocnesc. No, să vă țână Dumnezeu, don’șoară dragă și să vă deie sănătate! ─ Noroc! zice Mihaela. Noroc și dumneavoastră, și fetiței! Să v-auză Dumnezeu! îngână Garofița. Și dau pălinca peste cap. Bună-i! Arde! Te curăță de boală, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întotdeauna avem toată viața înainte, chiar și atunci când nu ne mai rămâne din ea decât o oră, o secundă, clatină sărbătorita din cap. Hai, la mulți ani! Și cele patru doamne, de caro, de treflă, de pică și de cupă, ciocnesc paharele de fetească neagră. Să vă spun ce am visat azi noapte, spune Bianca după ce-a sorbit. Atât de clar încât, stai, să vă spun. Eram în oraș, îmi căutam o geantă, umblam așa aiurea prin magazine, când deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]