1,509 matches
-
poate explica, dacă este interesat. Dacă veți fi interesat, vă pot explica", a spus Băsescu. "Sunt foarte interesat", a replicat Barroso, care a primit de la șeful statului o foaie scrisă. "Aveți aici o ciornă (non-paper)", a spus Traian Băsescu. Pun ciorna (non-paper) în non-dosarul meu (non-file)", a glumit Jose Manuel Barroso. "Să nu puneți niciodată scrisorile semnate de mine în non-dosare", a replicat și Băsescu în glumă.
Vezi ce conținea hârtia pe care Băsescu i-a înmânat-o lui Barroso () [Corola-journal/Journalistic/58151_a_59476]
-
un manuscris găsit de un tânăr cercetător, Roland Michell, într-o bibliotecă. Acesta investiga sursele unui poem al scriitorului Randolph Henry Ash, sub tutela profesorului Cropper care lucra la o ediție a corespondenței complete a scriitorului. "Manuscrisul" se compune din ciornele a două scrisori adresate de Ash unei scriitoare, Christabel LaMotte, pe care o cunoscuse și care îi stârnise interesul și dorința de a comunica. Roland Michell percepe scrisorile ca indiciile unei legături secrete încă nedezvăluite și începe să le exploreze
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
real. Nu contează dacă rezultatul e slab, dar poate vor accepta scriererile cîtorva dintre voi. Thaw se aplecă peste hîrtie, cu mintea potopită de gînduri înaripate. Inima începu să-i bată mai repede și începu să scrie. Umplu repede două ciorne, apoi copie produsul cu mare grijă, verificînd cuvintele dificile în dicționar. Profesorul strînse lucrările și clopoțelul sună pentru ora următoare. A doua zi aveau geometrie. Profesoara de mate vorbea foarte rațional și desena diagrame clare pe tablă, iar Thaw o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amintirea ta, zise Thaw. — Dacă ai minte, o să-i cheltui altfel. Aproape la un an după toate astea, Thaw căuta printr-un sertar, cînd descoperi o scrisoare cu scrisul mamei. Era scrisă cu un creion foarte șters și era o ciornă a unei scrisori pe care nu apucase probabil s-o trimită. Era adresată paginii de corespondență a unei reviste ieftine pentru femei. Mi-au plăcut foarte mult scrisorile de la cititorii dumneavoastră care povestesc gafele nostime ale unor copii. Aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ți încerci norocul, să vînturi nenorocita aia de parolă în stînga și-n dreapta pînă se obișnuiește toată lumea cu tine și te lasă intri peste tot după pofta inimii, să le sufli în ceafă cameramanilor, să-ți bagi nasul în ciornele aruncate la gunoi, să intri în vorbă cu tot felul de martori oculari. — Ar fi trebuit să le tragi cîte un glonț în cap și gata, zice Roja, ce atîta sentimentalisme, cînd ai de-a face cu niște zdrențe ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a stins la ora 9,20 dimineața. Joi, 17 ianuarie. Cu nici patruzeci de ore În urmă, marți seara (15 ianuarie) se transmitea la emisiunea Teatru TV o piesă de inspirație istorică a lui M. Eminescu, rămasă În stadiu de ciornă (lucru care nu se explica bieților telespectatori). Sorin nu mai avea puterea să privească, era În pat, ceilalți erau Încredințați că doarme, oricum ținea ochii Închiși. Cineva din familie a spus În șoaptă că piesa nu-i pare grozavă, mirându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
epice, dintre care nu-mi mai amintesc decât o nuvelă „medievală” și „orientală” pentru care adunasem sumedenie de vechi epistole de arhivă care Îmi păruseră extraordinare. Am lăsat În urmă și amintiri și sute de plicuri cu epistole și cu ciorne de proiecte literare, nu doar părinți și prieteni. Nu am luat cu mine, În 1986, mai nimic „literar”, nu doar fiindcă nu aveam cum Înghesui Într-o valiză toate câte mi le-aș fi dorit, ci și pentru că tocmai bietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
zboară. Se întreabă ce-o mai fi cu Tang Nah și Yu Qiwei. Și ce-or să creadă ei atunci când vor afla că ea e Doamna Mao. Acest gând îi produce încântare și o face să se întoarcă înapoi la ciornă. Lucrează până se trezește Mao. Inima ei bate veselă când îl aude recitând o poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai. Pe urmă se duce înapoi la birou și așteaptă. Vine la ea. Îi arată ciorna. El se apleacă spre lumină ca să citească. Mâinile lui se strecoară pe sub cămașa ei. Sună ca o scrisoare de protest, râde el. Ea zice că nu știe să scrie altcumva. E incapabilă să se plece mai mult de atât. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decât o bucată de hârtie. Ține de noi să o respectăm. Adevărul e că scrisoarea va fi folosită doar ca să capseze buzele nevestelor ălora cu gură de scorpion. Ea se lasă convinsă. Râde cu lacrimi. Ținându-i mâna, el corectează ciorna. Acum vreau să-mi vorbești în pat. Vreau să ai grijă de mine. O, da. Chiar acolo. Cu sinceritate, Lan Ping. * Ziua nunții. Vântul sculptează nori în formă de fructe uriașe. Ceremonia se desfășoară în noua peșteră a lui Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
E liniștită la început, precum schimbarea mareei. Zgomotul se aude năvălind la distanță. După opt luni de pregătire neîntreruptă, zi și noapte, Jiang Ching, Chun-qiao și Yiao termină de redactat „Despre piesa Hairui concediat din funcție”. Mao revizuiește și corectează ciorna. O săptămână mai târziu, apare în Shanghai Wen-hui. Nimeni, de la Biroul Politic la congres, nu ia în serios articolul. Nimeni nu vorbește despre el. Nici un alt ziar nu-l retipărește. Precum o piatră aruncată într-o fântână secată, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poziție nefirească, jucându-se cu o țigară neaprinsă) și surâdea unuia și altuia. Cu toate acestea, nu privea pe nimeni în ochi, deși avea răspunsuri pentru toți. Doar în ziua în care Erika se aplecă peste catedră prezentându-i o ciornă de proiect, el fu smuls parcă dintr-un somn greu și clipi des. Erika afișa un zâmbet parșiv, care îi însoțea privirile pe jumătate ironice, pe jumătate batjocoritoare. Creionul i se plimba încet peste o schemă complicată, înconjurând unele componente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nostalgiei. Cioburi de amintiri, nearanjate, fără o semnificație căutată, dar care pentru cel care le simte au semnificația unei emoții endogene asociate, uneori disproporționată, așa cum lucruri văzute în vis nu justifică spaima sau fericirea intensă care le însoțesc. Fragmente și ciorne se asociază ca să contureze un spațiu al inocenței, al autenticității unor senzații și imagini rememorate minuțios. Numai cine știe cât de greu e să scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aleg dintre povestiri. E bine să ai timp. Am avut noroc că nu am putut să public Însemnări dintr-un bordel turcesc după doi-trei ani. Ar fi fost o greșeală. De ce? Pentru că am avut mai mult timp să arunc multe ciorne nereușite. În carte ai adunat experiența din România, plus locurile în care ai stat temporar. Te-ai tot mutat până să-ți găsești locul... Nu am călătorit efectiv, ci am stat într-o țară și am muncit. M-am mutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
scriitura mea. Scrii dintr-o suflare sau îți cauți atent forma? Am făcut experimente de stil. Multe. În felul acesta, am umplut coșuri de gunoi întregi. Am scris extrem de mult față de cât am publicat. Cum am spus, coșuri întregi cu ciorne. E ceva ce face orice scriitor la început, pentru că totul funcționează mai greu. Poezie mai scrii? Nu. Am scris în 2000, când mi-am luat casa, nu mi-au mai rămas bani de mobilă, aveam doar o masă, nici calculator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ni se cuvine. Bruno, din Despre eroi și morminte, de Sábato, vorbește despre starea noastră de adormire ca despre „o vremelnică periferie a morții, tărâmurile prevestitoare în care facem ucenicia marelui somn, biete zvonuri nedeslușite ale întunecoasei aventuri de pe urmă, ciorne neclare ale misteriosului text final, cu infernul pregătitor al coșmarurilor“. Suntem oare în stare să acceptăm că în fiecare noapte, cu fiecare somn, ne facem „ucenicia“, în așternutul nostru confortabil și parfumat? E prea mult pentru cineva care vrea doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de a da glas înflăcăratului mesaj umanist înaintat al lui Schiller, nu l-a părăsit niciodată pe Beethoven. Caietele lui de schițe o dovedesc. S-au găsit motive, fragmente, teme, notări numeroase, datând din 1798, 1811, 1812; în mod frecvent ciornele compozițiilor pentru Simfonia IX-a apar mai cu seamă în perioada anilor 1815-1822. Ideea de a uni vocea omenească cu ansamblul simfonic îl urmărea de multă vreme pe Beethoven. Cu 16 ani în urmă, în 1808, el compusese fantezia pentru
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
știe câți vor mai urma, dorința efemera a devenit faptă și am început o muncă fără coordonate precise, care părea ușoară inițial, dar inerția tuturor a fost peste așteptări și au fost necesare insistențe repetate până au apărut și primele ciorne, au urmat discuții, cereri, rugamniti, până au ajuns parțial și restul, apoi prelucrări repetate, corecturi multiple și iureșul final că în sesiune, uitând de lumea de afară. Pentru a reuși în temerara încercare am avut parte de ajutorul academic al
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
aproape cu nepăsare îl las să alerge - ooo, cât de orb ! - spre suferințele lui viitoare ! Da, îl las, o nebunească senzație că mi-ar sta în puteri să împing lucrurile înapoi, spre începutul lor. Dar eu aplec creionul mecanic spre ciornă, Liebe Karl, scriu... Scriu la ciornă cu luare aminte, aici este toată atenția mea, nu la bietul tânăr străin care am fost, care atât de vag poate să-mi semene ! Cum s-au rărit sprâncenele ! Cum s-a subțiat firul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alerge - ooo, cât de orb ! - spre suferințele lui viitoare ! Da, îl las, o nebunească senzație că mi-ar sta în puteri să împing lucrurile înapoi, spre începutul lor. Dar eu aplec creionul mecanic spre ciornă, Liebe Karl, scriu... Scriu la ciornă cu luare aminte, aici este toată atenția mea, nu la bietul tânăr străin care am fost, care atât de vag poate să-mi semene ! Cum s-au rărit sprâncenele ! Cum s-a subțiat firul părului ! Ce vagă asemănare, în afara acestui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
abur lasciv are să îi încețoșeze mintea, vuietul dezlănțuit în urechi, valul de sânge care va face oasele să-i devină tot mai ușoare, tot mai spongioase, iar în pântec, același piron înroșit în foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului. Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai bună difuzare. Scăpat de grijile gestiunii zilnice a unei librării și a unei edituri, tata s-a consacrat cu totul operei lui și s-a Întors la roman. HÎrtia cu antetul editurii Cedrului, devenită acum inutilizabilă, a servit la ciorne și la copiile articolelor lui. Sfîrșitul librăriei m-a făcut să pricep că eram expulzat din copilărie și că adolescența mea era practic terminată, dacă n-aș fi fost Încă dispus să-mi dau seama de asta de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În ordine cronologică. Am dat peste jocuri, exerciții, relatările unor evenimente pe care le știam, dar, reflectate de viziunea personală a lui Belbo, Întâmplările acelea Îmi apăreau și ele acum Într-o altă lumină. Am găsit fragmente de jurnal, confesiuni, ciorne cu Încercări narative Înregistrate cu gustul amar al cuiva care le știa deja sortite insuccesului. Am găsit Însemnări, portrete ale unor persoane pe care chiar mi le aminteam, dar care acum căpătau o altă fizionomie - aș zice mai sinistră, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
are stofă, nu-i așa, Jacopo?” „Da, l-am mirosit imediat. Ieri-seară a construit niște raționamente stupide cu multă subtilitate. Dar să continuăm, dat fiind că proiectul te interesează. Ce anume pusesem În secția de Oximoronică, fiindcă nu mai găsesc ciorna?” Diotallevi scoase din buzunar o fițuică și mă fixă cu o simpatie sentențioasă: „La Oximoronică, așa cum spune și cuvântul, contează caracterul autocontradictoriu al disciplinei. Iată de ce, după mine, Urbanistica Țigănească ar trebui să intre aici...” „Nu”, zise Belbo, „numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când vin aici, Îmi place să scriu de mână, cum făceam altădată”. Ne arătă un dulap maiestuos: „Uite, după ce-oi muri, amintiți-vă, acolo-i toată producția mea literară de tinerețe, poeziile pe care le scriam la șaisprezece ani, ciornele de la o saga În șase volume pe care o scriam la optsprezece... și tot așa, pe măsură ce...” „Să vedem, să vedem!” strigă Lorenza bătând din palme și apoi apropiindu-se, felină, de dulap. „Stai cuminte”, zise Belbo. „Nu-i nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]