2,061 matches
-
flexiune (cerută de realizarea prin adjectiv) se opune circumstanțialului modal: „Răsare luna liniștit și tremurând din apă.” (M. Eminescu, I, 179), iar prin poziție, atributului: „S-apar-o zână liniștită / Cu ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I, 228) și atributului circumstanțial: Gabriela, acum liniștită, l-a privit cu mai multă încredere. Deosebirea de topică dintre complementul predicativ și atributul circumstanțial corespunde distincției din plan semantic; însușirea exprimată prin atributul circumstanțial precede (ca timp, cauză, condiție etc.) sau urmează (scop, consecință) acțiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, 179), iar prin poziție, atributului: „S-apar-o zână liniștită / Cu ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I, 228) și atributului circumstanțial: Gabriela, acum liniștită, l-a privit cu mai multă încredere. Deosebirea de topică dintre complementul predicativ și atributul circumstanțial corespunde distincției din plan semantic; însușirea exprimată prin atributul circumstanțial precede (ca timp, cauză, condiție etc.) sau urmează (scop, consecință) acțiunea verbală: Mihaela, obosită, s-a întors acasă. în timp ce însușirea (acțiunea) exprimată prin complementul predicativ este simultană cu acțiunea verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I, 228) și atributului circumstanțial: Gabriela, acum liniștită, l-a privit cu mai multă încredere. Deosebirea de topică dintre complementul predicativ și atributul circumstanțial corespunde distincției din plan semantic; însușirea exprimată prin atributul circumstanțial precede (ca timp, cauză, condiție etc.) sau urmează (scop, consecință) acțiunea verbală: Mihaela, obosită, s-a întors acasă. în timp ce însușirea (acțiunea) exprimată prin complementul predicativ este simultană cu acțiunea verbului: Mihaela s-a întors obosită acasă. Articularea Rolul hotărâtor în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: „După doi ani s-a întors doctor.” Se distinge, prin aceasta, de subiect: „După doi ani s-a întors doctorul.” sau de complementul comparativ: • complement predicativ: Vorbește mai bine ca doctor. • circumstanțial modal: Vorbește ca un doctor. • complement comparativ: Vorbește mai (la fel de) bine ca un doctor. Observații: Substantivul-complement predicativ poate primi articol hotărât dacă este determinat de un atribut: „Și iată cum în sfânta zi de Duminica mare mă trezii stăpânul în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G. Bacovia, 102) „Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită.” (M. Eminescu, I, 42) Identitatea specifică a complementului predicativ realizat prin gerunziu rămâne implicită în planul semantic al celor două verbe: • complement predicativ: El merge uitându-se peste tot. • circumstanțial modal: El merge șchiopătând. Când se realizează propozițional, identitatea specifică a complementului predicativ este implicită în natura relației sintactice pe care se întemeiază (de dublă dependență) și în planul ei semantic: • complement predicativ: L-am văzut cum încerca să plece
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c. constituenți sintactici, de diferite dezvoltări, purtători ai unor funcții sintactice deosebite; în enunțul „Se uita la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși...” (C.Hogaș, 158), termenii coordonați copulativ nedumerită și întrebător actualizează funcțiile de complement predicativ și circumstanțial (modal). d. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice. În enunțul „- Dragostea cere riscuri, Galilei. Tu ce riscuri îți asumi iubind lumina, arborii și vara?” (O. Paler, 160), termenii coordonați
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ, circumstanțial instrumental etc., în dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci ale coordonării copulative, dacă asigură realizarea funcției sintactice printr-un constituent sintactic multiplu. Când aceasta actualizează funcția de subiect, verbul-predicat se situează la plural; acordul în număr fixează natura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
soluționarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul.” (C.P.P., art. 109) $compl. de agent$$, „Trebuie să plec astă-seară sau mâine.” (M. Isanos, 230) $circumstanțial temporal$$ „Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere... se pedepsește...” (C.P.) $circumstanțial instrumental$$ Coordonarea disjunctivă se desfășoară cel mai adesea între doi termeni, de diferite structuri (care pot fi aceleași - ambii termeni propoziționali, infrapropoziționali - sau nu), dar poate implica și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul.” (C.P.P., art. 109) $compl. de agent$$, „Trebuie să plec astă-seară sau mâine.” (M. Isanos, 230) $circumstanțial temporal$$ „Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere... se pedepsește...” (C.P.) $circumstanțial instrumental$$ Coordonarea disjunctivă se desfășoară cel mai adesea între doi termeni, de diferite structuri (care pot fi aceleași - ambii termeni propoziționali, infrapropoziționali - sau nu), dar poate implica și mai mulți termeni, distribuiți simetric în serii de câte doi sau toți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când de austrieci, când de valahi, când de turci...” (B. Fox, 250) $complement de agent$$, „Așezând genunchi și mână când pe-un colț, când pe alt colț, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți” (M. Eminescu, I, 76) $circumstanțial spațial$$ Cel mai frecvent, relația de coordonare alternativă implică doi termeni: „Și-și ducea mâna gracilă și nervoasă ca să-și aranjeze când buclele care nu-i cădeau de altfel, când rochia care nu i se părea niciodată decentă.” (C. Petrescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al textului, sunt dominate de componenta lingvistică, o anumită realitate extralingvistică se poate exprima sintactic, fie printr-o relație de coordonare, fie printr-o relație de subordonare. Din această perspectivă, coordonarea adversativă corespunde relației de dependență care generează funcția de circumstanțial concesiv: Citește mult dar nu reține nimic./ Deși citește mult, el nu reține nimic. În planul semantic al coordonării adversative termenul al doilea introduce o discontinuitate semantică, ceea ce, în procesul de comunicare lingvistică, își are originea, din perspectiva emițătorului, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un pasaj din Cursul de sintaxă predat studenților ieșeni în anul universitar 1947/1948. Luând în atenție negativele judecăților și frazelor categorice și ipotetice, în legătură cu raportul logic de implicare, lingvistul ieșean le identifică pe acestea cu frazele în care există circumstanțiale concesive: ”Goblot (...) n-a arătat că astfel de judecăți și de fraze (=negativele judecăților și frazelor categorice și ipotetice) se identifică cu frazele în care avem așa-numitele propoziții secundare concesive 52.” Cum, însă, negativele acestor judecăți înseamnă tocmai absența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
astfel de fraze ar trebui numite opozitive 53.” Din aceeași perspectivă, a dominării componentelor logică și ontologică, coordonarea realizată prin conjuncția ci este o alternativă sintactică, printr-un raport de cvasisinonimie, la relația de dependență care generează funcția sintactică de circumstanțial opozițional: Nu învață, ci doarme./ În loc să învețe, el doarme. Enunțurile dezvoltă un grad ridicat de sinonimie când în amândouă s-ar putea presupune, relativ asemănător ca în frazele cu subordonate concesive sau cu coordonare adversativă, o stare de așteptare frustrată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca în frazele cu subordonate concesive sau cu coordonare adversativă, o stare de așteptare frustrată: În loc să învețe (cum era de așteptat), el doarme./ Nu învață (cum era de așteptat), ci doarme. Dar această trăsătură semantică, circumscrisă inferenței logice, definitorie pentru circumstanțialul opozițional, nu mai intervine în frazele în care coordonarea opozitivă exprimă numai o opoziție între cele două unități sintactice implicate, în sensul negării sau infirmării uneia din cele două posibilități luate în considerație: Nu vine ci pleacă., Nu e marți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
237), „De un singur lucru vă rog să nu vă îndoiți, că nu mă joc cu vorbele.” (O. Paler, Viața, 82) • de agent: Treptat a fost părăsit de toți, de prieteni și de dușmani deopotrivă; pentru ei, era un înfrânt. • circumstanțial: „Am înțeles de mult că omul se află exact în locul unde se află suferință și fericire, adică între plante și zei.” (O. Paler, Galilei, 96), „A doua zi, sâmbătă, plecau la răsăritul soarelui, învăliți în cojoace...” (M. Sadoveanu, X, 536
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i se păru mai caldă în seara aceea.” (E.Barbu,106), „Reflectam tocmai asupra faptului acestuia, că o ținea de mâna stângă, când mi-am amintit deodată că toate acestea se întâmplaseră demult și le uitasem.” (M.Eliade, 184) • atribut circumstanțial: Doina, așa cum o știi, veselă și plină de elan, tot are momente în care viața i se pare searbădă. • complement predicativ: L-am regăsit foarte schimbat: închis în el, fără entuziasmul lui molipsitor, fără încredere în nimeni și în nimic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și construcțiile incidente, în subcapitolul Construcții incidente vol.II, pp.738-742), precum și, parțial, în Tipuri de discurs, în interpretarea vorbirii directe (Idem, pp. 819-820). În aceeași ediție, unele structuri sunt interpretate la Relațiile de dependență, în diferite variante ale clasei circumstanțialului de modalitate: "Majoritatea sistemelor morale nu reușesc, din păcate, mai mult decât să-l pună pe om la adăpost față de vacarmul său lăuntric." (A.Pleșu, Minima moralia) (Ibidem, p.498) Este adevărat că atât elementele incidente (sau fenomenul incidenței), cât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
versurile „Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.” (M. Eminescu, I, 141) adverbul desigur se află într-o relație de dependență cu verbul a mâhni și realizează funcția de circumstanțial modal. Același adverb este situat, prin pauză, într-o relație de incidență și, ca atare, nepurtător al unei funcții sintactice, în enunțul „Aceasta îți va fi cu atât mai lesne, cu cât, desigur, proiectul de carte va rămânea (...) pururea în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de incidență și, ca atare, nepurtător al unei funcții sintactice, în enunțul „Aceasta îți va fi cu atât mai lesne, cu cât, desigur, proiectul de carte va rămânea (...) pururea în stare de proiect...” (Al. Odobescu, 176) El vine sigur. șsigur - circumstanțial de modț El vine, sigur, cu Anamaria. șsigur - fără funcție sintacticăț Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. Enunțul organizat în jurul unui verb ilocutiv este incident, termen secund
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realității sau prezenței unei anumite însușiri, calități, identități; cf. Ecat. Teodorescu, În problema structurii părților de propoziție. Cu privire specială la predicatul nominal, LR, 1979, nr. 2, p. 124. 21, 22. art. Nume și verb, p. 426. 23. Categoria subiectivelor circumstanțiale este discutată de Șt. Popescu, Contribuții la cunoașterea propozițiilor subiective, LL, nr. 11 (1966), pp. 351-374, și Ecat. Teodorescu, Propoziția subiectivă, pp. 91-92. 24. În legătură cu conceptul de elipsă, vezi S. Pușcariu, lucr. cit., p. 125. 25. Cf. Ecat. Teodorescu, În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este precedat de prepoziție (de) și complementul simplu, sau analitic, realizat prin infinitiv: „Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece.” (M.Eminescu) 35. Complementul comparativ este detașat din sfera circumstanțialului de mod, din interpretarea G.A., unde este confundat cu circumstanțialul de mod realizat prin procedeul comparației stilistice, de către I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 668 și Ecaterina Teodorescu, Comparația și complementul comparativ, LR, XXIX (1980), nr. 6
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin infinitiv: „Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece.” (M.Eminescu) 35. Complementul comparativ este detașat din sfera circumstanțialului de mod, din interpretarea G.A., unde este confundat cu circumstanțialul de mod realizat prin procedeul comparației stilistice, de către I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 668 și Ecaterina Teodorescu, Comparația și complementul comparativ, LR, XXIX (1980), nr. 6, pp. 585-590. 36. Cf. Mioara Avram, Cu privire la definiția complementului de agent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 668 și Ecaterina Teodorescu, Comparația și complementul comparativ, LR, XXIX (1980), nr. 6, pp. 585-590. 36. Cf. Mioara Avram, Cu privire la definiția complementului de agent, LR, 1968, nr. 5. 37. Această situație a determinat-o pe Mioara Avram, Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în limba română, București, Editura Academiei, 1960, p. 143, să numească aceste propoziții consecutive finale. 38. Motiv pentru care majoritatea lucrărilor de gramatică nu înregistrează în interiorul propoziției un circumstanțial consecutiv. G.A. îl discută ca o variantă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a determinat-o pe Mioara Avram, Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în limba română, București, Editura Academiei, 1960, p. 143, să numească aceste propoziții consecutive finale. 38. Motiv pentru care majoritatea lucrărilor de gramatică nu înregistrează în interiorul propoziției un circumstanțial consecutiv. G.A. îl discută ca o variantă a circumstanțialului de mod. (vol.II, p.186) În noua ediție a Gramaticii Academiei, “în clasa de substituție a circumstanțialului consecutiv” se înregistrează și realizări infrapropoziționale: "realizări nominale" și „realizări prin forme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elemente conjuncționale în limba română, București, Editura Academiei, 1960, p. 143, să numească aceste propoziții consecutive finale. 38. Motiv pentru care majoritatea lucrărilor de gramatică nu înregistrează în interiorul propoziției un circumstanțial consecutiv. G.A. îl discută ca o variantă a circumstanțialului de mod. (vol.II, p.186) În noua ediție a Gramaticii Academiei, “în clasa de substituție a circumstanțialului consecutiv” se înregistrează și realizări infrapropoziționale: "realizări nominale" și „realizări prin forme verbale nepersonale” (infinitivul și gerunziul) (Cf.vol.II, p.573
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]