105,754 matches
-
mă împiedicam, căutând cuvântul cel mai potrivit pentru traducere, el (care nu știa limbile acestea străine nici pe departe cât mine) îmi dădea, chiar el cuvântul potrivit. Eu învățam imens, făceam traducerea brută, el o punea în versuri, apoi le citeam împreună, făceam corecturi. Asta în tot cursul anilor '60 și începutul anilor '70; era o delectare excepțională. Pe vremea aceea îl vedeam mai puțin pe Gary, dar în schimb în anii '80, prin corespondență (publicată aproape toată) am compensat, mi-
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
apărute după '89? V.N.: Acuma să ținem seama că era vorba de o perioadă când eram expatriat, nu? N-aveam cum să știu mare lucru. Gary făcea uneori aluzii foarte discrete la literatura lui de sertar în corespondeență. Apoi am citit mai ales Adio Europa, imediat după 1990 într-un manuscris pe care mi l-a dat Cornel Regman. M-a întors pe dos. L-am citit în avion, în drum spre Washington. Am scris îndată un articol sau chiar două
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
făcea uneori aluzii foarte discrete la literatura lui de sertar în corespondeență. Apoi am citit mai ales Adio Europa, imediat după 1990 într-un manuscris pe care mi l-a dat Cornel Regman. M-a întors pe dos. L-am citit în avion, în drum spre Washington. Am scris îndată un articol sau chiar două în "Times Literary Supplement" din Londra (care este și a rămas, zic eu, cel mai bun hebdomadar intelectual din lume) în care ziceam că cei doi
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
Și e de înțeles că autorul a reușit să fie pe gustul copiilor de pretutindeni. A "descoperit" jocul și a intuit felul în care poți stîrni curiozitatea copiilor. Poate de aceea, cărțile acestea nu rămîn doar manuale, ci pot fi citite de oricine cu plăcerea și amuzamentul pe care îl provoacă întotdeauna naivitatea copiilor și savoarea întrebărilor lor. Sînt cărți care pot aduce momente de relaxare. Probleme "filosofice" ca raportul dintre original și copie, dintre parte și întreg, ce este metafora
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
stare de "Nu se poate!" vecină cu beatitudinea, față de care rîsul e nimica toată. (Îi sînt și azi recunoscător lui Jean Grossu pentru cele vreo două zile de fericire pe care mi le-a dăruit cînd aveam vreo 13 ani, citind traducerea lui din Svejk.) Perplexitatea pe care mi-o provoacă autoritățile noastre îmi omoară cheful de rîs. Căci semnalul pe care vor să-l dea majoritatea măsurilor enunțate mai devreme ar fi, în esența lui, unul pozitiv: "Ordine, umanitarism și
Realitatea care nu se poate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15099_a_16424]
-
oferit de lectură: "Recitesc cartea lui X, e, într-adevăr, foarte bună. Ceva mă încurcă. Prea des sînt de acord cu el. Prea nu pot să-l contrazic. O carte de idei e vie - sau eu sînt viu cînd o citesc - dacă mă provoacă la duel". Iar pentru ca atitudinea cinică să nu rămînă o vorbă goală, iată transpunerea ei în act analitic: "Criticul Y s-a împotrivit unei mișcări literare noi. Ulterior s-ar fi putut demonstra că nu se înșelase
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
aparent jenante: "În secolul douăzeci și unu nu vreau să pătrund. Rămîn ce am fost și ieri și alaltăieri - un junimist". Sau chair stridente: "Mă simt mai aproape de omul cavernelor decît de Radu Petrescu sau Adrian Marino. Îmi lipsește respectul pentru cultură. Citesc o carte cum ai suge un os. După aceea, o arunc. O arunc chiar la propriu de cînd ne tot pregătim să ne mutăm. Nu fac, totuși, ca taica de la Eșelnița care, după ce citea fără să răsufle cărțile trimise de
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Marino. Îmi lipsește respectul pentru cultură. Citesc o carte cum ai suge un os. După aceea, o arunc. O arunc chiar la propriu de cînd ne tot pregătim să ne mutăm. Nu fac, totuși, ca taica de la Eșelnița care, după ce citea fără să răsufle cărțile trimise de tata (pînă îi intra vaca în trifoi), le folosea nu spun cum". Se străvede aci paradigma cioraniană, căreia dl. Ciocârlie îi dă tîrcoale neîncetat, irezistibil atras, dar și refuzat prin lipsa unei demonii cabrate
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
un chibiț pe colțul biroului. Ei, să te văz acuș, Alexandre, îmi ziceam, (cum îi ziceam eu lui Ivasiuc), care Ivasiuc, trăgând aer în piept cu furie, explodase" " Dar să-l văd eu pe tatăl tău (adică pe Moromete) că citește mii și mii de volume, zeci de mii și mii de cărți pe an, toată biblioteca, -ai? să-l văd!" Aici, se întâmplase o adevărată minune. Din toată ura țărănească ce i se citea în glas, pe figură, Marin Preda
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
tatăl tău (adică pe Moromete) că citește mii și mii de volume, zeci de mii și mii de cărți pe an, toată biblioteca, -ai? să-l văd!" Aici, se întâmplase o adevărată minune. Din toată ura țărănească ce i se citea în glas, pe figură, Marin Preda scoase instantaneu un behăit al lui, cum făcea, o behăială lungă și veselă, admirativă, și apropiindu-se de Ivasiuc, îi puse mâna pe umăr: - așa e, monșer, așa e! făcea. Mă uitam la ei
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
sau în argoticul AMR "au mai rămas"): imho "in my humble opinion" ("în umila mea opinie"), dar și imnsho "in my not so humble opinion". Majoritatea abrevierilor se bazează și pe jocuri de cuvinte și procedee rebusistice: litere care trebuie citite cu numele lor, sau cifre care substituie secvența sonoră a numeralului respectiv: b4 (= "before"), cu (= "see you"), ruok (= "are you O.K.?"), 2l8 (= "too late") etc. Procedeul e la modă, din cîte știu, și în stilurile de chat în alte
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
pe drept criminalii comuniști?" (p.27). Evident, dimensiunea etică nu trebuie ignorată, mai cu seamă în cazul unui scriitor care a semnat de foarte devreme pactul cu autoritatea comunistă și a excelat în versatilitate (împinsă uneori pînă la cinism), dar citind cartea lui Pavel Țugui ai sentimentul că autorul nu găsește tonul just, iar ceea ce se vrea o radiografie lucidă, deopotrivă a unei existențe și a contextului istoric, eșuează în didacticism și patos moralizator. Un aspect care salvează în bună măsură
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
Arta lui este un cadou pe care îl prețuiesc nespus, și care îmi va influența tot ce voi realiza în viitor în teatru." David Zinder, regizor. Un omagiu extraordinar adus unui mare om de teatru, mesaj pe care l-am citit în cadrul Săptămînii "Vlad Mugur", organizată de regizorul Tompa Gabor, directorul Teatrului Maghiar din Cluj. Dispariția lui Vlad Mugur, iată, a trecut aproape un an, a lăsat liber un culoar al profesionalismului, nebuniei și perfecționismului pe care este foarte greu să
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
grele", în lecturi încruntate, isteroide. Ci doar acelora care pot înțelege farmecul unui autor care a ales s-o facă pe "nebunul" sau pe poetul pentru distracția noastră: "Sufeream, poate (stătusem, pe la șaptesprezece ani, cîteva ore la librăria de vizavi, citind dintr-un masiv tratat de psihiatrie, mult prea scump ca să-l pot cumpăra), de o "epilepsie morfeică neconvulsivă de lob temporal stîng" sau, poate, doar de o dispoziție mistică sau poetică exagerată, ce avea să-mi distrugă mintea cu desăvîrșire
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
înțeles recurența unor astfel de pasaje. Este vorba despre ecuația foetus, viscere, creier care generează un șir nesfîrșit de "fractali" stilistici. De multe ori Cărtărescu nu se îndură să taie din propriul text. Aceasta este impresia cu care rămîi după ce citești multe pagini care continuă cam în acest stil: "Făcuse oare-n acel moment conștiința mea un fel de pliu, o cută, un cuib de rîndunică thomian? Se adîncea deodată țeasta mea casa-n ruine și eu însumi în mijlocul ei, în fața
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
să respecte spiritul cărții - un clin d'oeil complice: aici m-am prins, aici mi-a plăcut foarte mult, aici mai puțin... Pentru că trebuie precizat pentru țara bîrfelor literare: Cărtărescu nu este inamicul public nr. 1. Și încă ceva ! După ce citiți și acest volum din Orbitor puneți-vă o întrebare-test: de cît timp n-ați mai citit cu atîta interes un roman publicat de un scriitor român după '89? Poate cam de prin '96... Mircea Cărtărescu, Orbitor
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
plăcut foarte mult, aici mai puțin... Pentru că trebuie precizat pentru țara bîrfelor literare: Cărtărescu nu este inamicul public nr. 1. Și încă ceva ! După ce citiți și acest volum din Orbitor puneți-vă o întrebare-test: de cît timp n-ați mai citit cu atîta interes un roman publicat de un scriitor român după '89? Poate cam de prin '96... Mircea Cărtărescu, Orbitor
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
Iași și la București, cu ocazia unor întîlniri precum cea evocată de dl Ștef, președintele a acordat mai multe distincții. Cui? Unor oameni care i-au fost în anii din urmă fideli și apropiați, a observat presa. Numai că, dacă citim cu atenție listele, remarcăm că dl Iliescu a rămas pe veci atașat de tot felul de scriitori și artiști fără nici o valoare care s-au bucurat de distincțiile fostului regim. Cum să-l premiezi în 2002 pe dl Mircea Radu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
dlui Pițu pentru atenția acordată vieții și operei dlui Manolescu. Se teme totodată de nașterea unui cult al personalității și-l invită cordial pe dl Pițu să se uite și prin biografiile altor eminenți intelectuali români de astăzi. În fine, citim în Familia și un interesant experiment făcut cu ajutorul studenților din anul IV al Literelor orădene în legătură cu felul în care văd ei publicațiile culturale actuale și cum și-ar dori să fie. Mai exact, pe care le-ar sponsoriza. Sînt reproduse
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
este un scop, nu un mijloc. Multe din disciplinele la modă azi sînt doar instrumentale și a face din ele țelul școlii este o imensă eroare. Exemplul cel mai frapant este informatica. Rezultatul este că 90% dintre elevi nu mai citesc, nu mai merg la teatru sau la cinema, nu mai ascultă muzică și nu frecventează expozițiile: se joacă în schimb pe calculator. Nici una din disciplinele formatoare nu mai are căutare. Istoria a devenit un simplu prilej de demagogie, religia, unul
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
răspunzînd unor întrebări din toate domeniile. Era un puști simpatic, vioi, care, evident, gîndea. Ghiciți unde s-a încurcat? S-a încurcat acolo unde din zece puști care voiau același lucru doar unul a știut răspunsul: la alfabet! Da, cum citiți: puștii nu cunoșteau alfabetul, cu ce începe și cu ce se termină, care este ordinea literelor. Constatarea m-a zguduit. Iată performanța cea mai mare a școlii de azi: analfabetismul de masă. E drept, la propriu, nu la figurat, dar
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
fost mai înțelegătoare cu Joiță Tănase în această privință. La cîte recursuri în anulare a depus de cînd a intrat în pîine, e de înțeles că a întîrziat cu unul dintre ele. *În CRONICA ROMÂNĂ, ziar de tiraj redus, am citit un editorial semnat de Mircea Micu. Fostul colaborator al publicațiilor SĂPTĂMÂNA și LUCEAFĂRUL. Se oțărăște împotriva mass-media din România care își permit să ia în seamă ce spune presa din Occident despre România. Se răstește împotriva lor și pentru că nu
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
că butonatul este, de la un punct încolo, dovadă de frivolitate, de neputință de fixare, expresie a nervozității celor incapabili să se oprească la ceva. Nu e fără importanță remarca. Într-o lume în care puțini mai au răbdare de a citi romane de 4-500 de pagini, e normală această nervozitate. Ea devine o formă de du-te-vino, de plimbare agitată, de plictiseală. Telespectatorul e un plictisit. Are nevoie nu doar de senzații tari, dar și de senzații multiple. Nu-i ajunge un
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
edituri... E drept, e un principiu care-l acoperă pe orice veleitar. Care e paguba? Unde e dreptatea? De ce unul se naște Dante iar celălalt nătîng? Prin urmare, pledez pentru veleitari. Pentru veleitarii discreți, care nu te somează să-i citești. Aceștia îmi sînt dragi. Dar există ei?". Mizantropia e trecută prin alambicurile meditației amare, atît de subtilizată încît accede la serenitate. Referitor la o propoziție a lui Didier Anzieu: "te cunoști așa cum ai vrea să fii pentru a compensa realitatea
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
punctul de vedere al unui anti-erou-femeie (tente anna-kareniniene, drame, tentative de sinucidere...), cu victoria - în cele din urmă - a vieții și purității. Stilistic vorbind, Piața Diamantului conține monologuri juxtapuse, atât de bine cizelate încât pot fi scoase din context și citite cu voce tare asemenea unor poeme. Mercè Rodoreda, Piața Diamantului, traducere de Jana Balacciu Matei și Xavier Montoliu i Pauli, Miquel Lor, Laura și orașul sfinților, traducere de Jana Balacciu Matei, cuvânt înainte de Iolanda Pelegri, Ramon Solsona, Ceasuri oprite, traducere
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]