1,431 matches
-
circul, crede-mă! Necazul e că nu știi cum să te porți cu el. Nu știi niciodată la ce te poți aștepta“ - zice. „Am avut de cîteva ori mari necazuri cu el“ - zice. „Nici nu-ți dai seama“ - zice - „ce ciudățenii Îi trec prin minte, cum n-am văzut În viața mea“ - zice - „și nu știi niciodată la ce te poți aștepta. Ascultă, Într-o noapte“ - a zis - „a-nceput să strige și să bată cîmpii despre Lydia. Să vezi“ - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
promis că n-o să-l dau În vileag și o să ne ținem de cuvînt. Stai liniștit.“ A stat o clipă pe gînduri. „Bine“ - zice - „poate că ai dreptate. Poate că așa-i mai bine. Dar n-am mai auzit așa ciudățenie de cînd sînt“ - a zis. „Așa e, pe cinstea mea!“ Au scăpat cu bine. N-a fost prins nici unul. Peste cîțiva ani, cînd tatăl tău a făcut călătoria În California, Truman i-a povestit, firește, că Ed și Lawrence s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singură Lege amărâtă, pe care numai tâmpiții și proștii bisericoși o respectă. De cine se tem hoții? Vai, cât de ciudat am ajuns ca să fiu! M-am trezit deodată așa vorbind doar cu mine însumi, despre ce credeți? Tocmai de ciudățeniile și paradoxurile unui popor, care nici în douăzeci și doi de ani, nu a ajuns ca să atingă majoratul profețit de Silviu Brucan, Dumnezeu să-l ierte, de ce cameleon politic mai era. Unul dintre cele mai bizare paradoxuri ale poporului acesta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
am lovit de colțul unei mese. Bufnitura loviturii a răsunat în mine ca un picior dat unui butoi plin, enorm. Durerea mi-a venit până la jumătatea grosimii coapsei - de acolo s-a pierdut. Durerea s-a rătăcit în carnea mea... Ciudățenii? Da, una singură. Într-o seară când am ieșit în oraș, la clătităria Se no yo, entonces quien?, expunerea la șlagărele lui Joe Dassain a dus la inflamarea aluniței din dosul urechii stângi. Inflamație cam de 2 cm. Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rădea. Niște tuleie acolo. Peste noapte avusese vise erotice: se făcea că Leo pătrundea în apartament prin zidul din sufragerie, intra în pat, îl lua în brațe și-l penetra pe la spate. Întorcându-și capul, îl săruta pătimaș. Brrr! Mare ciudățenie! Deși nu avusese de când se știa înclinații homosexuale, împreunarea cu Leo nu-l oripilase în niciun fel. Ba din contră, îi transmisese o dispoziție jucăușă. Ceea ce nu însemna că se trezise cu vreo erecție. Asta i se întâmpla atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ne-am aruncat afară din moarte. Fiecare pe drumul lui: unul spre rock, altul spre jazz. L XLVIII În București iar ninsese până la clanța ușii. Peste câțiva ani, troienele înalte cât un camion aveau să ajungă un mit, o ciudățenie din istoria geografiei moderne. Atunci însă, ieșeam cu o lopată de lemn lată cât fundul unui butoi și-mi croiam drum spre civilizație. Zuza țopăia prin zăpadă ca o babă smintită. Parcă voia să-mi spună că mai bine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
efect este la sfârșit, când bătrânul chiar scoate din buzunar bilețele pe care este scrisă adresa lui și le Înmânează celor care l-au fotografiat. Pe unii dintre fericiții lui fotografi Îi și Întreabă: „Color, color?“ Și pe urmă e ciudățenia asta a grecului care tot avea chef să repete unele cuvinte românești. Părea să nu fie interesat de sensul cuvântului, ci de sonoritatea lui. L-am mai surprins o dată făcând asta când am oprit Într-un sat să bem apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
într-un sat vecin. Simbria pe care o primea era mai importantă pentru nevoile bunicului meu decât istoria lui Alexandru "Machedon". 3. Când vine vorba de viața pe care a dus-o înainte de Asybaris, doctorul Luca înșiră tot felul de ciudățenii. ― Vin dintr-o lume care avea un singur cusur, băiete, i-a zis el lui Julius. Era prea bună pentru mine. Acolo domneau trei reguli: să știi să suferi, să știi să te abții și să știi să mori. Or
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de franceză. Un bărbat înalt, uscat, adus de spate, închis în sine și suferind de o boală ascunsă. Sifilis, după câte am auzit mai târziu. Locuia undeva pe strada Regală, singur, într-un hotel plin de prostituate. Avea și alte ciudățenii. Se șoptea în clasă și pe coridoare că obișnuia să se plimbe, mereu singur, pe stradă, la ore târzii, fiindcă era, se pare, noctambul. Uneori, venea la liceu cu bluza de la pijama sub haină. Nu era o neglijență. I se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în valuri... pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă; tu împărăteasa ideilor înhățate ai cucerit lumea mea agitată și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dacă te întreb ceva“ și, Doamne, a trecut atâta timp de când mi s-a mai adresat cineva pe nume, probabil nu s-a mai întâmplat de când a fost mama la mine - în urmă cu doi sau poate trei ani - și ciudățenia era că dacă îmi știa numele, cu sigurață îl știam și eu pe al ei sau îl știusem odată sau ar fi trebuit să-l știu, probabil că fuseserăm prezentați unul celuilalt la un moment dat și eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era o fotografie - un portret obișnuit, doar cap și umeri - a unei actrițe, pe nume Shirley Eaton. Și un timp în limbă după ea. Dormeam cu fotografia sub pernă, dacă poți crede una ca asta. Desigur, eram foarte tânăr. Dar ciudățenia este că... — ...semăn leit cu ea? — Da, chiar semeni. Se încruntă. Ți-a mai spus cineva asta? — Nu, dar am presimțit că o să mi-o spui. Și acum voi avea probabil onoarea de te ajuta să-ți trăiești fanteziile copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mortimer și Rebecca s-au mutat în casă, au umblat prin el și au găsit nota aceea - pe care Mortimer a recunoscu-o desigur imediat. Își amintea încă vâlva pe care o făcuse. Pentru el nu era însă decât o ciudățenie fără valoare, așa că atunci când ne-am întâlnit acum câțiva ani și am vorbit despre cartea pe care o scriam, m-a lăsat s-o iau. Simplu ca bună ziua. Findlay oftă, cuprins de admirație. — Splendid, Michael, splendid. Mă uluiește economia mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piste și în plus... Se întrerupse brusc și o sticlire fugară îi sclipi în ochi. Și în plus... Să știi că s-ar putea să ai dreptate în privința asta... — Da? În ce privință? — Este un caz singular, nu? Asta-i ciudățenia. — Mă tem că nu înțeleg. — Cuvântul „biscuit“, Michael. Ar trebui să fie la plural. Un singur biscuit, cu o felile de brânză și una de țelină? Nu pare o hrană substanțială, chiar dacă e doar o gustare, nu? M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exportăm. Și în plus, ce-i cu sentimentalismul ăsta stupid față de viței? Sunt cele mai împuțite animale. Dacă nu le dai nimic de băut câteva zile, știi ce fac? Încep să-și bea urina. Henry clătină din cap neîncrezător față de ciudățeniile regnului animal și reumplu paharele cu Sauterne. Între timp, Dorothy tăia grăsimea de pe bucata ei de carne și o împingea delicat la marginea farfuriei. — În orice caz, trebuie să ne ferim de lobbiști. Am o bănuială că vor fi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spunând că există șanse de 50% de conflict armat; și deși acum începea să elibereze ostateci, ca să ajungă toți acasă cu o săptămână înainte de Crăciun, simțeam că politicienii și capii armatei aveau de gând să ne târască în război. Dar ciudățenia era că Fiona, care iubea pacea și nu prea o interesa politica, găsea un fel de consolare în asta și am început să bănuiesc că e la fel ca mama cu concursul ei; îl alesese drept scut pentru spaima care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Graham în următoarele săptămâni, dar urma să se țină o conferință la Birmingham și se întrebase dacă nu ar vrea să se întâlnească să bea ceva. De dragul vremurilor de odinioară. Graham spuse: da, desigur, de ce nu? De dragul vremurilor de odinioară. Ciudățenia era, după cum au reflectat amândoi după aceea, că „de dragul vremurilor de odinioară“ pentru care căzuseră de acord să se întâlnească, nu-și aminteau să fi existat o singură seară care să se termine cu ei doi aplecându-se peste masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o ocolea. Cei care au vrut să stea acolo s-au lăsat păgubași spunând că mai dau de la ei, că nu le trebuie lucru necurat. Spuneau că acolo-i casa necuratului, că noaptea ies tot felul de stafii și de ciudățenii ducă se pe apa sâmbetei. Un fior și un curent rece se resimțea când treceai pe drum prin fața casei, dar în casă?! Ioana Vară bună cu Agripina, fiică a lui Ciurtea, rămasă orfană de ambii părinți, a crescut pe lângă casa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
apoi în drum și mă abat pe la han; aici stau la taifas cu cei care sînt în trecere, le cer vești de prin locurile lor, ascult lucruri felurite și-mi însemn în minte mulțime de gusturi și tot felul de ciudățenii omenești. Și iată că vine și ora prînzului, cînd laolaltă cu toți ai mei mănînc din acele bucate pe care le pot avea aici în casa asta de la țară și din puținul pe care-l am. Iară după ce am mîncat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care-l cunosc. — Și-l cunoașteți și pe George Shiras al doilea? E și el un om interesant? — A, nu, el nu-i așa de interesant. — Îmi Închipuiam că-i și el un om interesant. — Ei, vedeți, asta-i ciudățenia. Că nu-i prea interesant. M-am Întrebat deseori de ce. — Hm, făcu domnul, Îmi Închipuiam că toți membrii acelei familii sunt interesanți. Pe cel despre deșertul Sahara Îl mai țineți minte? Întrebă Harris. — Cel cu deșertul Sahara? Acela-i vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei a orașului și, clandestin, al elevilor și elevelor de liceu din cursul superior, care nu aveau acces aici potrivit regulamentelor liceale, nu știu de ce, decît Însoțiți de părinți. Ciudățenia unei mentalități aparținînd altei epoci, din care cauză nu poate fi judecată. I-am spus „sărut mîna”, dar Îmi venea, nu pot să precizez de ce, s-o Îmbrățișez și s-o sărut; am Întrezărit, pentru o secundă, aceeași pornire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la Liceul „Iorgu Radu”, faza orășenească, mi a hotăr ât profesorul programul zilei următoare. Cum de m a selecționat pe mine dintre atâția alți i, poate mai buni, n am aflat nici în ziua de azi. Poate u na din ciudățenii ori sondările sale, cine știe!? Profesorul Grigore Ionescu, cel care și nouă elevilor, dacă ne dădea o dispoziție, nu uita să adauge „te rog”, profesorul meu de matematică, la care nu m-am evidențiat niciodată,dar nici admonestat cu ceva
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
voință de victorie alături. Trăia prin sine; nu mai aparținea fetei care îl întinsese pe jăratec ca să-și încerce dragostea. Îl țineam în mâinile mele ca pe o ofrandă vie, zăpăcit eu însumi de intensitatea cu care palpita și de ciudățenia faptului care trebuia să urmeze. Începui să-l strâng, să-l mângâi, să-l sărut, sigur fiind că îmbrățișez întreaga făptură a Maitreyiei, că pe ea o mângâi, de ea toată mă bucur. Simțeam cum se pleacă sub voluptate, cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el. neregulă. Tatăl tău nu avea niciodată timp — Bine, Încuviințez epentru tine. Afară, oamenii din nu pot Înghiți prea mult din căcatul sat păreau să se uite lalinge În jos pe fața mea și cocaintine de parcă ai fi fost o ciudățenie a naturii.ni măcar nu observă. — Ai cheltuit o Părinții le spuneau copiilor — Opt ani În Sydlor să nu se joace curmărind pești pe lîngă stația King Cross tine. Acasă tu teriminalii de greci ticăloși, iar eu am reușuitai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ar ploua cu geamantane și lumea le-ar găsi pentru a se sinucide din cauza lor. Dar - doamnelor și domnilor - cine mai pierde azi un geamantan cu bani, aceasta este întrebarea esențială?! Pun pariu că descopăr în el tot felul de ciudățenii, dacă nu cumva voi avea surpriza să frunzăresc tacticos teancuri de ziare vechi. Încă nu vroia să își scoată din minte ideea că Lucia - în cârdășie cu vreun cunoscut de-al ei, avea mulți din ăștia, reușea să îi atragă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]