2,120 matches
-
oferit să-mi prescrie niște pilule, însă nici nu vreau să aud. Sunt condamnată pe viață dacă ajung să depind de pastile pentru a mă simți mai bine. Am zis că nu mai sunt furioasă, dar am mințit. Am o ciudă grozavă pe grupul ăsta. Scuze! Cu toate acestea, voi continua să vin. Dacă n-o fac, nu mai scap de tristețe! Doamne, e greu, nu-i așa! Cel mai greu! Îmi vine să-l omor pentru că mă face să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Saint Tropez. Eu mă simt ca un personaj de film porno de fiecare dată când îmi dau cu loțiune de plajă. Daisy se hlizește. — Poate că ar trebui să te dau eu cu loțiune pe sâni. Să moară toată lumea de ciudă. Tipul ăla o să crape primul, zic eu, arătându-i cu o mișcare a capului un băiat deosebit de gras, care căsca la noi niște ochi fantastic de mari. E întins pe burtă pe partea cealaltă a piscinei, probabil ca să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea elocința la modul firesc, fără nicio crispare. Toate gesturile lui respirau eleganța sorbonardă, pe care noi o priveam pentru prima oară cu admirație și ciudă. Mai mult decât explicațiile sale, impresiona limbajul non-verbal perfecționat până la detaliu. În prima bancă stătea nădușit, cu capul în pumn Mircea Ponta, epistemologul român cel mai în vogă la data respectivă. Chipul lui exprima indiferență și sastiseală academică. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nevasta lui, o făcuse pe niznaiul. Degeaba însă. După pătăranie, nevasta înecatului își ieșise din fire. Spunea tuturor că bărbatul ei devenise căpetenia păstrăvilor din lacul de acumulare și că noaptea cobora până la mal, să facă dragoste cu el. De ciudă, inginerul-șef prinse un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altul și eu ți l-am dat. De cumpărat nu mi-a mai cumpărat că n-o mai găsit culoarea aceea și eu abia așteptam să treacă iarna să nu te mai văd cu fularul meu roz, că mi-era ciudă de-mi venea să te strâng de gât. — Ha! ha! ha! râdeau toți trei, iar Vasile care asistase la discuția lor a concluzionat: — Fete proaste. Să vă bateți voi pentr-un fular și nu fular, pentru o culoare. — Hai să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
auzea cântând, îi dădea cu bulgări în geam. A fost fugărit cu mere, cu prune, cu banane, cu ce fructe avea Prințesa. El le aduna încet, le punea în buzunare, în vreo pungă, mânca din ele să-i facă în ciudă Prințesei. Ah!ce bune sunt! Mulțumesc! În loc să le mănânci, le-ai aruncat, toanto! — Tontule! — Fir-ai tu să fii de fată, pe mine mă faci tont? — Fir-ai tu să fii de băiat, mă faci pe mine toantă? — Imiți ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
când înveți. — Vorbesc, dar avem un stil aparte de a comunica. — Cum? — Eu o bat cu bulgări, ea cu mere, pere, nuci, prune, mandarine, ce are la îndemână, pe care le culeg din zăpadă și le mănânc făcându-i în ciudă. Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Imediat sub bustul cambrat al femeii scria cu litere subțiri CRISAN SHAMPOON. Barba era gata. Mai rămânea mustața, o chestiune mai complicată, pentru că firele ei erau lungi, de vreo doi centimetri, și destul de dese. Purtase mustață nenorocitul, se gândi cu ciudă, și îi trase un "aia mă-sii" șuierat. Asta îi lipsea! Apăsă din nou pe capul sprayului, umplîndu-și degetele mâinii stângi cu spuma groasă și parfumată, și își năclăi bine buza superioară cu ea. Simțea cum firele se moaie ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noi, prezența d-tale cred că nu mai e nevoie să-ți spun... Își încheie vorba cu același zâmbet umed și lung de broască. Maitreyi mă privi drept în ochi, fără să-mi spună ceva, fără să întrebe, așteptând. Ce ciudă mi-e acum că n-am notat îndată după plecarea lor foarte turburătoarea stare de suflet pricinuită de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (și vagul acesta se datorește nu atât depărtării în timp, cât nenumăratelor sentimente și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și tot atât de "ale mele" ambele îndemnuri. Dar nu puteam întîrzia peste măsură răspunsul și mulțumirile mele. ― Vă rămân atât de îndatorat, mr. Sen. Dar mi-e teamă să nu vă deranjez, îngînai eu cu ochii la fete, care savurau cu ciudă prizonieratul meu (inginerul și cu Maitreyi erau chiar Iîngă pat, Harold și fetele aproape de fereastră). ― Nu vorbi prostii, râse Narendra Sen. Sunt atâtea odăi iibere, jos, lângă bibliotecă. Și apoi, prezența d-tale va fi încă un ferment în opera
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
antipatică. Toate fetele scriu versuri, și toți copiii-minune. Înțelegeam că inginerul vrea să-și scoată fata un soi de copil-minune, și aceasta mă dezgusta. De câte ori mai înainte îmi spusese: "Maitreyi are geniu!", și în acele zile o priveam cu oarecare ciudă. Poate de aceea e atât de încrezută, reflectam eu. ― Scrie poeme filozofice, care îi plac foarte mult lui Tagore, adaogă, observîndu-mă. ― Da? (Mă prefăcui cât mai indiferent.) Când coboram scările, o întîlnii pe Maitreyi ieșind din bibliotecă. ― Nu știam că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a-și lua rămas-bun de la doamna, de la domnișoara ! Domnul Profesor va transmite, desigur, va transmite, bineînțeles, târziu, cu picioarele istovite și albul ochilor înroșit, va începe acel interminabil rechizitoriu-interogatoriu din care Sophie se va strecura, va fugi, păstrând doar o ciudă, o nemulțumire enigmatică în ochii ei tot foarte albaștri, sub genele lungi, neîntoarse. Pași ușori, scârțâitul scării de lemn, uși care se închid și se deschid la etaj, câteva note încercate pe un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În camera punctului de comandă. PÎnă la urmă, reiese că și eu trebuie să plec. Și Bogdan. Vlad rămîne. În lipsa unor explicații suplimentare, mintea țese tot felul de scenarii și În cele din urmă un amestec de vină și de ciudă sînt ingredientele de străfund tulbure ale proastei dispoziții care ne cuprinde. Ies și Îmi aprind o țigară, privind muntele care Își arată din cînd În cînd creasta albă. Seara, În dormitor, facem ce putem ca să nu ne ia tristețea. Vlad
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simplu. S-ar putea să fie un tip imprevizibil, dar de cînd cu povestea cu mierea sînt semne că o poți scoate la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am știu să avem grijă), frigul e nemilos În dormitor. Așa că inimile mai degrabă scîrțîie pierit. Și, cum nimeni nu-și imaginează că rezultatul tragerii are vreo importanță În criteriile de acordare a permisiei, scîrțîie o dată În plus și de ciudă. Și aici funcționează la fel de bine un principiu general de viață sub comunism: se descurcă fiecare cum poate, corupția e o vitejie la fel de comună ca frica, ca perspectiva Înfometării și ca minciuna oficială. Competiția, virtuțile meritocrației și ale concurenței naturale sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îngrijească, decretă Brian. — Ce frază oribilă! izbucni Alex. De ce nu te îngrijești tu? — Poate că o s-o fac. Dar George... uneori simt că ar fi în stare... că ar fi în stare de orice. — Vorbești prostii, continuă Alex. Numai din ciudă. — Eu n-am aceeași impresie despre George, sări Gabriel. — Și ce, mă rog, ai vrea să facă? — Nu știu, să consulte un medic, propuse Brian. — Vrei să spui c-ar trebui să-l consulte pe doctorul Roach? Ce stupiditate! George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care-l ținea în șah pe bietul Hector, în timp ce ea era îndrăgostită, fără răspuns, de Joey Tanner, un coleg de la Universitatea din York, unde studia istoria. Brian McCaffrey gândea în sinea lui: „Când stau și văd câtă furie și ciudă și răutate și gelozie și invidie și dorință carnală vinovată port în mine, cum mai pot blama pe oricare altul, pentru orice ar fi?“. Cercetă cu atenție o gâză, invizibilă ca un punctuleț, care se plimba pe dosul palmei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul și pe toți“. Gabriel își spuse: „Dragul, dragul de William, ce mult îl iubesc, da, trebuie să încetez de a mai fi atât de slabă și de prostănacă, și nu trebuie să mă mai gândesc cu atâta meschinărie și ciudă la Stella și trebuie să-mi schimb gândurile în legătură cu George, dar cum s-o fac?“. Adam își spuse: „Trebuie să încetez cu gândurile astea ciudate despre Rufus și trebuie să fiu mai bun cu tatăl meu și să-i vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre adevărata durere? Dar nu vreau să vorbesc despre asta, pentru că nu ești în stare să înțelegi. În viața ta n-ai iubit pe nimeni, nici măcar o singură persoană. Te-ai însurat cu Linda Brent numai ca să-i faci în ciudă mamei mele, pentru că nu se sinchisea de tine. — George, începu John Robert, știu foarte bine că spui toate astea numai ca să mă enervezi, ca... — Turbai de ciudă pentru că nu erai admis în casele bune! — ...să mă provoci, să mă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singură persoană. Te-ai însurat cu Linda Brent numai ca să-i faci în ciudă mamei mele, pentru că nu se sinchisea de tine. — George, începu John Robert, știu foarte bine că spui toate astea numai ca să mă enervezi, ca... — Turbai de ciudă pentru că nu erai admis în casele bune! — ...să mă provoci, să mă faci să-mi pierd cumpătul și astfel să se creeze o legătură între noi, dar n-ai să reușești. Pur și simplu nu mă interesezi îndeajuns. — Semănăm foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noi amândoi... Da. Ce vreau eu să arăt este că pe dată George a început să transforme totul în altceva, în ceva îngrozitor, împotriva mea - oh, ca să se autoprotejeze, după cum ai spus. Dar ca să amestece durerea aceea sfâșietoare cu o ciudă meschină, cu răutate mârșavă, cu răstălmăciri și minciuni - această adâncă și fermă hotărâre de a preschimba o realitate cruntă într-un mecanism infernal menit să-l anihileze pe celălalt - asta-i lucrătura diavolului - așa ceva corupe totul, totul... Dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un caz de forță majoră“ era încă neclar, însă, așa cum observau oamenii zâmbind, „timpul ne-o va arăta“. Scandalul răspândise mare fericire în inimile ennistonienilor. Unii susțineau că Tom i-o pasase pe Hattie lui George, alții că George, din ciudă pe Tom, „i-o suflase“. Cei mai mulți căzuseră de acord că Hattie era „cu nasul pe sus“, dar se găsiseră și unii apărători care vedeau în ea „victima neajutorată a urzelilor unor netrebnici“, precum și unii critici care, în conformitate cu respectivele lor gusturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul, ai distrus totul, și ai făcut-o dinadins, ai auzit că am fost cu Diane la înmormântare. Nu-i așa, nu-i așa? — Da. Dar nu ăsta a fost motivul reîntoarcerii. — Nu e... nu e decât gelozie josnică și ciudă... și știi să și minți, vulpe fățarnică... aș putea să te ucid pentru că ai năruit totul... vrei să mă distrugi cu orice preț... și l-ai ucis pe Rufus, l-ai ucis pe Rufus, l-ai ucis pe Rufus...! Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-te și te culcă! Ora ta de culcare a trecut de mult. Du-te. Ruby nu se clinti din loc. Stătea nemișcată în capul scării, ca o uriașă statuie de lemn, mai mare decât în mărimea naturală. Alex continuă cu ciudă: — Ai vorbit despre noi. Ai flecărit la Băi și ai dezvăluit secrete în legătură cu noi. Ai făcut-o dinadins. Nu-i așa c-ai vorbit? Fața lui Ruby își schimbă expresia, vădind de astă-dată disperare. Răspunse: — I-am spus băiatului. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
n-avea niciun drept, un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla urechea și, împreună cu ea, izvorul umilirii fără seamăn pe care i-o provoca. ...Urechea îi ardea și Daniel stătea lungit pe divan, tăcând, cu sufletul întunecat de ciudă și de ură neputincioasă. Pe maică-sa tăcerea lui nu părea s-o mire. Pe același divan, cu spatele la el, ședea pe o margine tatăl său, abia întors acasă de la serviciu. Era la masă, șezând pe divan, și nici pe el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]