13,496 matches
-
Simona Vasilache Sînt multe și amestecate gîndurile cu care deschizi o revistă aproape mai bătrînă decît veacul. Mai ales cînd e bătrîna doamnă par excellence, Viața Romînească. Din ele lipsește, în chip ciudat, bănuiala că literatura de raft (primul, al doilea, capriciile vremii...) a fost odată foileton, și că bunii autori ai unei istorii pe care-ai moștenit-o erau sîrguincioși și, poate, sfioși contributori la gazetă. Măcar pentru a te convinge de
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim Soveja. "...îndreptînd din surghiunul meu un rămas bun acestui tîrg pe care-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și de alta, amestecat cu curiozitatea și cu rîvna fantastică de a merge înainte și, în același timp, dorind să știu și ce fac prietenii mei cei buni
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
aproape, cineva / lângă tine / pentru / tine / aici. ť/ Ť n-aș putea suporta ť / Ť scuză-măť". ...din revista Altitudini articolul Orașe de tot felul de Ana Maria Sandu, mai puțin opinia despre Roma, care ni s-a părut cel puțin ciudată: " Doar conservatori și ferchezuiți. Nimic inovator. E suficient să privești vitrinele și vei descoperi că uneori seamănă ca design cu cele de la noi de dinainte de '89 ș!!ț, ponosite și kitsch." Haida-de! ...din revista Jurnal oriental articolele despre Yin și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, care dau de multe ori senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
pe băncile școlii și așa va rămîne pînă la sfîrșit, în tutungeria pe care o administrează după moartea tatălui și cînd își derutează clienții pensionari, propovăduind platonismul, în interpretare proprie. În jurul lui gravitează cîțiva prieteni mai mult sau mai puțin ciudați, între care un fost profesor de filosofie concediat din cauza alcoolismului. Privind casele, oamenii, mașinile, norii de pe cer și punîndu-și întrebări,"eroul" ajungea la concluzia că "nu avea nici o legătură cu ceea ce vedea, nici cu discuțiile la care asista în tutungerie
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
Stendhal și Balzac" - care secol? - și stângăcii stilistice greu de digerat (cacofonii, repetiții deranjante, ca să nu mai vorbesc de generalizata utilizare a infinitivului în locul conjunctivului: "le dă curaj de a continua", "are dreptul de a urma" grafia mai mult decât ciudată a adverbului "abia", care la Nicolae Breban apare constant în forma "abea"). Stilul nu a fost însă niciodată punctul forte al scrisului lui Nicolae Breban și, dincolo de aceste stângăcii, există în Vinovați fără vină destule idei care pot să dea
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
ei: Stere, stăpân peste o liotă de animale, după ce nevasta i-a fugit c-un motociclist, familistul Tudose, tată al unei viitoare fete bătrâne și soț tot mai plictisit de ritualul conjugal, fantele Norbert Miclăuș, cu voiajurile lui imaginare, și ciudatul Filip Cornea (apariție memorabilă), a cărui hipersensibilitate olfactivă îl face să detecteze mirosuri neplăcute oriunde și oricând. În viața searbădă a acestor "eroi" literari fără urmă de eroism ajunge să se întâmple, până la urmă, ceva; dar "saltul calitativ" nu li
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Vechiul Testament, unde sexualitatea, trădările și colportările se regăsesc din plin. Dar tot în Șipote, retras, trăia Miru Rozeta, sfântul care mai târziu va salva planeta de la catastrofă cosmică. Maniera în care este structurat acest prim volum este și ea una ciudată. Cele trei capitole - Auzenii, Mirosenii și Vedenii - sunt, practic, simțurile prin care atât oamenii, cât și conducătorii lor pregătesc "lovitura de stat" împotriva lui Răzvan Patriciu. Gardienii, care pot fi ușor identificați în puterea cea mai importantă a globului la
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
prieten, urcînd pe niște serpentine mici și înguste, amețitoare, undeva în Marsilia, deasupra apei, am ascultat pe un cd muzica lui Bregovic din "Regina Margot". Mi se părea că sînt numai eu, cerul, spre care urcam, apa și niște ritmuri ciudate, sfîșietoare, care mă luau pe sus și mă purtau în plînsetul corzilor de chitară, de viori, de țambal. Lamentațiile Ofrei Haza din Elo Hi - Canto Nero - sonoritățile sălbatice, fluierele copilăriei mele din vacanțele de la Severin, trompetele de la nunți și înmormîntări
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
inițiativa și îl seduce pe melancolicul "vîrcolac albastru". În Cină cu Marina, numele propriu conduce spre delicii culinare culese din adîncuri marine. Stînd de o parte și de alta a unei mese imense, în fața celor doi sînt etalate cele mai ciudate feluri de mîncare : "Meduzele roze gătite cu cimbru, / Cu fructe de mare pe spată de zimbru, / În sos ecumenic, anguile cu tic, / Calmari îngropați, violet, în aspic". Dacă dragostea e "altă țară", Le pays du tendre, Leonid Dimov nu este
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
apologia unei epave politice. Nu oricând, ci chiar în momentele în care i se aduceau, la catafalc, onoruri militare celui căruia în viață i se spunea "Teleagă". Omul care recunoscuse public a fi fost un dobitoc mai fusese și general. Ciudatele afinități! (...) Comunismul a fost rău, cu toate că, dintre diriguitorii lui unii au fost buni; comunismul a fost și rău și bun; adevăratul comunism este mai bun cum nu se poate; e de încercat - cam așa sună teza... Dacă periculozitatea lui a
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
Jurnalului până la duioșii spectatori ai Stelei fără nume, de la relaxații pasionați de teatrul contemporan până la inocenții apărători ai memoriei unora dintre personalitățile interbelicului. Recenta punere în scenă, la Naționalul ieșean, a piesei lui Dumitru Crudu a dat deja naștere unor ciudate conflicte, implicând nu numai persoane, nu numai - hélas! - instituții sau organizații, ci și instanțe juridice. Trecem cu vederea peste evidența delimitării nete dintre denunț și ficțiune, lăsăm la o parte sursa primară care e jurnalul lui Sebastian, închidem ochii și
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
de roman parodic sau fantastic. Scris cu vervă și umor, Conchistadorul este "o excepțional de impresionantă fabulă despre descoperirea sinelui și conștientizarea categoriei umane realizate prin erotism" (Encyclopaedia Britannica). Totodată, reprezintă o introducere ironică în unul dintre miturile cele mai ciudate ale culturii portugheze: sebastianismul. Protagonistul se naște la exact patru secole după celebrul tânăr rege Dom Sebastiao al Portugaliei, cel care, nesăbuit și temerar, și-a condus imensa armată într-o luptă dezastruoasă împotriva maurilor în nordul Africii, dispărând cu
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Ion Gheorghe. Deși Ion Rotaru nu e protocronist decât în declarații confuze și derutante de conveniență. O spusese destul de alambicat, în 1987, în postfața volumului din prima versiune: "protocronismul este, la urma urmei, o variantă - ce-i dreptul întoarsă, cumva ciudată - un efect al propensiunii sincroniste, un soi de bovarism ce ar putea fi înțeles, la originile lui, dacă privim fenomenul cu seriozitate și nu după vorba lui Camil Petrescu, luată din gura lui Cațavencu: Ťsă avem și noi faliții noștri
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
și în greacă" (p. 1009). Ulterior, Ion Rotaru va renunța la aceste reticențe și la aceste scrupule, tocmai după 1989, și va accepta, fie și ca o simplă ipoteză, existența unei culturi și a unei literaturi străromâne. E o autorevizuire ciudată la un sceptic declarat. G. Călinescu este un termen de comparație copleșitor pentru Ion Rotaru, recunoscut, nu un model propriu-zis, urmat ca atare (ar fi și greu, dacă nu imposibil). Diferența este categorică atât în privința expresivității frazei critice, cât și
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
se datora unui exces de muncă sau eforturilor impuse de război. Purta un costum de voiaj foarte uzat, dar pe reverul hainei avea mai multe decorații (și nu doar panglicile). Procedeu care, la costumul unui civil, produce totdeauna un efect ciudat. în timpul mesei, Jean-Paul Boncour a făcut o gafă destul de caraghioasă, spunând că atunci când l-a citit prima oară pe Ehrenburg a crezut că-i vorba de o femeie. Or, și Ilya Ehrenburg a povestit că, înainte de război, un ziarist de la
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
se gîndească că am și eu nevoie de o mulțumire sufletească." Breaking News l Totul a început de la un cetaceu - mamifer marin - eșuat pe o plajă a insulei. Mort după puțină vreme, uriașul pește șs.m.ț prezenta niște pete ciudate. l Sîntem îndreptățiți să ne întrebăm de ce dreapta și-a încrucișat brațele. l Se așteaptă, pe la 5 seara, un marș al homosexualilor, care ar putea întoarce iar orașul cu fundu-n sus, ca anul trecut.
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
curaj - lipsit, ce-i drept, de excese - al ziariștilor. Cu dus și-ntors. O întâmplare de reținut, măcar ca detaliu al unei epoci lipsite de tabloide, vizează direct cenzurarea tuturor informațiilor care ar avea ca subiect "coafura doamnei Franasovici". În legătură cu această ciudată și caragialiană interdicție, Ioan Lăcustă dă toate lămuririle necesare. Soția ministrului Richard Franasovici a acționat în instanță un frizer de ale cărui talente fusese profund nemulțumită. Curentul din 7 august 1934 nota: "Doamna Franasovici a introdus acțiune directă contra coaforului
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
Henric (Navigatorul), punct de plecare, neconfirmat însă documentar, a primelor caravele care s-au avântat să cucerească mări necunoscute; și alta în "munți", pe un impecabil și spectaculos drum în serpentine, printre vestigii istorice și arheologice, mori de vânt și ciudate case circulare de piatră în forma unor căpițe de fân, care ne-a dus în satul Capucho, adevărată rezervație naturală și etnografică. În felul acesta organizatorii - printre care mi-este imposibil să nu-l pomenesc din nou pe neobositul prof.
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
scoată o "gazetă obscură", ziarul "București", articolul de fond din 25 martie, semnat de el și intitulat " Bună ziua", și-a asigurat cititorii: "Ziarul nostru va fi un ziar liber în cea mai largă înțelegere a cuvântului. Știm: cuvântul "liber" sună ciudat sau nou ori pare, mai ales, lipsit de sens fiindcă a fost compromis. Vă asigurăm, însă, că o libertate de gândire există sub orice regim, atunci când te pricepi să o practici înțelept și demn în cadrul legilor și dispozițiilor". Și tot
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
de noile căi deschise cunoașterii, s-a îndepărtat, ca mulți alții din generația lui, de lumea literaturii propriu-zise, trăind în marginile unui cotidian, căruia inteligența sa speculativă i-a căutat continuu explicații tenebroase, conspiraționiste sau metafizice. A scos câteva cărți "ciudate", fără prea mare succes la public și fără ecou în critica literară, pe care nimeni nu s-a prea străduit să le înțeleagă. România e un thriller, cel mai recent volum semnat de Ioan Buduca (împreună cu... Elodia Ghinesco) este un
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
trece mahmureala din zori, cu viața dezordonată a rockerilor și punkerilor și cu eșecul amoros se pare cel mai dureros. Toate aceste experiențe care trec de faza juvenilă n-ar avea nimic special dacă ele n-ar disputa mereu acest ciudat sentiment al lui a fi într-o lume străină, propriu tuturor dezrădăcinaților. Marjan nu întîmpină dificultăți în a socializa, cel puțin clubul perifericilor o primește cu brațele deschise însă dificultățile încep atunci cînd încearcă să-și facă cunoscută propria sensibilitate
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]