3,264 matches
-
scăpând pe lângă urechile-i păroase - pusese Întrebări acelui gaucho. Nici unul nu vorbea ebraică. Nici limba lui Iisus. Domnul Sammler trecuse la italiană, pe care crescătorul de nutrii cu posomorâre argentiniană o pricepea, cu fața grea, arătoasă, observând fiarele lacome de pe lângă cizme. Era basarabeano-siriano-sud american - un ditai văcarul israelian din pampas, vorbitor de spaniolă. Măcelărea el singur micile animale? dorise să știe Sammler. Italiana lui nu fusese niciodată bună. „Uccidere?“ „Ammazzare?“ Gaucho Înțelesese. Când venea vremea, le ucidea chiar el. Le lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu avea adresa părintelui Newell. Ar fi putut să facă mai multe eforturi să o afle. Întorcându-se acasă din Asia de Sud-Est, preotul era un simplu turist În Atena, care admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Am venit În America să-mi construiesc o nouă carieră.“ Karyera fu cuvântul folosit de el. Îmbrăcat În hainele strâmte de doc gri, evident vechituri scumpe de pe vremea colegiului care Îi fuseseră pasate, În siclam, vinețiu și roșu de tomată (cizmele roșii Chelsea Înalte până la gleznă), cu buclele nearanjate unind capul cu umerii și eliminând brutal gâtul, Eisen Își construia, evident, o nouă imagine, revizuindu-și viziunea despre sine. Încetase să mai fie o victimă a lui Hitler și Stalin; depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și mai adânc pe alee, cu urlete pasionale, lacome, se apropiau sirenele cu sunet mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler se uită la Wallace cum iese În goană, cu brațele ridicate, explicând oamenilor cu căști ce săreau În cizme moi de gumă din camioane. Apă, aduseseră. Domnul Sammler avu câteva ore de veghe În acea noapte. Un rezultat previzibil al grijilor În legătură cu Elya. Cu inundația. De asemenea cu conversația cu Lal ce Îl Împinsese să Își declare vederile - istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toți acolo un ceas întreg și glacial, meșterind îndatoritori răsuflări tăiate și alte simptome de pură încântare. Cu toții, mai puțin Polly, care a prins momentul să-și mai alunge angoasa fumând țigară de la țigară și făcând găuri în noroi cu cizmele. La sfârșitul comediei s-a făcut o îmbulzeală groaznică, pentru că mulțimea s-a năpustit spre ieșirile din parc. Richard s-a panicat și a încercat să ne țină pe toți în vărful dealului, până când se risipea lumea. Dar se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Avea ochii mari și holbați. Bună, a murmurat. Ne-am cărat gențile pe scări până în holul principal. Călătoria a fost absolut îngrozitoare? a întrebat doamna Taylor. Sheba a ridicat din umeri. — Nu, nu, n-a fost rău. Se uita la cizmele Doctor Marten ale lui Polly care zăceau sub cuier. — E sus în camera ei, a zis doamna Taylor, vâzând unde se uita Sheba. — Care dintre ele? Sheba părea vag enervată de faptul că Polly devenise într-atât de-a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de baseball și blugi. Toți stăteau cu ochii ațintiți asupra ambarcațiunii, iar pe față aveau o expresie amestecată de condescendență și mulțumire de sine, caracteristică omului care prezice încă un dezastru. Au testat scândurile de pin cu vârfurile metalice ale cizmelor, au tras, fără succes, de cele două vâsle de lemn - fiecare avea câte șase metri lungime și douăzeci și trei de kilograme. Zach le-a explicat cum a folosit plumb care să contrabalanseze greutatea apei, cum a atașat capetele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de dimineață, Zach s-a sculat, ca întotdeauna fără ceas, imediat ce lumina a colorat cerul din negru într-un albastru de oțel. S-a îndepărtat de lângă spatele cald al Jinei și, în liniște, și-a tras pe el haina și cizmele. L-a găsit pe Ellis pe verandă. Bătrânul era îmbrăcat în haine de camuflaj, iar în mână ținea o pușcă. Anu’ ăsta sunt elani din belșug, a anunțat Ellis coborând de pe verandă. Seceta i-a împins înspre nord. Zach și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu suflet. Femeia s-a întors cu fața către râu. Când l-a văzut pe Ellis, care se juca manevrând vâslele, expresia i s-a îmblânzit. Zach se plimba în sus și-n jos pe plajă, ridicând nisipul cu vârful cizmelor de-atâta nerăbdare. Îți mulțumesc, a încheiat Jina. Helena a îmbrățișat-o cu putere. Cu atâta forță, Jina n-avea nici o îndoială că Helena ar fi fost în stare să conducă gabara fără nici o problemă și să-i ducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a auzit pași apăsați venind din spatele ei și și-a închipuit că era Drew, care venise să-i cheme la masă. În loc de Drew însă, în spatele ei, era o femeie îmbrăcată cu o rochie roz de petrecere și încălțată cu niște cizme butucănoase, de muncitor. Femeia a ieșit dintre copacii din apropiere. În spate purta un rucsac uzat. Avea o vârstă incertă și, cu toate că era îmbrăcată ca de bal, era limpede că era o ființă muncită de griji. Părul de culoarea chihlimbarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu primul personaj masculin tip făcut-ochi-dulci și schimbat-colecții-de-timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și, o dată cu ea, un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și mai rău. Se putea și mai rău! Într-o zi l-am scos la răspuns pe Paul dintr-a V-a. Ființa asta, din greșeală, ajunse om; de fapt, trebuia să fie înger. Îl vedeam în fiecare zi, în cizmele lui de cauciuc roșii, cu uniforma veche care-i ajungea până la jumătatea coatelor, pe sub care se vedea un pulover răscusut, cu căciula lui mare, albastră. Dar, crede-mă, Mihaela, era de o candoare nesfârșită, iar când zâmbea avea o inocență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau încălțați cu botine strânse cu șireturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însera, într-o tăcere de moarte, deodată izvorî din neguri, ca din pământ, o clădire mare înaintea mea și un pâlc de copaci. După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. În bătătura hanului, mi-am scuturat de țărână cizmele. Dar nimeni nu ieși să mă întâmpine. Am împins o ușă care era prinsă în clampă numai, am intrat. Nimeni. În tot hanul, tăcere. Am bătut în podele cu stratul puștii și am așteptat un sfert de ceas; pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ce să fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om nu glumă! Și-ai văzut ce cal are? Un zmeu, neică Marine!... Vânătorul desfăcu tutunul și scoase din carâmbul cizmei o pipă neagră. Suflă de câteva ori tare în țeavă și o bătu cu botul de marginea mesei. Deodată rosti tare, întinzând mâna stângă, mare și neagră, spre mine: Nu! la noi nu-i chip să mai trăiască rumânul! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Marin nu zise nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori fiecare cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori fiecare cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în trap leneș. Domnul Sandu, crâșmarul, mă aștepta în prag cu mânile în șolduri, zâmbindu-mi cu obișnuita-i prietinie. S-a întors iar vremea bună, boierule! Ce mai zici? Te așteaptă neica Marin... Și vânătorul ieși îndată tropăind cu cizmele-i grele, privindu-mă iscoditor cu ochii lui verzi și rotunzi. Zise cu vocea-i joasă, ostenită: — Atuncea n-am așteptat... Era vremea urâtă... Știam că n-ai să vii... Și cum mă privea, o neliniște ciudată mă învălui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă tem de nimic... Eu am să-i spun atunci, că altfel nu se putea... Când atunci? Când o afla... Mi-e frică tare, dar atunci poate n-o să mă mai tem... Și pe maica a zdrobit-o cu călcâiul cizmei... și răcneam și eu, parcă voia să mă ucidă și pe mine, așa era de mânios... Dar pe maica n-a ucis-o - a murit ea mai târziu de inimă rea... Eram o copiliță mică tare, dar țin minte... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te teme... Ce putea să afle?... Vorbeam hotărât, dar din adânc mi se suia un tremur în glas. Fata începu a plânge, lăsându-și fruntea în pieptul meu. Ah! dacă află, dacă află - atunci mă zdrobește și pe mine cu cizma, ca pe maica... Se uita la mine cu sprâncenele lăsate pe lumina ochilor. Dacă află, mă ucide, mă aruncă în Iezer, Niculiță... Ah! nu cunoști pe taica, dar eu știu, eu am văzut!... Lacrimile ei îmi ardeau mânile. Voi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din coadă. —De-acu să mergem, cucoane Grigoriță, zise pădurarul îndepărtându-se. O apucăm tot înainte... Ș-apoi la poteca aceea a lor, nu se poate să nu dăm peste capre... Le-am văzut și ieri... Porniră, călcând înăbușit, cu cizmele cu turetci lungi, pe potecă umedă. Cânii umblau liniștiți îndărăt, în lanțuguri. Iaca, aici, la marginea asta, am pușcat cei doi lupi anul trecut, zise Vasile. Chiar aici? întrebă cuconu Grigoriță. — Chiar aici! Aici, doi. Da’ peste alții am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre Hârlău" Mai anii trecuți, mergând spre tabăra de la Șipote, am făcut un drum care mi s-a părut grozav de lung. Era într-o zi înăbușitoare de august; în ajun făcusem cel dintăi marș ca ofițer în rezervă, cu cizme nouă, și tălpile picioarelor mi se beșicaseră; precum se cuvenea unui târgovăț, făceam ziua a doua de marș în ambulanță, în tovărășia doctorului Andronescu, un om foarte vesel, cu burta mare. Pornisem pe un drum întortochiat, prin ținutul Botoșanilor. Coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se certau ori se tânguiau fără întrerupere. Plângea pentru o rochie, pentru o bluză, pentru o păreche de botine, se certa cu maică-sa Rifca și amândouă porneau tânguiri nesfârșite când Leiba Sanis intra în casă, tăcut, bocănind rar cu cizmele uriașe. La anul nou, la Hamăn, la sărbătorile de toamnă, se veselea cu tot tineretul din jurul ei. Erau uitate năcazurile; glumele, pâcâliturile, cântecele, chefurile aveau o putere neobișnuită; petrecea ca într-o înfrigurare; cu grabă, cu teama ascunsă că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rostise Leiba Sanis atâtea cuvinte. El știa atâta: când se înturna acasă de la abator, scotea de prin buzunări și de prin turetci bucăți de carne și le arunca pe leasa care aștepta sub tingirile de aramă, pe urmă tropăia cu cizmele-i pline de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare. Atunci își îndesa în cap pălăria spartă și începea să înghită cu lăcomie. Apoi își ștergea cu dosul mânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și osoasă, pândeau scoțând în fiecare clipă capetele și cercetând casa de peste drum... IVtc "IV" Sara, după o zi înăbușitoare, începu a bate un vânt răsunător, șuierând prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher, grămădită în perinele de puf. Parcă nu vedea pe nimeni; ochii îi încremeniseră ațintiți, cu dunga de umbră săpată între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]