1,511 matches
-
să numere firele de păr de la arcuș, ai chemat specialiști ca să determine identitatea și calitatea acestora, ai plătit regește asigurarea... Nu, tu nu ești țicnit; ești chiar nebun. Când un om normal ajunge în Amsterdam, vizitează muzee de artă, își clătește ochii cu pitoreștile sale canale, cu nenumăratele poduri și case vechi. Tu ai dat fuguța la grădina botanică, ai închiriat pentru aproape o oră marele acvariu de aici și ai ținut morțiș să cânți, în tot acest timp, faunei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai putea să te însori, măcar și numai pentru siguranța ta. Un bărbat are nevoie de nevastă. — Dumneavoastră aveți nevoie? — Cazul meu e diferit. Am făcut un jurământ... Dădu și el cafeaua pe gât, luă ceștile și începu să le clătească în micul spălător de vase din bucătăria lui mizerabilă. Când vorbi, o făcu stând cu spatele: — Nu mă pot căsători, spuse el, sunt deja însurat. — Nu mi-ai spus niciodată. Unde este? — Cine poate ști? M-am întors din Vietnam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
poate arăta prea rău. Eventual un pic ridicol, așa, Îmbrăcat În negru, cu pantofii lui cei mai buni. Încercam să fac Însă ceva să mă simt bine. Pedalam deja cu putere, Îmi simțeam inima zvâcnind greoi, Împingând sângele ce mă clătea pe dinăuntru. Respiram adânc palele de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tonurile și irizările potrivite. Aș putea totuși să vă dezvălui că, periat în fiecare dimineață cu o perie de nuc, părul de sub axilă și cel pubian - ça veut dire flocii - prind o nuanță delicată de acaju. De asemenea, pielea-tapiserie trebuie clătită după spălare cu oleacă de oțet de mere. De când mă știu am avut probleme cu mătreața. Mă doare cotul, dar nu mai simt absolut nimic din cele ale fundului... Din păcate, viitorul rămâne încă imprevizibil. Ieri la amiază nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai neplăcut În fiecare dimineață, și-a clătit gura cu apă și s-a frecat puțin cu degetul pe dinții din față păstrând În tot acest timp În minte Întrebarea cât o fi ceasul. Nimic schimbat În peisajul de dincolo de fereastră nici În momentul În care el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia își clăteau frunzișul; turturele băteau din aripi și-și luau alene zborul; un popândău îl aștepta neclintit la marginea pulberei, până ce simțea cutremurul roților panerașului și trapul calului; atunci intra cu regret în căsuța lui subpământeană, ca să iasă iarăși în urmă, să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
minute, fie putem merge pe jos, nu e departe și ne mai putem opri pe drum... Mi-am dat seama că vorbeam unei uși închise și m-am întors în apartamentul meu. Acum, Fiona întindea sos de prune pe o clătită cu dosul lingurii și o umplea cu fâșii de carne de rață și cu castraveți. Își folosea degetele cu îndemânare. — Deci, ia spune, Michael, care sunt revelațiile despre tine însuți pe care ardeai de nerăbdare să mi le împărtășești? Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
este și pace... Când au intrat în casă, Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac pe laiță, căutând ceva din priviri... În cele din urmă, a găsit ce căuta. Marandă, fă bine și umple două pahare, să ne clătim sufletele. Apoi ce văd eu acolo pe fundul sticlei nu este nici de un pahar, nu de două. Toarnă cât este și după ce om pune ceva în gură te-i duce să aduci o sticlă cu rachiu de la Prispă. Au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deasupra lui și îi ascultă bătăile inimii. Îi apucă încheieturile puternice, căutând pulsația venelor. Urmări ritmul respirației. — Nu moare. Privi în jur. Luă o mână de cenușă dintr-un vas aflat lângă cămin, își frecă mâinile cu ea, apoi le clăti într-un vas cu apă. — E un bărbat puternic, dar starea lui e gravă. A pierdut mult sânge. Fă din nou focul și încălzește niște apă. Ai grijă ca focul să fie mare. Nu vezi că tremură de frig? Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cap. Rețeta asta mi-a dat-o tata, iar acum e taina mea. Vitellius făcu un semn. Sclavul veni repede. Ia-l de-aici pe băiatul ăsta, altfel îl sugrum cu mâinile mele. Luă o înghițitură de vin, apoi își clăti gura cu el. Înghiți zgomotos. — Du-l la bucătărie. Din clipa asta muncește pentru mine. Listarius dădu să se îndrepte spre ușă. — Nu-mi mulțumești? Vitellius aruncă cupa spre el. Listarius se feri. Când vei gusta din mâncarea mea, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alungă toate gusturile. — Pe Listarius l-am descoperit într-o tavernă, îi spuse Vitellius lui Flavius Valens, care era așezat în fața lui. Prăjea măruntaie de mistreț... N-am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă să vomite în vasul pe care i-l întindea sclavul, apoi bău din cupa pe care acesta i-o puse în mână. Își clăti gura, scuipă, apoi se trânti pe tricliniu cu un oftat. Luă un picior de miel și începu să-l ronțăie. Medicul știa cu siguranță că el era ucigașul. Velunda murise imediat, și totuși medicul știa. Îi dăduse de înțeles prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la zilele și nopțile petrecute împreună? „Dacă te gândești cu durere la morții pe care i-ai iubit, îi îndepărtezi de inima ta“, se gândi. Proculus, marele maestru, încercase să-l învețe și asta. Se aplecă deasupra apei, să-și clătească fața. Se gândi recunoscător la cuvintele de iubire pe care Velunda i le șoptise de atâtea ori. În clipa aceea, îi văzu chipul oglindit în apa fântânii. Zâmbea. Înmărmurit, Valerius nu îndrăzni să se miște. Trupul îi fu străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Paște și de Crăciun, obișnuia să bucure școlarii din Bucium cu îmbrăcăminte, încălțăminte și cu dulciuri... Cred că m-am dumirit unde mi-ai dat întâlnire mâine dimineață... Sigur că da, vere. Așa că mâine, când soarele, cu fața lui “dodoloață”, clătită de roua dimineții, se va iți deasupra Repedii, ne vedem la “Hanul Doi Castani”. Hopaaa! Ce mai e și asta, ieșene? De când Hanul Trei Sarmale poartă și numele pe care l-ai pomenit? Da’ cine ți-a spus că Hanul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de colbul adunat pe drum. Apoi, să ne așezăm la masă! Când s-au văzut cu ochii limpeziți de colb, au intrat în crâșmă și s-au rânduit în jurul mesei, fiecare la locul știut. Care se duce la Costache să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urăsc excesele alimentare, deși, acuma, cînd îmbătrînesc, i le înțeleg. Tant' Liselle îl învățase cu bucătărie fină, franțuzească... Îl răsfăța cu délicatesses. Beuf à la mode cu piure de varză roșie, andive cu nucă și parmezan, ouă à la gasconne, clătite cu stafide, gelatină de vișine cu migdale, budinci, biscote, torturi baroce. Mie nu-mi trebuia nici un fel de feluri de mîncare. Înghițeam repede ceva, bucătăream repede, indiferent ce. Cu farfuria în față, la Iași, stăteam mai mult cînd citeam. Răsfoiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În afară de periuța de dinți. Am tras pe mine pantalonii Adidas de fâș, puloverul maro cu glugă și perechea de teniși cenușii și murdari New Balance, care mă Însoțiseră prin Întreaga lume. La mai puțin de o secundă după ce-mi clătisem gura cu Listerine, a sunat interfonul. — Bună, stați așa că vă deschid imediat. Două minute mai târziu s-a auzit un ciocănit la ușă și, În locul părinților, În prag a apărut un Alex cam șifonat. Arăta nemaipomenit, ca Întotdeauna. Jeanșii decolorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un restaurant bun pentru o Întâlnire. — Aha. A dat din cap și părea ușor distrat și mai drăguț ca oricând. — Deci, erați În căutarea unui local unde să beți ceva? Am simțit nevoia copleșitoare să fac un duș ca să‑mi clătesc duhoarea specifică de Benihana din păr și din haine, dar Lily nu avea nicicum de gând să mă lase În pace. M‑am Întrebat În treacăt dacă lui Christian i se părea la fel de evident ca și mie că Lily Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cafeaua pe care o cumpărase tata În călătoria lui matinală la Dunkin Donuts, tradiție pe care o instituise ca urmare a lipsei lui firești de dorință de a se hrăni cu orice fusese gătit personal de către mama. Am pus o clătită În farfuria de plastic și am vrut să o tai, dar ea s‑a transformat instantaneu Într‑un morman inform de făină. — Chesita asta e imposibil de mâncat. A cumpărat tata ceva gogoși azi? — Da, le‑a ascuns În debaraua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
idei, dar mă interesau mai ales reacțiile venite din partea unor colege frumoase. (duminică) Îmi pun pelerina, pantalonii În dungi, pălăria neagră și ies pe după colțul Universității. Mă târâi, moluscă lentă, purtată de hazardul privirii; nu am cu ce să-mi clătesc ochii, nu se profilează nimic interesant la orizont. La colțul de la ceas, mă ciocnesc de Bazil, care o așteaptă pe M. „O aștepți de mult?“ „De o oră!“ „Nenorocitule, faci de ocară tagma bărbaților! Nu trebuie s-o mai aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se scurg printre știrbiturile gurii, fonfăind În rafală toată gama muzicilor neauzite. Un cuvânt anume m-a persecutat ca o dulce chemare, dincolo de revărsarea peste toate muchiile boțite de triviul neîntrebuințării, dincolo de acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
față și o deschise. El făcu semn de câteva ori, până când Melania, întorcând paginile, se opri, apăsând pe cotorul cărții, ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul, ca să-l deșire. Iar el citea și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bambus pentru mesaje ale împăratului Hsien Feng. E pentru a-i aduce aminte Majestății Sale Împăratul de existența dumneavoastră. Celelalte doamne, în palatele lor, fac la fel. — De unde știi? — Am frați de cruce care îmi raportează din toate palatele. Îmi clătesc gura cu o ceașcă de ceai verde. Potrivit obiceiului, ar trebui să dorm un pic după masă, dar mintea mea nu vrea să se relaxeze. Văd cu ochii minții o luptă în care fiecare concubină e un soldat deghizat. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
grabă din sală și izgonesc servitoarele înainte ca ele să mă poată urma. Așezată pe vasul de toaletă, respir adânc de câteva ori. Durerea din partea dreaptă a capului s-a întins acum și în cea stângă. Mă ridic și îmi clătesc mâinile și fața cu apă rece. Când intru din nou în sală, văd că Tung Chih își roade bavețica. Mulțimea stă încă răbdătoare. Așteptările lor mă devastează. E o greșeală să faci un copil să poarte povara Chinei! Însă știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se pară normal să mă terorizez În privința mâncării. Ceea ce făcea să pară și mai ciudat faptul că Penelope a comandat ce mâncam noi de obicei - o omletă din trei ouă cu brânză, cartofi cu ceapă, apoi un maldăr de clătite cu ciocolată și un pumn de unt topit. Își arcui sprâncenele când mă auzi comandând omletă din albuș cu spanac și roșii și două felii de pâine din făină integrală, dar se abținu cu amabilitate de la orice comentariu, În afară de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]