2,321 matches
-
Prințul" nu era altul decât romano-sirianul Zaher Iskandarani, supranurnit "Prințul" sau "Regele Banatului", Un protejat (până în 1995) al regimului Iliescu. Rețeaua "Prințului" era una internațională. "Organizația este compusă mai ales din polonezi și țigani români, însărcinați să treacă în mod clandestin, frontieră care separă Polonia de Germania și să comercializeze (drogul n.n.), după ce acesta a fost tranzitat prin Ucraina". Lucrurile au mers bine pînă în 1993, când apare concurență: mafia rusă condusă de un anume "Vadim". DIG nr.30 precizează: "La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
kurzilor în traficul de droguri și arme, dar nu le putea face publice. Este de remarcat că, deși SRI știa perfect ce fac organizațiile PKK și ERNK în România, regimul Iliescu a ignorat informațiile și a preferat să continue colaborarea clandestina cu kurzii. Este ușor de presupus de ce: fonduri clandestine pentru partidul de guvernământ și clientela sa politică. Să mai remarcam și alt aspect: este pentru prima dată cînd o organizație internațională că OGD dezvăluie, într-un raport anual difuzat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
le putea face publice. Este de remarcat că, deși SRI știa perfect ce fac organizațiile PKK și ERNK în România, regimul Iliescu a ignorat informațiile și a preferat să continue colaborarea clandestina cu kurzii. Este ușor de presupus de ce: fonduri clandestine pentru partidul de guvernământ și clientela sa politică. Să mai remarcam și alt aspect: este pentru prima dată cînd o organizație internațională că OGD dezvăluie, într-un raport anual difuzat la scară mondială - așa cum este raportul OGD/97 - colaborarea secretă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
subiect inedit, asupra căruia raportul OGD/97 oferă primele indicii importante și de la care poate demara o anchetă de amploare: regimul Iliescu și crimă organizată transnaționala, '90 - '96". 3. AFACEREA "CALU" Conform OGD/97, kurzii erau implicați atât în traficul clandestin care tranzita din Turcia către România, via Bulgaria, cît și în cel care tranzita Ucraina spre Moldova, venind din spațiul rus. Potrivit poliției române, citată în raportul OGD/97, "drogul care ne vine din țările fostei Uniuni Sovietice se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Mombassa?; c) ce a încărcat avionul la bord în Kenya, si a descărcat apoi la Atena, în schimbul preluării baxurilor ASSOS? Ar fi cazul să ne punem asemenea întrebări, din moment ce compania Air Sofia a mai fost avertizată de SUA, în urma transporturilor clandestine de rachete "Scud" din Coreea de Nord în Iran (1994). Ori, atunci un avion al aceleiași companii bulgare a fost reținut, în 1995, în Insulele Capului Verde, cu 100 tone armament (rachete "Strela" și muniție) destinate, aparent, Ecuadorului. La zborul anterior, cel din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
însă, acționa "infernul" - cum îi spuneau anarhiștii ruși grupului militar secret al "Organizației" - cel însărcinat cu asasinatele, răpirile, jefuirea băncilor, traficul de arme. Toate structurile teroriste păstorite de Moscova au avut această dublă structurare, de la partidele comuniste aflate în lupta clandestina pentru acapararea puterii, până la organizații teroriste că "Brigăzile roșii", "Potere Operaio" ori "Septembrie Negru". OEP-ul lui Arafat nu face nici el excepție de la această regulă. Analistul Steven Emerson remarcă, într-un articol din "Wall Street Journal", că 'forțele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
că democrația comunistă a fost o dictatură. Dar n-a fost nici măcar o dictatură a partidului, așa cum pretindea teoria. A fost dictatura unor grupuri restrânse, susținute de aparatul represiv (În România, faimoasa Securitate). Comuniștii români au păstrat din tinerețea lor clandestină spiritul conspirativ, cultivarea secretului, reglările de conturi În „familie“. Partidul ajunsese să fie o organizație de masă, Însă ce conta?! Jocurile puterii se făceau pe ascuns, la vârf. Se proceda În stil mafiot; la nevoie, se și ucidea. „Supușii“ luau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îngrădeau. Chiar și banalele mașini de scris deveniseră suspecte ( În era computerelor!); o dată pe an, deținătorii lor le luau În brațe și se duceau la secția de poliție ca să dea probe de scris (din teama de răspândire a unor texte clandestine sau manifeste). În anii ’50, accesul la Învățământul superior fusese limitat sau chiar interzis elementelor sociale „nesănătoase“ (celor cu „dosar prost“, cu părinți burghezi, „chiaburi“, condamnați politic... și chiar intelectuali). Apoi, pentru un timp, s-a renunțat la discriminări. La mijlocul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inclusiv materiale, și În primul rând o poziție centrală În societate. În comunism, scriitorul a fost cineva, tocmai prin funcția lui de mediator Între Putere și societate). Rezultatul acestui compromis a fost că În România nu a existat o ediție clandestină, fenomenul samizdat (prezent În celelalte țări comuniste, Începând cu Uniunea Sovietică). Toți scriitorii și-au publicat cărțile În editurile statului comunist. O literatură anticomunistă nu a existat decât printre scriitorii emigrați. Când În 1977 romancierul Paul Goma a luat poziție
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
n-am vrut să fiu Gică-contra. Margareta foarte bine dispusă. Versiunea din Dagens Nyheter: "Poliția efectuează o descindere la o sală de jocuri din Visby. O brigadă de 30 de polițiști a efectuat noaptea trecută o descindere la o sală clandestină de jocuri din Visby. Au fost reținuți patru bărbați și o femeie, suspectați de a face parte din conducerea clubului, împreună cu 25 de clienți. După interogatoriu au fost puși cu toții în libertate. Mai mulți dintre ei vor avea de suferit
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
da, lucrurile nu se întîmplă ca în aeroporturile europene unde sălile de îmbarcare sunt deschise controlul etichetelor noastre a scos la lumină faptul că amărîta de umbrelă nu avea niciuna!!! Discuții, tocmeală, parlamentări, nimic nu a putut rezolva situația de "clandestin" a bietului obiect. I-am sugerat lui Nelly ideea de a o oferi în dar grănicerului, dar acesta a refuzat vehement oferta. E drept că acest gen de cadou, în mijlocul luxului de neînchipuit al locului, era o adevărată insultă adusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
evident, prea multe pentru un asemenea plan. Cu părere de rău, ne-am luat rămas-bun de la toți prietenii și apoi am trecut prin porțile mari ale portului. DÎndu-ne foc la valiză - am pornit În aventura noastră pe mare. POLIZONES Pasageri clandestini Am trecut fără probleme de vamă și ne-am Îndreptat curajoși spre ținta noastră. Ambarcațiunea aleasă, San Antonio, era În miezul activității febrile desfășurate În port. Fiindcă nu era mare, nu era nevoie să se alinieze ca s-o ajungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un miros insuportabil, iar căldura era mare. PÎnă la ora unu, Alberto vomitase deja tot ce mai avea În stomac, iar pe la cinci, fiind morți de foame, iar țărmul nevăzîndu-se deloc la orizont, ne-am prezentat la căpitan ca pasageri clandestini. A fost mirat să ne revadă În asemenea condiții, dar, pentru a-și ascunde mirarea față de ceilalți ofițeri, ne-a făcut apăsat cu ochiul, În timp ce ne Întreba, cu o voce răsunătoare: „Voi chiar ați crezut că pentru a călători singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lucrurilor; limitele exterioare ale lumii ne erau de ajuns. Pe măsură ce În conversația noastră Își făceau loc toate temele sentimentale inspirate de mare, luminile din Antofagasta au Început să strălucească la orizont, spre nord-est. Acesta era sfîrșitul aventurii noastre de pasageri clandestini sau, cel puțin, sfîrșitul acestei aventuri, căci vasul nostru se Întorcea la Valparaíso. ESTA VEZ, FRACASO De data asta, dezastru Acum Îl văd limpede pe căpitanul beat, ca toți ofițerii lui, și pe proprietarul vasului acostat, cu mustața lui mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu doar ca purtătoare ale unei alte vieți, ci și ca indivizi cu drepturi și obligații specifice În cadrul statului. Interzicerea avortului era prezentată astfel: „Din cauza absurdității legislației noastre, vedem cimitire pline de cadavre de femei tinere, ca rezultat al avorturilor clandestine”53. Imaginea era concepută să trezească simpatie față de problemele femeilor victime ale lipsei asistenței medicale, și nu doar față de națiune ca Întreg. Doctorul „Ygrec” nu era singurul participant la disputa aprinsă privind interzicerea avortului care era preocupat de respectarea drepturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
nu încercau să-l copieze pe Kissinger, dar unii dintre aceștia nu au fost capabili să facă față încercării. Cele mai penibile exemple au fost, în administrația Reagan, Bud McFarlane și John Poindexter, care au urmărit să întreprindă o negociere clandestină cu Iranul pentru a-i elibera pe americanii reținuți de răpitori în Orientul Mijlociu. Aranjând un transport de arme către ayatollah, CSN a încălcat legi și a nesocotit angajamentul președintelui de a nu negocia niciodată cu teroriștii. George Shultz scria: ,,Bud
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
șaișpe la sută marfă. Dacă clienților tăi nu le place, n-au decît să plimbe ursu’ la farmacie. Ne tot schimbam locurile de Întîlnire de la o cafenea la alta. Șefilor nu le trebuie mult ca să ochească un agent de pariuri clandestine sau un dealer de marfă. Erau acum vreo șase clienți obișnuiți În centru și asta-nseamnă ceva du-te-vino. Așa că ne tot mutam. Barul lui Tony Încă Îmi dădea fiori. Într-o zi ploua foarte tare și eu mă-ndreptam spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care lucrează în baruri de lux și cabarete și sunt în majoritate de origine japoneză. Pe ultima treaptă se află femeile „ilegale”, care au fost trimise în Japonia să lucreze în baruri de mâna a doua, „soapland”-uri sau bordeluri clandestine. Deși majoritatea sunt din Asia, numărul celor care vin din America Latină și Europaxe "Europa" de Estxe "Europa de Est" este în creștere. Cea mai mare parte a femeilor trimise în Japoniaxe "Japonia" continuă să vină din Filipinexe "Filipine" și Thailandaxe "Thailanda". Unele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
patriarhale japoneze cu „dublu standard”:tc "Genizarea democrației patriarhale japoneze cu „dublu standard” \:" cazul „femeilor de reconfortare” și sclavia sexuală militarătc "cazul „femeilor de reconfortare” și sclavia sexuală militară" Kinhide Mushakojitc "Kinhide Mushakoji" Democrație și democratizaretc "Democrație și democratizare" Sectoarele clandestine din cadrul „societăților democratice”, unde practicile nedemocratice continuă să domine sunt cele care fixează limitele procesului de democratizare. Pornind de la sectorul sexual al economiei globale și de la standardele duble ale discursului care îi oferă acestuia legitimitate, în capitolul de față voi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
să fie „democratizate”. Dezbaterea care a avut loc în Japoniaxe "Japonia", în anii ’90, cu privire la „femeile de reconfortare”, victime ale sclaviei sexuale instituite de statul nipon în timpul celui de-al doilea război mondial, ne oferă ocazia de a examina caracterul clandestin al acestei instituții și ocultarea epistemologică particulară pe care se bazează. Această dezbatere publică recentă din Japonia ne pune la dispoziție indicii privind structura epistemologică a sistemului de ocultare. Această încălcare flagrantă a drepturilor femeilor a fost adusă în atenția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
în cadrul căruia femeile și fetele din colonii și din teritoriile ocupate erau răpite, înșelate și constrânse să lucreze în casele de toleranță înființate și conduse de și în folosul Forțelor Armate Imperiale. În acest caz, sectorul sclaviei sexuale, de obicei clandestin, a devenit o instituție de stat bazată pe încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale și a demnității victimelor. Victimele - care, conform Declarației Universale a Drepturile Omului, sunt „născute libere și egale în drepturi” - au fost discriminate și exploatate de personalul armatei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
lor va trebui să fie acceptată legal, ceea ce înseamnă că prostituatele vor fi la fel de respectabile ca și femeile cu familie. O asemenea recunoaștere poate avea loc doar dacă sectorul sexual e definit ca un sector industrial obișnuit, și nu unul clandestin, în care femeile sunt exploatate ca sclave sexuale. Cazul de sclavie sexuală militară al „femeilor de reconfortare” este un exemplu tipic de putere patriarhală care perturbă relațiile de gen, conferind legitimitate sclaviei și exploatatorului masculin, dar nerecunoscând ca legitimă prostituția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
În termeni mai generali, am putea concluziona că puterea patriarhală continuă să impună societăților în curs de democratizare un discurs cu dublu standard, bazat pe acceptarea formală a unor idées de droit democratice exogene, neglijând încălcarea lor în anumite sectoare clandestine ale societății. În cadrul acestora, criticile aduse caracterului nedemocratic al unor instituții sunt redirecționate înspre ținte personale, adică înspre femeile vulnerabile și exploatate, stigmatizate în locul instituției care le-a adus în situația de victime. Realizarea democrației, chiar și în țările „democratice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
lui Andrei Tarkovsky, la Bienala de la Veneția din 1993, înlocuindu-i coloana sonoră cu propriul ei dialog), întrebuințarea societății ca pe un catalog de forme (când, de pildă, Jens Haaning transformă centrele de artă în depozite de import-export și ateliere clandestine, iar Michel Majerus integrează tehnica preparării de mostre în practica sa pictorială, exploatând bogăția vizuală a pachetelor promoționale) precum și investirea în modă și media (când, de exemplu, Vanessa Beecroft lucrează la intersecția dintre performance și protocolul fotografiei de modă)61
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
nuanțată mai târziu de către teoreticianul francez Michel de Certeau, potrivit căruia consumatorul ar fi angajat într-un set de procese ale unei producții "tăcute"64. Potrivit lui Bourriaud, utilizarea presupune interpretare, acte de micro-piratare, o retorică a practicilor și "șiretlicurilor", micro-bricolaje clandestine. Beneficiind zilnic de noi modalități de a organiza producția, prin selectare, reconstruire și editare, artiștii postproductivi acționează ca agenți specializați ai unei culturi a reaproprierii 65. Aproprierea este unul dintre conceptele determinante ale poeticii teoriei postproductive, desemnând alegerea unui obiect
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]