2,281 matches
-
de intenția creatorului", ea amintește rolul esențial pe care-l joacă cititorul. Aproape întotdeauna, autorii de texte pornografice scriu în interiorul unui circuit specializat și deci nu pot ignora miza pornografică atașată unui text care este, cel mai adesea, anonim, tipărit clandestin și difuzat pe sub mână. Însă un anumit număr de texte face obiectul unui consum pornografic fără ca autorul să-și fi propus acest lucru. De altfel, pe acest decalaj mizează și cenzura, care nu ezită să clasifice drept "pornografice" texte pe
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Shangyin a folosit imaginea într-unul dintre poemele sale, în secolul al IX-lea. 4. Un discurs atopic Însă trăsătura cea mai evidentă a literaturii pornografice este inserția sa de la început problematică în spațiul social: vorbim de o producție tolerată, clandestină, nocturnă... Verdictul de "pornografie" presupune granița care desparte practicile demne de civilizația oficială de acelea căzute în dizgrație. La limită, respingerea pornografiei poate duce la formule violente precum următoarea: "de la pornografie până la cuptoarele din crematorii nu e mult"12. Putem
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
atunci nici o societate n-ar fi posibilă. Tensiunea aceasta constitutivă se rezolvă printr-un compromis care demonstrează ambiguitatea verbului "a exista": desigur, literatura pornografică există, în sensul că este masiv atestată, dar nu există pe deplin, în sensul că este clandestină, nomadă, parazită, ascunsă...: cartea pornografică ocupă infernul bibliotecilor publice, se strecoară în numeroase cotloane ale domiciliului privat, comercializarea ei se face pe ascuns, "pe sub mână". Chiar și acum vânzătorii la distanță de produse pornografice garantează un ambalaj discret pentru colete
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pornografică ia astfel un avânt frenetic în timpul revoluției, când cenzura dispare; se vând atunci cărți precum Les Fureurs utérines de Marie-Antoinette [Patimile uterine ale Mariei-Antoaneta] sau Le Godemiché royal [Falusul regal]39. Tipăriturile pornografice apar deci indisociabile de dezvoltarea rețelelor clandestine. Industria cărții, care produce în serie nenumărate exemplare ale aceluiași text, trebuie să se sprijine pe o adevărată piață, care suscită un aparat represiv specializat, cu un sistem de cenzură și de sancționare a contravenienților. Mai bine de cinci secole
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
anume libertinaj intelectual, de o contestare a puterii religioase în numele Naturii. În această privință, cazul lui Théophile de Viau, un libertin notoriu, este exemplar. Secolul al XVIII-lea va fi mult mai tolerant, cartea pornografică beneficiind de rețelele de distribuție clandestine din Epoca Luminilor. Trecerea de la secolul al XVII-lea la secolul al XVIII-lea marchează, de asemenea, o schimbare în genurile privilegiate de literatura pornografică. La începutul secolului al XVI-lea și la sfârșitul secolului al XVII-lea, genul dominant
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
democratizat, s-a industrializat, ca orice altceva". pp. 97-98. Ar trebui ca pentru fiecare text să se studieze detaliat relațiile foarte complexe, jocul de-a șoarecele și pisica dintre editori și cenzură. Este, într-adevăr, specific atopiei faptul ca producția clandestină să nu se poată baza pe reguli de joc foarte stabile. Aparatele de control sunt adesea obligate să trateze de la caz la caz. Și asta până în anii 1960. Pentru autori, clandestinitatea presupune în mod firesc anonimatul, sau recurgerea la pseudonime
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ale cărui produse și literatura se numără printre ele se vând într-o locație specializată: "sex-shop-ul". Este vorba despre un magazin care, cu siguranță, nu este decât tolerat și atent controlat, dar nu se mai poate vorbi despre difuzarea total clandestină. Sex-shop-ul se substituie, întrucâtva, bordelului, un alt spațiu închis și tolerat. Pornografia nu mai este gândită doar ca o agresiune împotriva ordinii sociale: ea tinde să devină o afacere privată, tolerată atâta timp cât nu-i incomodează pe ceilalți. În acest regim
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
X. Prin pierderea referinței la carte, noțiunea de "literatură pornografică" este puternic afectată, se reduce și se diseminează. Toate acestea se îndreaptă, firesc, în sensul unei scăderi considerabile a valorii simbolice a textului publicat. Nu mai este vorba despre opere clandestine, greu de procurat, scrise de un autor necunoscut; e vorba de texte pierdute într-o infinitate de alte texte de același tip. Textul devine un element într-o vastă mișcare de comunicare generalizată. Însuși rolul pe care-l joacă pornografia
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
unii, nu te simți în nesiguranță sau agresat. Esperanza insulară Pentru că atracția principală la Sziget o reprezintă concertele trupelor mari, trebuie să recunosc că anul ăsta am avut ce vedea, trăi, asculta, cu tot creierul activat. Și totul a început clandestino, dar în mega forță, cu Manu Chao, pe care îl ascultăm de ani de zile, sărim ca nebunii pe Mala Vida și ne melancolizăm la maximum pe Dia Luna... Dia Pena. Cu Manu Chao empatizez de mult, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
compromisuri decât unii formatori de opinie, mai detașați de oamenii politici (sunt și câteva excepțiiă, de aceea tabletele lor (civiceă au, pentru mine, mai multă credibilitate, indiferent în ziarul cărui patron sunt exprimate. Nu lipsesc însă din tagma literară pasagerii clandestini, cei care se bucură de o vizibilitate fără acoperire, propagată și în media, tot astfel cum există destui tineri competenți care publică în reviste de nișă (electronice, de obiceiă cu un potențial exploziv redus (mediatic vorbindă. Unii dintre absolvenții de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de poartă, unchiul meu mă îndemna să mă ghemuiesc în fața scaunului și mă acoperea cu haina lui. Urma discuția cu portarul: îi arăta actele și probabil îi făcea un semn către mine, căci acela întreba dacă nu are vreun pasager clandestin. „Nici vorbă“; „Dar acolo?“, zicea, cu voce aspră, omul. Inima îmi bătea repede-repede, în vreme ce nea Petre îndruga o minciună. Figura se repeta, cu aceleași emoții, la ieșire și abia apoi mă bucuram de complicitatea care ne ieșise iarăși: îl păcălisem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
admite că polimorfismul de secvență a nucleotidelor atinge frecvențe înalte în cromozomii cu mutația HbS, datorită unui efect de „hitchhiking”, secundar celui de selecție naturală a genei strâns lincate pentru HbS. Acest termen metaforic care înseamnă călătorie gratuită», literar „călătorie clandestină” semnifică un fel de forezie de nivel molecular, secvențele polimorfe fiind păstrate cu frecvență mare în populațiile în care gena HbS pentru anemie falciformă conferă avantaje selective față de malarie. Asemenea secvențe polimorfe sunt favorizate nu prin valoarea lor intrinsecă (nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
adjunctul său Nicolae Ceaușescu fiind cei mai notabili”. Grupul „dur”, calit în stagii prelungite la Moscova, era coordonat de V. Luca și Ana Pauker și supraviețuise sub Stalin „prin dezvoltarea unor capacități profunde de servilism și trădare”. Veteran al politicii clandestine interbelice, liderul de la București avea ca si Tito mai puține resurse în ceea ce privește o subordonare totală, ceea ce i-a provocat „o cădere temporară și potențial catastrofală din grațiile lui Stalin, în 1948, când a intervenit în favoarea unui dialog cu Tito, după ce
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Al. Moghioroș, furniza deja înainte de iunie 1948 informații Moscovei cu privire la conducerea comunistă de la București și în noile condiții răspundea de campania anti-Tito, iar împreună cu Ață Opoevici, șefa centrelor de emigranți, de contraspionajul împotriva Iugoslaviei din România și de celelalte operațiuni clandestine. Cum era de așteptat, sub presiunea Moscovei, rând pe rând partidele comuniste vor aproba această măsură a denunțării erezie „titoiste”. În ciuda optimismului exprimat de Uniunea Sovietică și țările satelite, Partidul Comunist Iugoslav va rămâne alături de liderul său. La 21 iulie
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
șef al Marelui Stat Major al armatei de eliberare în tot cursul războiului. La început rezistență împotriva regimului a fost slabă, ofițerii, subofițerii și soldații întreprinzând mai mult acțiuni personale. Treptat, în unitățile militare s-ar fi constituit „grupuri comuniste clandestine”, cu legături între ele. „Agenții lui Rankovici” au început să se infiltreze în interiorul lor pentru a le distruge, dar nu au reușit în totalitate. Pe zidurile cazarmelor au apărut lozinci de tipul: „Jos bandă fascista a lui Tito-Rankovici!”, „Trăiască Uniunea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Ascunși în ciorapi, în chiloți, banii circulau ca la piață... Cînd treci de la foarte rău, de la îngrozitor și cumplit la mai puțin rău ți se pare că l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior."99 Funcționarea unei piețe negre, clandestine este posibiliă atît datorită pachetelor primite de la familiile condamnaților, cît și bunurilor puse în circulație de cadre. Pentru asigurarea unui serviciu cît mai ușor, angajații alimentează această piață în special cu țigări, pe care le revînd la un preț mai
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
spre formarea unui "bloc al tuturor minorităților", primejdie posibilă pentru securitatea României și pentru ordinea internațională. Liberalii conduși de Gheorghe Brătianu apreciau că formula "numerus valahicus" dezvăluia ipocrizia și demagogia celor care o susțineau. Ei se delimitau și de "acțiunile clandestine și conspirative" ale acestora, ca unii care desfășurau acțiuni "fățișe, sincere și categorice". Cu atât mai clară a fost respingerea de către georgiști a formulei "numerus nullus", vehiculată de membrii baroului de Ilfov, în frunte cu decanul acestei instituții, Iorgu Petrovici
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
politică. Șeful partidului accepta ideea că de la catedră nu trebuia să se facă politică și că pedepsirea violenței și a terorii era îndreptățită. Totuși, el aprecia că educația politică a tinerei generații era absolut necesară, iar interzicerea ei încuraja acțiunea clandestină extremistă. Șeful de partid, care în același timp era și dascăl, semnala, astfel, apariția unui conflict și a unei prăpăstii între îndrumătorii culturii și cei ai vieții naționale 737. În primăvara anului 1937 au fost reînnoite legăturile dintre Gheorghe Brătianu
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
georgist era exclusă 749. În martie 1935, cu ocazia arestării unui număr important de fruntași ai mișcării comuniste din România, PNL-Gheorghe Brătianu și-a exprimat, din nou, poziția față de pericolul comunist. Era perioada în care Cominternul încerca să reînsuflețească activitatea clandestină în România, trimițând în țară comuniști instruiți la Moscova. Între noii veniți s-a numărat și Ana Pauker, arestată, de altfel, în iulie 1935750. În articolul intitulat Permanentul pericol roșu, oficiosul georgist atrăgea atenția asupra creșterii îngrijorătoare a organizației comuniste
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în cea dreaptă, să nu-și mai fi amintit cu plăcere de episodul clujean și de „complicele“ său de altădată. Așa s-ar explica faptul că, pe la începutul celei de a doua jumătăți a anilor ’60, cunoscându-l pe Socratele clandestin al Bucureștilor - care, trântit cu toată corpolența lui actuală într-un fotoliu din holul de la Athénée Palace, perora spumos pe socoteala cui venea să-l asculte și să-l admire - și prezentându-mă ca fiul fostului său prieten, n-am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era un băiat brunet, frumușel, elegant îmbrăcat și foarte bine-crescut. Taică-său era inginer și locuiau într-o vilă pretențioasă ca un cavou de lux. Aceste două clase primare țin de o perioadă fără experimente erotice, în schimb cu escapade clandestine. Mă aventuram, fără știrea părinților, până în Piața Unirii, unde, în incinta palatului Bánffy (vestit monument baroc), se înghesuia, uzurpându-i curtea, cinematograful Corso și, profitând de pauza care era pe atunci de rigoare, mă strecuram înăuntru și rămâneam apoi, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sportiv, mare admirator al scrierilor mele. Deși n-am fost pârâtor niciodată, n-am ezitat a spune directorului tot ce știam - sau, mai degrabă, adulmecasem involuntar, căci de știut nu prea cred să fi știut mare lucru. Oricum, activitate legionară, clandestină bineînțeles, exista, și intuițiile mele nebuloase se întemeiau pe frânturi de discuție ce-mi picaseră în urechi, în nici un caz discuții cu mine, care mă feream de orice mi se părea trivial - și așa îmi vor fi apărut și preocupările
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
s-a repetat adesea. Destul că cei trei mi-au apreciat lucrarea antisemită. Pe colegii de clasă legionari i-am abordat eu, astfel că în primăvara lui 1937, adică la vreun an după ce fusesem chemat la director în legătură cu activitatea lor clandestină, făceam parte și eu din frățiile de cruce : mă copsesem bine și frumos la jarul publicisticii legionare - eram ca o trufanda bună de ingurgitat. Pe cine am contactat mai întâi? Cum? Habar n-am. Au existat întruniri? Fără îndoială, dar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
profesorul de istorie), care l-a moralizat aproape jignitor că nu-și supraveghează odrasla (avea el însuși o „odraslă“, cu un an mai mare ca mine, și dascălul mă gelozea pentru succesele mele răsunătoare), că se descoperise de autorități organizația clandestină a frățiilor de cruce de la Liceul „Titu Maiorescu“ și că, împreună cu elevul Negoițescu, toți vinovații au fost deferiți justiției militare. Noroc că tata, care era vechi prieten cu colonelul Negulescu, președintele Tribunalului Militar din Cluj, unde trebuia să se judece
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
manifestările noastre, am surprins pe figura lor ură și dispreț: ne erau dușmani), și poate că n-am fost înaintați Curții marțiale, deoarece la prefectură nu s-a tras nici un foc. O singură dată m-am dus la o întrunire clandestină, apoi, mereu încolțit de ironiile necruțătoare ale colegilor de facultate antilegionari, care începeau să-mi devină prieteni literari, ironiile lui Ion D. Sîrbu fiind cele mai eficiente, mi-am pierdut nemaipomenit de repede „credința“ și, redevenind eu, am scris Povestea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]