33,219 matches
-
artiste. Ulterior și-a dat seama că trebuie să-și găsească un drum al ei și și-a construit în timp un stil propriu de interpretare, care a propulsat-o rapid între preferințele iubitorilor de muzică populară, un stil național clar și consistent ordonat românesc. Am spus românesc și nu gorjenesc, deoarece Rodica Anghelescu interpretează cu același aplomb și muzică bănățeană în cadrul spectacolelor unde apare ca solistă a vestitului Ansamblul Profesionist “Ciocârlia”. După terminarea primei facultăți, Rodica Anghelescu a intuit
Eleganță by Elise Stan () [Corola-journal/Journalistic/83146_a_84471]
-
variate puse în joc - totul a făcut ca Românii supt Mihai-Voievod Viteazul să fie considerată drept probă a îmbinării istoriei cu literatura. Cînd este însă vorba de precizarea modelului literar ori istoric aflat la baza scrierii, lucrurile par mai puțin clare. Analiștii monografiei au invocat mijloacele retorismului romantic, vestigiile evidente ale oratoriei clasice, fraza și paragraful cu subtile alterări ale timpurilor verbale ("basorelieful gramatical"), stereotipia figurativă, mai ales în cazul epitetelor. Definirea specificului stilistic al acestei insolite opere a rămas însă
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Sunt de semnalat câteva similitudini, coincidențe, câteva teorii avant la lettre, câteva fețe cu trăsături calchiate." (pag. 357) Memoria ultimului Caragiale pare să funcționeze cu un randament superior celei a lui William Shakespeare. Craiul de la Sionu dă, prin aceasta, semne clare de schizoidie, care-l fac să le semene mai mult celorlalți decât sieși. El e un veritabil matein înainte de a fi un adevărat Mateiu. În acest fel, ficțiunea preia rolul de căpetenie al documentului. Și nimic - sau mai nimic în afara
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
„Grădinile secrete” ale omului contemporan Despina Petecel Theodoru Organizată cu entuziasm, cu o doză imensă de altruism, dar și cu o viziune clară asupra importanței dintotdeauna a faptului de artă și cultură în cunoașterea de sine, de către compozitoarele Sabina Ulubeanu și Diana Rotaru, în colaborare cu Asociația OPUS (condusă de Cătălin Crețu), Muzeul și Clubul Țăranului Român și Universitatea Națională de Muzică din
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
exigențele indiscutabile și insurmontabile ale partidului unic. Ne vom referi în continuare la cazul special al literaturii oportuniste în comunism. Oportunismul înglobează trei aspecte: politic, moral și estetic. Din punct de vedere politic, literatura oportunistă trebuie să exprime o adeziune clară, indubitabilă, manifestă, față de puterea zilei. Este deci, prin excelență, afirmativă față de prezent (pro-comunistă) și negativă față de trecut (antiburgheză), consimțind să fie un instrument politic docil în mâinile partidului comunist. Sensurile acestei lupte politice, implicarea categorică, entuziastă, în construcția regimului politic
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Muzicile romantice, de pildă, fac din excepție un adevărat desant, care clatină din temelii siguranța legii. O lege care, iată, va fi nevoită să ierte excepția pentru răzvrătirea sa. Ce altceva sunt „zbaterile” armonice lisztiene ori wagneriene dacă nu exemple clare de modelare, de educare a legilor funcționalității tonale. E, desigur, un tip de cunoaștere prin integrări succesive, în a căror limite exercițiul componistic nu este nicidecum greșit, dar care suportă, în zonele ce depășesc aceste limite, excepții de la regulă, iar
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
Baroncea, lui Eduard Gabia și lui Florin Flueraș. Conceput ca o succesiune de secvențe, puse în pagină de fiecare dansator în parte, acestea lăsau să se citească câte ceva din natura proprie fiecăruia. Dincolo de intențiile lor, nemărturisite: o mișcare mai puțin clară, mai ezitantă la Florin Flueraș, una puternică, uneori cu explozii de răzvrătire la Eduard Gabia și, în fine, una complexă, rafinată la Maria Baroncea. Dacă toate evenimentele pomenite până acum, din cea de a doua serie a AMPRENTEI, s-au
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
Deși nu a ținut cu consecvență o cronică dramatică, a schițat totuși puncte de vedere interesante pentru perioada 1864-1871. Analizând atent intervențiile sale publicistice, I. Oprișan concluzionează că B. P. Hasdeu "este unul dintre cei dintâi critici care fac distincția clară între textul poetic (drama) și reprezentarea lui scenică (teatrul)." Față de dramele istorice din vremea sa, B. P. Hasdeu manifestă o atenție sporită, o exigență de istoric, argumentând: Pe lângă adânca cunoștință a artei dramatice în genere și pe lângă un mare fond
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
semnalizează însă direcția pe care talentul indiscutabil al lui O. Nimigean ar putea-o fructifica într-o fază ulterioară de creație. O singură mostră: "eu muream aproape fericit/ eu aproape plângeam/ steaua căzuse/ rotindu-și cenușile-n geam// silabiseam scrisul clar/ pe bolta de piele/ arar îmi cădea pe timpan/ o grindină de cucuvele// urma să se-ntâmple ceva adevărat/ proștii îi spun nenorocire/ îngerul cu piele de liliac/ se încâlcise în pânza subțire// rămăsesem în sfârșit singur/ în liniștea murmurândă
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
adverbială, pe lîngă cele mai neașteptate verbe (a afla, a veni, a da etc.): "informațiile în acest sens au venit Ťpe surseť, pentru că era vorba de publicarea unei corespondențe private" (Timpolis, 6-8.08.2007), "se vorbește Ťpe surseť despre intenții clare de a lansa și un cotidian de business" (themarketer.ro), " DNA a încasat pe surse o lovitură de imagine" (forum.realitatea.net). Clișeul a căpătat chiar extinderi metaforice, cum o atestă titlurile: "Politica pe surse" (Monitorul de Cluj, 10.10
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
federației americane, la confluența secolelor XIX și XX footnote>, improvizația colectivă, dar acum nu mai ascultăm o polifonie melodică, ci doar o polifonie sonoră, în care sunetele și ritmul haotice ale pianului (prin cluster-e), ale bateriei (total dezarticulată) formează impresia clară a ieșirii din ghidajele melodice, armonice și ritmice. La fel, următorul moment improvizat, deosebit de cel anterior prin lirismul melodic abstract al basului lăsat singur, prin acordurile și melodica dezlânate ale pianului, prin comentariul a-ritmic al tobelor cărora li se
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
V-a, firesc, odată cu redarea temei generatoare: Hora de la Viziru. La fel de antrenantă ca în piesele comentate (acum, și din cauza melodiei românești de dans, originară din zona Brăilei), menținându-se în stilul bop, raportarea improvizației pe claviatură la melodica oriental-românească este clară încă de la început, într-o secvență melodică scurtă. Körössy rămâne în preferatul său registru mediu unde, de data asta, melodia intens ritmată îl duce cu gândul pe ascultătorul român la sonoritatea țambalului, iar ascultătorului din alte spații etno-culturale îi lasă
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Feelings, pe Bill Evans. A doua mișcare oferă un mic număr de formule melodico-ritmice repetitive, menținute în registrul mediu, a treia este de un lirism delicat, melodia fiind întreruptă surprinzător de o suită de acorduri la ambele mâini, pe filiația clară Debussy - Bill Evans. Romanticul avangardei jazz-ului american rămâne lângă Körössy mare parte din mișcarea a patra, dar se retrage, lăsându-l în loc pe Oscar Peterson, cu un tușeu delicat. Muzicalitatea dintotdeauna și introvertirea ce i-a marcat de la un
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
discuție. La fel este, sau poate chiar mai interesant, dacă translăm și mișcarea gestuală pe plan sonor. Ar rezulta o polifonie de două monodii derulate în tempouri simultan-diferite (proporționabile sau nu, printr-un același numitor tm). Desigur, implicând și o clară diferențiere de registru și/sau timbru, și presupunând că vocea „dirijorală” s-ar constitui doar pe un singur ton, am percepe-o imediat ca acompaniament la monodia dată inițial. După cum vor varia duratele vocii de acompaniament, fie între niveluri de
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
maselor largi populare, Merrick nu are nicio șansă, cineva îi smulge sacul cu o singură fantă în dreptul unui ochi, sac care-i acoperă țeasta enormă. Mulțimea îl sesizează iritată, îl urmărește furioasă și-l încolțește într-o vespasiană cu intenția clară de a-l linșa și numai strigătul disperat al victimei " Nu sunt elefant, sunt o ființă umană" produce un recul al maselor prostite, iar intervenția poliției îi asigură protecția. Este clar că nu există loc pentru omul elefant alături de semenii
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
amici. M-am simțit foarte singură. Primul an a fost foarte greu" (Corina Belcea); "Mai întâi am avut probleme de supraviețuire, dar drum de întoarcere nu aveam" (Alexandru Ianoș); "Eu nu mă consider plecată, sufletul meu a rămas în România" (Clara Cernat); Cred că marea majoritate a muzicienilor români care au ales calea exilului au reușit să reprezinte cu mare cinste țara" (Liviu Câșleanu); Nu m-am dus în Occident ca să iau, ci ca să dau" (Gigi Căciuleanu); Libertatea există doar în măsura în care
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
compara cu Bucureștii, al căror fidel locuitor am devenit, de atunci și până acum. Cum perioada fugii în exil a trecut nefolosită de mine, probabil că tot aici voi da colțul. Orășelul de provincie în care am enunțat primele propozițiuni clare mi-a dat însă ideea completă a farmecelor naturii - am fost un copil precoce - dar Bucureștii, cu splendida lor civilizație - în lipsa oricăror alți factori de comparație - m-au cucerit. Cartierul în care părinții mei construiseră o vilă cu câte două
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
adăuga, concentric, câteva situații de mistificare cel puțin echivalente, ca grad de interes, cu cele trecute în cuprins. Dar numai ca formă de dialog intelectual elevat și, în fapt, de legitimare a termenului titular, care, hazliu-teoretic, are în față șansa clară a unei cariere de circuit - ca în legile electronicii - comutabil. Se deschide doar celor care știu să-l folosească. De pildă acelora care vor trăi, nu peste multă vreme, surpriza regăsirii personalității versatile a lui Mateiu I. Caragiale în jurnalul
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
origine slavă, se recunoaște în păcălici, măscărici sau tremurici; pogonici (cu sensul etimologic "băiat care mână vitele") e un împrumut; agarici ar putea fi un nume propriu atras în serie pe criterii pur formale; originea lui bambilici nu e tocmai clară. Sensul "ins", cu conotația depreciativ-minimalizatoare, e curent în argoul actual în primul rînd pentru agarici (la Volceanov, 2006: "om prost"): "decât să mă dau șmecher și să fiu un agarici, mai bine stau în banca mea" (motociclism.ro); "s-au
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
și de doctorat în marile capitale europene, Berlin și Paris. Imaginea marelui studios, impunându-și un program de viață auster, era în genere cunoscută. Ceea ce apare acum senzațional este scurtul roman al iubirii lui Titu Maiorescu pentru prima lui soție, Clara Kremnitz, de o nebănuită poezie și exuberanță. Pasiunea îl invadează și-l auzim pe proaspătul doctor în filosofie pronunțând cuvintele cele mai fierbinți pe care le va fi rostit vreodată: "...nu-mi mai aflu liniștea alături de dumneata, aș vrea să
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
în filosofie pronunțând cuvintele cele mai fierbinți pe care le va fi rostit vreodată: "...nu-mi mai aflu liniștea alături de dumneata, aș vrea să te am mereu în brațele mele, și să te țin strâns, fericit, lipsit de orice gând". Clara devine o "donna angelicata", un fel de "axis mundi". Tânărul ce se remarcase printr-un perfect echilibru moral, pare să judece lucrurile la un moment printr-o exclusivistă perspectivă sentimentală. Totul i se datorează marii iubite: "Activitatea mea intelectuală este
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
trăiesc minimalizări sau chiar interdicții explicabile. Nu sunt destul de români, nu sunt destul de angajați în efortul centralizării sau nu au demnitate estetică relevantă. Iar selecția urmează fie criteriile estetice, fie criteriile stabilite de Centrul politic". Explicațiile devin încă și mai clare atunci când ne raportăm la influența pe care a avut-o asupra literaturii de la noi instaurarea regimului comunist. Punând permanent în corelație literatura cu geografia literară și geopolitica, Cornel Ungureanu ajunge la un soi de demitizare a istoriei literaturii, de tipul
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Doamna Stela cu bucle în sepia, zîmbind visător erau trecute în revistă cu grijă de cameran. Tînara încerca să-i reproșeze timid că nu e bine să nu se supună unor reguli, că e periculos, că lunetiștii au o misiune clară. Trag. La orice li se pare suspect. Dar ce ar putea să aibă ei cu Domna Steluța? Dînsa se apleacă frumos și se uită pe gaura pe care, vorba aceea, special a lăsat-o. Și ce dacă se fîlfîie perdeaua
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
ca aventură mistică, o ceremonie a Unului, un ritual de reconciliere a individului cu Totul. Liviu Rebreanu realizează o explorare a inconștientului colectiv. Poate că toate figurile feminine sunt ipostaze ale "Animei", configurate conform lumii și civilizației descrise, cu sugestia clară că de la o epocă la alta, bărbatul își găsește tot mai greu partea feminină a sufletului său. Mai ales că, în fiecare întrupare, el pare hărăzit unei cunoașteri superioare, prin inițiere directă sau mediată de o carte. Dar ambele experiențe
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
dacă a funcționat principiul binecunoscut "să fie cît mai mulți" și nu neapărat cei mai buni din anul 2007. Așa mai înțeleg. Pe urmă, decît să corectezi niște vicii de fond strecurate în ultimii ani și să stabilești niște coordonate clare - poate chiar unele noi, cu alte accente -, e mult mai la îndemînă să scoți din palmares un premiu. Ignorînd în fapt munca unor oameni, tot mai puțini, care mai scriu onest și competent despre teatru, care se ocupă de istoria
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]