1,905 matches
-
pe care aceasta o oferea) și a acceptării ideii unui component rațional în creația artistică, cristalizează acum noțiunea de rațio poetica (sau ragione poetica). Devenită curând loc comun al teoriilor estetice ale timpului, aceasta s-a menținut și în perioada Clasicismului, cănd prin frumos artistic se înțelegea acela care era produsul regulilor. Toate aceste sensuri vor fi contopite mai apoi la temeliile accepției kantiene a geniului de "compus" pe baza a două elemente principale, natura și raționalitatea, cărora li se adaugă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
el se va identifica și se va manifesta ca parte a ei. În uzul pe care îl dă energiilor sale ascunse, "subterane" în timpul creației, poetul imită (un sens al imitației complet diferit de cel formal al produsului artistic din timpul Clasicismului) mișcarea oculta a universului mănat de același principiu viu de acțiune. Sarbiewski și Gracián exprimaseră, cu un veac înainte, această idee, în lumina teologica. Poetul crează așa cum face Dumnezeu", spusese iezuitul polonez 130. "Artă este plenitudinea naturii, ca și cum ar fi
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
încununa regiunile friguroase, înălțimile înghețate ale eruditului nostru și, de astă dată ierte-ne lectorul că nu ne putem reținea indignarea, d-sa a săvârșit o crimă. Da, a comis un spergiur contra științei, violând cele mai sacrosancte tezaure ale clasicismului, conrupând adevăratul lor sens. {EminescuOpXII 31} Ce susține și ce combate Marcu Aureliu în cartea 1 a confesiunilor sale? Laudă pe profesorii casei sale, mulțămește strămoșului său că nu l-a lăsat să frecventeze școalele publice, pe cari le critică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe care au fost clădite pîn' acum școalele nu numai ale noastre, ci ale întregei Europe apusene. D. Conta voiește să lovească temelia clasicității în întregul învățămînt secundar și mai voiește încă să introducă facultăți special destinate pentru femei. Înlocuirea clasicismului prin utilitarism și emanciparea universitară a femeilor, iacă cele două bătăi de inimă ale vieții organismului propus de d. Conta. Art. 141 din proiect zice: Se vor înființa treptat în fiecare capitală de district cel puțin câte un gimnaz de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
meserii pe o scară întinsă, și astfel este tinerimei dat prilejul de a se dezvolta fie în ramura clasică, fie în ramura practică, dar în fiecare cu temei. Francezii, neavând școale reale, s-au văzut siliți la un compromis între clasicism și realism. Erau multe plângeri că bacalaureații francezi au prea puțină știință reală și {EminescuOpXII 67} prea multă știință curat clasică. Înainte de a introduce ca o nouă creațiune școalele reale, cari să corespundă pe deplin cerințelor exacte și să permită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au desființat cu desăvârșire. Ca oameni cu minte, vor să aștepte mai întîi experiența nouăi combinațiuni și apoi, cel puțin după 10 sau 20 de ani, să decidă dacă să rămână această împreunare sau să se introducă școli deosebite pentru clasicism și pentru realism, ca în Germania. Dar a prevedea, ca în proiectul d-lui Conta, școli reale deosebite (deși fără nici o organizare mai detaiată ) și gimnazii și liceea deosebite și a scoate totuși și din aceste gimnazii și licee partea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
consecință și să ne mărginim la consecințele prevăzute în proiectul d-lui Conta: care va fi rezultatul lor social? Aceste studente vor contribui oare la consolidarea vieței de familie? Sau vor întinde boala funcționarismului și la femei? Și, dacă lovim clasicismul și voim direcțiune practică la băieți, să nu o voim mai ales și la fete? Nu cumva am găsit prea multă activitate practică la fetele române, încît să fie trebuință de-a le abate spre o cultură teoretică la universitate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este unul dintre foștii rectori ai Universității de Medicină Iași În perioada anilor 70, iar profesorul Vasile Astărăstoaie este actualul rector În funcție al aceleiași universități. Aș putea spune că această fericită colaborare realizează și acea conexiune În timp Între clasicismul educației medicale și modernismul zilelor noastre, oferind cititorului interesat, dar mai ales celui implicat În procesul instructiv-educativ, acele jaloane extrem de utile care să-l introducă În cerințele moderne ale Învățământului medical, dar și În cutumele clasice care volens-nolens trebuie să
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a istoriei artei este o obsesie a modernismului, trebuie să i se pună capăt pentru totdeauna. Altfel zis, nu există motive ontologice sau de altă natură ca să distingem în istoria omului și a culturii epocile: primitivă, antichitatea, evul mediu, Renașterea, clasicismul, iluminismul, romantismul și toate celelalte -isme de până la modernism și postmodernism. Conform acestei sănătoase logici, oare ce argumente putem găsi spre a putea vorbi de modernism și de postmodernism, dacă sunt fără referent istoric? Evident, nici unul. Concluzia: dacă nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al istoriei literaturii și al celorlalte arte, în paginile revistei întâlnindu-se Mihail Dragomirescu (cu secvențe din Știința literaturii ori cu „dialoguri”), Tudor Vianu (Psihanaliza și morala), Lucian Blaga (Polivalența estetică a naturii, Weltliteratur și Daimonion), Scarlat Struțeanu (Arta nouă, Clasicism și romantism, Hedonismul estetic, Este arta un joc?), F. Aderca (Mic tratat de estetică literară și o suită de interviuri care vor intra în Mărturia unei generații), N.N. Matheescu (Instinctul artistic, Conceptul estetic al lui Auguste Comte, Considerațiuni asupra catharsisului
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
el scrie și câteva eseuri despre literatură (serialul Romanul românesc), despre teatru și pictură clasică, precum și o suită de nuvele - și de Constantin Fântâneru - ce dă număr de număr, până în decembrie 1941, cronici literare, studii întinse (Cercetare asupra poeziei noi, Clasicism și creștinism), dar și un articol prolegionar circumstanțial -, Mihai Niculescu este titular al rubricii „Cartea franceză”, iar din 1942 al cronicii literare (are în primul an și câteva poezii), C. Postelnicu (secretar de redacție) are articole și „note românești”, Radu
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Între aceștia primul loc revine „gândiriștilor” Nichifor Crainic (care publică, până în 1939, eseurile Închinare lui Eminescu, Grigorescu, interpret ideal al frumosului românesc, Fr. Jammes și poezia catolică, Genialitate și sfințenie, Arta în artist), Ovidiu Papadima (Poezia sentimentelor mari, Folclor și clasicism, Între povestire și roman, O ordine creștină a noastră: rânduiala etc.), N. Roșu, Toma Vlădescu, Radu Gyr (Adevăruri simple despre poezie, D’Annunzio artistul, Fericirile stalactitare, o suită de medalioane memorialistice, Privighetoarea oarbă), Ernest Bernea ș.a. Urmează „trăiriștii” Mircea Vulcănescu
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
sub iscălitura Ciric, sunt prezentați Octav Băncilă, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, Radu Demetrescu, A. C. Cuza, C. Stere, Mihai Codreanu, A. A. Bădărău. Câteva eseuri aparțin lui Mihail Dragomirescu (Don Quijote), A. Cantemir (Neo-Biblia unui european), N. Davidescu (Variații împrejurul clasicismului de mâine), Ovid Densusianu (La santa belleza), A. D. Xenopol (Franța și Germania), G. Diamandy (Închinare Franței). În cadrul rubricii „Aspecte” scriu Tudor Arghezi (Moralități. Despre psihologia școlarului, lacunele educației) și Pamfil Șeicaru, autor al unor articole critice și cronici de obicei
VERSURI SI PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
morale și unor interese sociale. Arta fiind chemată să înfrumusețeze natura, iar nu să o denatureze, trebuie să se ferească „de a poetiza viciul”, de a exploata fapte nesemnificative, născocite de o „imaginațiune bolnavă”. Opțiunea este în favoarea scrierilor din patrimoniul clasicismului, a tragediei îndeosebi, considerată o culme a artei dramatice. În artă V. avea nostalgia clasicismului. Multe idei despre teatru se regăsesc în caietele intitulate Memorii, cele dintâi ale unui actor român, consemnate în intervalul dintre 1861 și 1865. Prețioase sub
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
denatureze, trebuie să se ferească „de a poetiza viciul”, de a exploata fapte nesemnificative, născocite de o „imaginațiune bolnavă”. Opțiunea este în favoarea scrierilor din patrimoniul clasicismului, a tragediei îndeosebi, considerată o culme a artei dramatice. În artă V. avea nostalgia clasicismului. Multe idei despre teatru se regăsesc în caietele intitulate Memorii, cele dintâi ale unui actor român, consemnate în intervalul dintre 1861 și 1865. Prețioase sub raport documentar, chiar dacă adesea furate de subiectivism, însemnările conțin interesante mărturii despre teatrul vremii, reflecții
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
Massoff, Teatr. rom., II, 54-55, 109-110, 203-204, 483-484, III, passim; George Franga, Memoriile actorului Ștefan Vellescu - manuscris original, SCIA, teatru-muzică-cinematografie, 1966, 1; Brădățeanu, Istoria, I, 333-334; Brădățeanu, Comedia, 153-154; Ist. teatr. Rom., II, passim; Florin Faifer, Ștefan Vellescu sau Nostalgia clasicismului, ALIL, t. XXIV, 1973; Dicț.lit. 1900, 898-899; Firan, Profiluri, II, 328-329. F. F.
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
Cu punct de pornire filosofic în conceptul cartezian al rațiunii umane, dezvoltând o morală întruchipată în figura „generosului” care își domină pasiunile prin voință, precum și în aceea de honnête homme, în prelungirea curteanului renascentist al lui Baldassare Castiglione, autoarea situează clasicismul sub semnul echilibrului și al măsurii. Prin continua referire la epocă sub aspect politic, social, economic, al vieții de la Curte și din saloanele aristocratice, se reconstituie ritmul, uneori pitoresc, al vremurilor, proiectându-se, prin sondarea sensibilității, o interesantă perspectivă asupra
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
succesiune care spune că fiecare generație trebuie să se revolte Împotriva autorității coercitive a părinților săi, punând sub semnul Întrebării constantele oricărei tradiții. Renașterea s-a ridicat Împotriva Evului Mediu, Iluminismul a criticat Vechiul Regim, Romantismul a rupt-o cu Clasicismul, Pozitivismul și Realismul s-au detașat de Romantism, iar Comunismul a contestat Capitalismul cel putred al burgheziei. În fine, curentele de avangardă din secolul XX au accelerat ritmul negației până la un nivel extrem, care a debordat, În zilele noastre, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ale istoriei. Valoarea literară a operelor apocrife nu ne-a preocupat în această teză, deși caracterul literar al textelor„ascunse“ este de netăgăduit. Se observă chiar o încadrare din punct de vedere stilistic a apocrifelor secolului al XVIIlea în barocul clasicismului oficial. Teza noastră este în primul rând una de culturologie și imagologie, literalitatea fiind o preocupare secundară a subiectului acestei lucrări.
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care se dezvoltă, care se transformă, care e plină de posibilități. Literatura nu este nici o serie de opere unice care nu au nimic comun unele cu altele, nici o serie de opere închise în anumite cicluri de timp ca romantismul sau clasicismul, epoca lui Pope și epoca lui Wordsworth. Și, desigur, nu reprezintă nici acel "univers-bloc" al uniformității și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
nimic comun unele cu altele, nici o serie de opere închise în anumite cicluri de timp ca romantismul sau clasicismul, epoca lui Pope și epoca lui Wordsworth. Și, desigur, nu reprezintă nici acel "univers-bloc" al uniformității și imutabilității pe care un clasicism mai vechi îl considera ideal. Aut absolutismul cât și relativismul constituie o eroare ; dar astăzi, cel puțin în Anglia și Statele Unite, pericolul cel mai grav constă într-un relativism care este echivalent cu o anarhie a valorilor, cu o abdicare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
hemiplegii, tromboze), insuficiențelor cardiace și recidivelor (C. Borundel, Manual de medicină pentru cadre medii). b) dacă circumstanțialul concesiv este realizat prin grupuri nominale precedate de grupări cvasilocuționale precum cu tot/toată (cf. GALR II: 601) Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (...), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (Al Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). c) dacă circumstanțialul concesiv este
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
pavilion național proiectat de Duiliu Marcu. Aflat în imediata proximitate a unui cuplu de edificii atât de tensionat pavilionul nazist (arh. Albert Speer) vs. cel stalinist (arh. Boris Iofan) - pavilionul regal român încerca să țină pasul cu această defilare de clasicism epurat (stripped classicism). Este destul să privim cu luare aminte modificarea adusă de Duiliu Marcu Operei din Timișoara spre a înțelege și tema pavilionului: un mare arc pe o elevație altfel absolut plană - arc de triumf, așadar, cu semnificațiile care
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
românești ca bulevardele capitalei să fie monumental-marmoreene (Călinescu), sau, oricum, bordate de trotuare ascunse în penumbra colonadelor (Martha Bibescu 24)? Un București monumental, "eroic" se ridica în Stilul Carol II, cum se grăbiseră să numească lăudătorii vremii maniera locală a clasicismului epurat. Pandantul său "civil" era însă Bucureștiul modern; unii cercetători, legănați de visări dulci și senine, încercând să îndrepte trecutul spre a-1 putea idealiza, îl numesc de-a dreptul modernist 25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Bălcescu astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Bunei Vestiri din Moscova. Rubliov este poate cel mai expresiv autor al idealurilor estetice; nu este numai un pictor de icoane, dar un traducător în limbaj artistic al conceptelor dogmatice și al învățăturilor bisericii. Prin el, arta va lua forma clasicismului în domeniul expresiei icoanei. 101 Teofan Grecul‑artist bizantin și unul dintre cei mai cunoscuți pictori iconari din Rusia. S‑a afirmat ca profesor și mentor al lui Andrei Rubliov. Puternica personalitate a lui Teofan a produs o impresie profundă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]