2,135 matches
-
și uite că nici tu nu-l cunoști pe taică-tău atât cât pretinzi... Nici pomeneală să-l atingă pe bătrân presupusele aluzii ale lui Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața asta ca arama încinsă, ciocănită mărunt. Bineînțeles că-i priește în cătunul ăla de munte unde s-a dus să-și mănânce pensia ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimic nu-ți mai este de vreun folos? Mă îndoiesc!... Asprimea mustrării îl făcu pe Bart să tresară și să-și ridice bărbia din piept, ca să o privească mai bine pe această femeie care ținea cu tot dinadinsul să îl clintească din convingeri pe care el unul le considera definitive și de nezdruncinat. Ce putea ea să știe despre necazurile lui, chiar dacă era ceva mai în vârstă decât el? Medicina, rosti omul cu convingere, nu mai are cum să-i vină
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o expedieze pe Arm acasă. Arm nu vroia să plece. Sincer, nu are rost să rămâneți, am asistente foarte bune și la diagnosticul acesta va fi foarte atent supravegheată și va dormi oricum câteva zile... Arm nu putea să se clintească de lângă fata ei. Cea care o salvă fu Crăița. Doctore, va dormi, dar se mai și trezește, da? Da, dar salonul e permanent supravegheat, nu e nici o problemă. Am înțeles, spuse Crăița în locul mamei sale. Acuma e rândul tău să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
săși prelungească șederea. Sprijinindu-se în cârjă, el o însoți până la ușă, de unde îi ură un Crăciun fericit, dar cu un glas distant și rece. Arm îi răspunse pe același ton și se grăbi să plece. În urma ei, Bart rămase neclintit câteva minute în prag, privind coridorul pustiu, ca și cum s-ar fi așteptat s-o vadă pe femeie întorcându-se, după care închise ușa și se duse să se întindă în pat, cu sufletul plin de amărăciune. Îi părea rău că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îi explicase chiar și despre faptul că o zi de stat în pat scoate din oase calciul care se depune în trei zile, că nu se produce asimilarea calciului fără vitamina D și fără ultraviolete. Nici un argument nu-l putuse clinti pe Bart din încăpățănarea lui. Și iată că într-o zi Bart, care încă mai folosea cârjele și căruciorul prin casă îi propuse el Armancăi o plimbare desigur, dacă ea consimțea să meargă lângă un ologit în cărucior... Mirată, Arm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
urmă moș Bâcu l-a luat în brațe, i-a dat din buzunarul hainei niște bombonele, năstrușnicul de boboc le-a înghițit, de data aceasta foarte repede și, lăsat jos, a mai făcut un ocol pe la locurile noastre de pescuit, neclintind nimic, după care, ga-ga-ga, ga-ga-ga, a luat-o agale legănându-se în urma cârdului care ajunsese la o distanță apreciabilă. - Dar solitarul nostru, zic eu, așa, lipsit de apărare, poate fi rupt într-o zi de vreun câine hoinar. Ți-amintești
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la farfuria cu lapte, chiar sub nasul motanului. Atunci am realizat prima oară că, în ciuda a tot ceea ce încercase să ne bage școala comunistă în cap, oamenii sunt diferiți. Unii oameni au imaginație, alții nu. Unii au pornirea de a clinti ceva, alții iau lumea de-a gata. Până atunci, pentru mine toți oamenii fuseseră egali. Dar iată că lucrurile stăteau altfel. Această descoperire a fost pentru mine cutia Pandorei. Din acel moment am început să diferențiez oamenii și să-i
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zadarnic în pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele încurcate într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore în șir, într-o stare de catalepsie pe care cana de cafea de alături nu reușea s-o clintească, încercând să rezolv, fără a strica albul paginii, un puzzle din care îmi lipseau multe piese. Lumea mi se releva sub formă de fascicule, discontinuă, ruptă în bucăți. Majoritatea oamenilor făceau un joc mediocru. De când mă aruncasem în vârtejul Bucureștiului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iernii, destinele noastre se făceau și mai mărunte și doar vodca fiartă și serile de poezie de la muzeu, la care mergeam din când în când cu toții, ne mai dezghețau inimile. Dar roata înțepenită a destinului fiecăruia dintre noi nu se clintea. Foarte rar, în anumite zile, un fir începea totuși să lege lucrurile. Nu pentru că aș fi reușit să îl leg eu, ci pentru că existau momente speciale când toate stihiile stăteau în cumpănă și un fel de tărie a cerului se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a lăsat liniștea serii am început să mă simt rău. Ceva imperceptibil în destinul meu sau în altă structură, greu de identificat, luase o turnură diferită, aproape isterică, iar eu nu aveam nici o putere să schimb ceva. Încercam să-mi clintesc cu mintea destinul, să-l vindec, mi-l închipuiam pe Ștefan ieșind din învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu au văzut-o decât la televizor. iată cum se poate ucide un popor prin alienare ! — Asta nu poate explica totul, se aude o voce masculină din spate, cu un puternic accent slavon. Există popoare tari ca oțelul, popoare de neclintit, care nu cedează pentru că există conștiință. Am un coleg care vine din Bulgaria. În timpul Holocaustului regele și poporul bulgar s-au opus exterminării evreilor și au salvat peste 40.000 de vieți evreiești de la Holocaust. Au zis : dacă frații noștri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dezmățul sălbatic al nasului), nu totul la mine se schimbase. La un an și jumătate de când Carol Horning venise la școală cu sâni nou-nouți, eu Încă nu aveam deloc. Sutienul pe care Îl obținusem, după multe insistențe, de la Tessie era neclintit; ca fizica avansată, avea doar valoare teoretică. Sâni ioc. Ciclu de asemenea. Așteptasem toată clasa a șasea și apoi În vara de după. Acum eram În clasa a șaptea și Încă așteptam. Existau semne promițătoare. Din când În când mă dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aproape de Obiectul Obscur. Era o provocare pentru organismul meu. Sistemul meu nervos se lansă În „Zborul Bondarului“. Simțeam viorile ca pe niște ferăstraie pe șira spinării. Timpanele Îmi băteau În piept. În același timp, Încercând să ascund toate astea, nu clinteam nici un mușchi. De-abia respiram. Cam asta era situația În ansamblu: catatonie În exterior, frenezie Înăuntru. Îi simțeam mirosul de la guma cu scorțișoară. Încă mai era pe undeva, prin fundul gurii. Nu mă uitam direct la ea. Îmi țineam ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine încremeniserăm. Eram niște prăpădiți pe lângă marile și minunatele ființe care ne scrutau de după curbura moale a sticlei. Foarte curând s-au plictisit de noi și și-au reluat rotirile și răsucirile, atingerile delicate și jocul privirilor. Apa nu se clintea, nu făcea bule de aer sau vârtejuri la alunecarea lor. în bazin era și un pui. Se rotea și el, înșurubîndu-se în jurul celorlalte foci. Multă vreme nu s-a apropiat de noi. Firește că i l-am arătat imediat fetiței
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă lipeam pur și simplu de un scaun și nu mă clinteam. Mi-era atât de frică de duhurile rele, cu ochii lor bulbucați, cu ghearele, cu schimonoselile și cu boturile lor rânjite, încât așteptam ore în șir să vină hoții. Fiindcă hoții te scapă de duhuri. Hoții n-au venit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bucătărie chiar era lumină, iar el îmi explica enervat că nu locuim acolo, ci în blocul de peste stradă, tot la ultimul etaj și tot pe colțul nordic. M-a târât pe scări până sus, în D 14, nu l-a clintit nici faptul că pe ușă scria Fam. Eretescu, a sunat insistent (parcă vroia să anunțe o inundație) și l-a întrebat pe nenea care ne-a deschis ce caută acolo și unde e familia inginerului Aurel Florian. Pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai exact cît de repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și cu mine Încă aveam picioarele destul de agile. Ajungînd pe trotuarul de vizavi, mama a găsit o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
respirînd precipitat, cu o pungă cu cumpărături Într-o mînă și cheia de la cameră În cealaltă. M-am speriat foarte rău. CÎt despre el, a fost atît de uimit că a rămas pur și simplu unde era fără să se clintească, cu cheia Îndreptată spre mine, asemeni unui pistol. Dat fiind că, să zic așa, fusesem prins În flagrant delict, m-am gîndit că acum n-am ce face, trebuie să mă fac că plouă și să mă comport ca și cum totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lin într-un somn adânc... A plecat ca un gând !... ... De Sf. Maria de ziua Nașterii Maicii Domnului... Se împlinea un an de zile de când Vasilica a suferit accidentul vascular cerebral. Se înnoptase demult. Iorgu stătea, nu mai știa de când, neclintit cu fața în sus și cu privirea ațintită în tavan, frământat de gânduri... pășind în trecut... Gândul îl purtă în dupăamiaza aceea de Sf. Maria, când el a necăjit-o, fără să-și dea seama, de față cu străinii. Acum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca de piatră... Doar câte un foșnet în iarbă, în răstimpuri, frângea tăcerea adormită, din cimitir. Trilurile unei mierle îl făcu să tresară. Zbrr... zbrr și mica pasăre se așeză pe o cruce albă în apropiere. El fără să se clintească se privi în ochi cu mica minunăție... Și, un simțământ suprestițios îi fulgeră inima. - Dacă păsărica întruchipează sufletul Fetei!... își zise el. Și alunecă în genunchi lângă mormânt. Gândul lui era un amestec ciudat de superstiție și de bun simt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mine, facă-se Voia Ta, Doamne... Iartă-mă, Doamne... Tatăl nostru, carele ești în Ceruri...!” se ruga ea fierbinte în gând. Era în miezul zilei de Sânziene... Soarele lumina strălucitor în dreptul amiezii. Lângă pat, în genunchi, Sora Elisabetta și Sora Tereza, neclintite în așteptare, îi urmăreau cu ochii în lacrimi orice tresărire pe chip, orice urmă de viață. ”- Dă-ne un semn, doamna Maria!... o ruga Maica superioară, cu glas blând, strângându-i mâna moale și rece. Dă-ne un semn!” Nările
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
veneam din urmă... și dânsa mă ocolea cu respect, cu delicatețe, mda... cu grijă... când... atingea cearceaful cam murdar al plapumei... și eu, haț!, opream scamatoria!!! Priveam ușa. Dăinuia acolo, cum am tot spus, întruna am repetat, loco... nu se clintise, fusese o părere, o halucinație a ochilor mei dedați ochelarilor cu dioptrii grele, bombate... se odihnea pe tăblia de placaj, cu pistoane, cu aburi, cu biele, manivele, cârme sferice, pupa, prova, tribord, babord... mă rog... Și patul tihnei mele scăpa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
constând În sacrificii materiale și În jertfe umane, la lupta anticomunistă, Începută În codrul Fetea Încă din toamna anului 1944. Calitatea fundamentală, chiar de căpetenie, a autorului a fost este și va fi, În cât timp va mai trăi, credința neclintită În Dumnezeu, asemenea marilor personalități Corneliu Zelea Codreanu, Ion Barbu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Nae Ionescu, George Manu, Nicolae Paulescu, Vasile Pârvan, Horia Sima, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu. Capitolul „Epilog” de la paginile 275-281 constituie un studiu admirabil despre credința În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca era adâncită în aria Emmelinei, iar Oleg părea lipit de pian, fără mască, doar caftanul de velur cu bogate șnururi putea fi luat drept costum de carnaval. Avea un chip împietrit de concentrare sau mai degrabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
boul său era supus și un animal bun de lucru. Toată săptămâna boul arase ogorul țăranului și acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios ca să se plângă de boul care refuza să muncească. Evreul înțelesese imediat ce s-a întâmplat cu boul și ceruse să-i vorbească în ureche, mângâindu-l întâi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]