3,254 matches
-
se umple de cer, de lumină, de sărbătoare, de cântec, de smirnă și de bucurie. Dincolo de crestele munților, cerul începe să se înroșească de emoție, iar luna ca o sferă de aur abia trezită din culcușul ei sidefiu începe să clipească și ridicându-se își aruncă faldurile de borangic peste mirificele cetini de brad, ce împăștie peste peșteri și schituri, peste păduri și câmpii, peste dealuri și lunci, peste bordeie și palate mireasma dumnezeiască a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
ROMÂNĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului Prindeam din zbor vorbe-mbăiate în spuma firii! Cu visuri curgea timpul în copilărie, Tot ce-ntrupa o limbă-nflorea clipa iubirii Și inima cuminte clipea bucurie ... Eternizată-n sânge e dulce limba noastră, Ne-a apărat întruna asemeni unui scut. Ea ne-a ținut aproape. Și-atunci în clipa-albastră Tot ea ne-a alinat, și,.. ușor am renăscut! În limba noastră râdem, în limba noastră
LIMBA ROMÂNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369157_a_370486]
-
că unul dintre cei scoși la răspuns se încăpățânează să rămână locului. „Pe mine, dom’ profesor, nu m-ați întrebat nimic!” reclamă îndărătnicul. Așa par să stea lucrurile. Tamerlan e în vădită încurcătură. „Păi bine, încearcă el s-o dreagă, clipind mai des din ochii săi oblici. Dar am văzut că știi. Am băgat de seamă că ai dat din cap când au răspuns ceilalți!” Elevul caută un semn de ironie pe chipul imobil al profesorului. Nimic însă. Deplină seriozitate. „Aveți
TAMERLAN de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369255_a_370584]
-
mai multă înțelegere, și vădită afecțiune. Se înmuiase, cum s-ar zice, istovise din asprimea părintelui care nu și-ar fi sărutat copiii decât în somn ori din pretenția absurdă de a nu-i lăsa, când îi certa, nici să clipească, darămite să plângă de ciudă că erau certați pe nedrept ori de teama bătutei ce-i aștepta. Uitase încruntările, dresul sâcâitor al vocii de odinioară și, culmea, nu atingea cu mâna pe nici unul dintre nepoți. Drept e, îi menaja căci
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
mine, Tu fericită suspinând Privindu-mă cât mi-e de bine Cu tine-n brațe tandru stând... Trec orele precum o clipă Când ochi în ochi zâmbind privim De sărutări făcând risipă Inimi perechi noi încălzim Sublimă seară ne mângâie Clipind în boltă mii de astre Și-aș vrea ca timpu-n loc să steie La ceasul întregirii noastre... Dan Mitrache,Bălcești,30.01.2015 Referință Bibliografică: ÎMPLINIRE / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015
ÎMPLINIRE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374264_a_375593]
-
Populară de artă cu regretata artistă Mihaela Runceanu. Vorbise cu ea la telefon în chiar ziua bestialului asasinat și poate că această discuție telefonică a fost ultima din viața interpretei. Poate asasinul își încorda în clipele acelea forțele monstruoase, poate clipeau atunci în conștientul artistei ultimele conexiuni cu lumea, poate viața ajunsese chiar în clipa închiderii telefonului la punctul terminus pentru Mihaela Runceanu, ce-și lua fără să știe ultimul rămas bun de la compozitor, după care avea să se declanșeze lupta
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
-i spre sfârșit, bunica-și face cruce, Împarte-ncet câte-un sărut și-n pat mezina-și duce. Cu nasu-i cârn, lipit de geam, Alin mai vrea să spere Că-n noaptea magică din an, chiar și tristețea piere. Luminile clipesc pe rând și-n taină renăscută, În ochișori nevinovați, nedumerirea-i mută; Revarsă bradul din vecini durere șipotindă, Să fie darul de Crăciun doar viscolul din tindă? Privește spre conac, tăcut, și-o lacrimă-i îngheață, Căldura sfântă de Ajun
E LACRIMĂ ȘI ZÂMBET de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377770_a_379099]
-
pace. El este cel care adună prieteni, rude, împreună. Precum Iisus i-a adunat Pe toți cei ce l-au ascultat. În pom, se-așează parcă ninse, Globuri și lumânări aprinse. Cu roșu toate picurate, Pe verdele de brad pictate. Clipesc în ele străluciri Ce se preschimbă-n amintiri, Purtate peste ani în minte, Despre brăduțul cel cuminte. *** Referință Bibliografică: Brăduțul de Crăciun / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1816, Anul V, 21 decembrie 2015. Drepturi de Autor
BRĂDUŢUL DE CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377774_a_379103]
-
lui G. îi spunea M., și tot așa. Nici vorbă, intenționat. Era un haz teribil. False "acte ratate". Poetul B., un îndrituit mare orgolios, a preluat azi fenomenul și de cîte ori îl incit în chestii literare, încurcă, fără să clipească, mai ales nume lirice locale. De-abia cînd îi atrag atenția că e... rău, începe să clipească pișicher. Poetul U. nu se amuză defel cînd, rugat public să citeze măcar un liric bahluian, pronunță ritos: Nichita. Dar noi știm despre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ratate". Poetul B., un îndrituit mare orgolios, a preluat azi fenomenul și de cîte ori îl incit în chestii literare, încurcă, fără să clipească, mai ales nume lirice locale. De-abia cînd îi atrag atenția că e... rău, începe să clipească pișicher. Poetul U. nu se amuză defel cînd, rugat public să citeze măcar un liric bahluian, pronunță ritos: Nichita. Dar noi știm despre care Nichita e vorba. "Rateu" pe care îl gustă chiar Nichita. Cel în viață. Un "act ratat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parlament rudimentar, burdușit cu tropăitori cărora le mai și miroseau picioarele. Parfumul dubios al tranziției. Ce, Beria nu era, și el, un dezinvolt? În materia lui: glonțul în țeasta fratelui bolșevic. Dezinvoltură prin transfer. Stalin, în anii '30-'40, doar clipea la bănuiala că și-a mai depistat un eventual uzurpator, că Lavrenti Pavlovici și apăsa pe trăgaci. Țac-pac. În replică dezinvoltura celorlalți frați bolșevici, în a-i găuri, în '53, țeasta lui Lavrenti. Țac-pac. Viața Isadorei Duncan un involt pas
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acoperă totul; * decodarea textului implică, la nivel lexical, explicarea cuvintelor/ expresiilor care nu le sunt familiare copiilor prin apel la context (cerne aici, ,,ninge neîncetat, cu fulgi gingași"), la eventualele exemple similare date de copii (acuși ,,imediat, repede, cât ai clipi"), la planșele cu imagini (pârtie, derdeluș), la Dicționarul ilustrat (mantie, omăt) etc.; * în plan semantic, sunt identificate cuvintele/expresiile construite altfel decât în comunicarea curentă (vezi sensul propriu și sensul figurat al unităților lexicale); identificarea este corelată cu exemplificarea de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
în când, zâmbea pe sub mustață. Ceea ce nu-i făcea situația cu nimic mai bună, toți cei de față precum și milioanele de telespectatori considerându-i atitudinea drept provocatoare. La primul text incriminat, Zimberlan, care refuzase orice apărător, a indicat fără să clipească articolul preluat. Apoi arătă că și materialul "așa-zis plagiat" din celebra revistă SUPERȘTIINȚA nu era decât, la rândul său, reluarea unui articol din ANALELE QR, numărul 28, paginile 257-293, din 12 martie 1912. Care a fost preluat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
divine. Ființa care trebuie să moară strălucește, cel puțin, Înainte de a dispărea, și această splendoare constituie justificarea sa. Ea este un punct fix, singurul ce poate fi opus chipului de-acum Împietrit al Dumnezeului mâniei. Revoltatul, nemișcat, susține, fără a clipi măcar, privirea lui Dumnezeu. „Nimic nu va clinti, spune Milton, acest spirit imperturbabil, acest Înalt dispreț născut din conștiința ofensată”. Totul aleargă și grăbește spre neant, Însă cel umilit se Încăpățânează și Își păstrează, cel puțin, mândria. Un reprezentant al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și strâng în brațe pradă. (La mare) (Blaga, 2010 : 26) La vigne rouge, la vigne verte étranglent leș maisons de leurs fortes branches sauvages telles des polypes qui étreignent leur proie. (À la mer) (Miclău, 1978 : 143) Zadarnic cearc-a mai clipi, căci ochii-i s-au închis că melcii peste iarnă. (Pan) (Blaga, 2010 : 61) [...] c'est en vain qu'il cherche à cligner, car șes yeux se șont fermés comme leș escargots hibernants. (Pan) (Miclău, 1978 : 199) [...] cum voi învinge
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă, nojiță, cușmă, șubă, cojoc, țundră, suman. Caracterizări sufletești: iubire, dragoste, sfială, grijă, năcaz, greșeală, vină, milă, ciudă, șagă, gând, grai; acțiuni: a zări, a clipi, a lovi, a răni, a omorî; părți ale casei: grindă, prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar se află în partea inferioară a cerului. Stați în picioare sau așezat, cu fața la soare, cu ochii închiși și ținând capul într-un unghi care îndreaptă ochii cu zece-cincisprezece grade deasupra soarelui, și nu direct către el. Deschideți ochii și clipiți foarte rapid timp de aproximativ trei secunde, apoi închideți-i din nou. Odihniți-vă puțin, apoi aplecați capul într-o parte, astfel încât ochii să fie îndreptați cu zece-cincisprezece grade sub soare, deschideți-i și clipiți repede timp de trei secunde
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
către el. Deschideți ochii și clipiți foarte rapid timp de aproximativ trei secunde, apoi închideți-i din nou. Odihniți-vă puțin, apoi aplecați capul într-o parte, astfel încât ochii să fie îndreptați cu zece-cincisprezece grade sub soare, deschideți-i și clipiți repede timp de trei secunde, apoi închideți-i din nou. Repetați acest procedeu și pentru partea stângă și pentru cea dreaptă, asigurând, asfel, o expunere completă și uniformă a retinei la razele ultraviolete. O altă modalitate de realizare a acestui
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Dar ea, în fiecare clipă, era acolo. Ploaia șiroia pe acoperișul năpădit de mușchi al vechii izbe care ne adăpostea pe treptele ei. Am uitat unde eram. Orașul pe care îl vizitam altădată în compania Țarului se metamorfozase cât ai clipi din ochi. Îl cercetam acum cu privirea Președintelui îndrăgostit. De data aceasta, când am părăsit Saranza, aveam impresia că mă întorc dintr-o expediție. Duceam cu mine o seamă de cunoștințe, o privire de ansamblu asupra datinilor și obiceiurilor, o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără să mă privească, s-a întors în barcă. Acolo, împingându-și picioarele înghețate spre jăratic, m-a întrebat cu o insistență mânioasă: - Și după aceea? L-au ucis pe băiatul acela, așa-i? Luat din scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând pe pavaj. Apoi șuvoiul încă neclar al câtorva replici amuzate, schimbate de cele trei femei înainte de a încremeni în fața fotografului... Da, intens, pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mele, nici acestei țări. Pe micul rondou nocturn, mă simteam minunat de străin de mine însumi. În prezent, soarele mă plictisea, ziua devenea o așteptare inutilă înainte de viața mea adevărată, seara... Totuși, vestea aceea am aflat-o în plină zi, clipind din ochii orbiți de scânteierea primei brume. Pe când treceam, o voce a răsunat în ceata veselă de elevi care continuau să manifeste față de mine aceeași ostilitate disprețuitoare. - Ați auzit? A murit mama lui... Am surprins câteva ocheade curioase. L-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cinstește! Mircea se Înclină de ani obosit, Însă al său suflet nu e-mbătrânit; Ochii săi sub gene albe și stufoase Cu greu mai Îndreaptă săgeți veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi, Ș-albele lui gene Încă n-or clipi. Cela ce se bate pentru a lui țară Sufletu-i e focul soarelui de vară. Mergeți la sultanul care v-a trimis, Ș-orice drum de pace spuneți că e-nchis! Apoi către curte domnul se Îndreaptă. Fericirea țării de la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de veche încît nimeni nu-i mai cunoaște originea. Vassur privi țintă în ochii cenușii ai Abatelui. ― Ideea aceasta întreținută de Abație, a unei inamiciții... ― Să nu cutezi! tună Abatele, lovind cu palma în masa de lemn. Vassur nici nu clipi, ba simulă chiar un semn de plictiseală, încordîndu-și sprânceana stângă. La ce mă așteptam? E un quint! ― Domnul Dumnezeul nostru a clădit zidurile Fortăreței plămădind tărie din sufletele martirilor care s-au jertfit pentru învățăturile Sfântului Augustin cel Nou. Câți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]