1,966 matches
-
Maicii Domnului », care se sărbătorește pe data de 21 septembrie. Biserica este construită de Protosigherelul Mănăstirii Vatoped din muntele Atos din Grecia pe timpul domniei țarului Alexandru II. Biserica dispune de altar, iconostas, cafastru, strană, policandru, icoane ale sfinților, cărți bisericești. Clopotnița are 5 clopote de diferite mărimi. De la data construcției, activitatea bisericii nu a fost întreruptă. Pe teritoriul satului sunt amplasate două monumente în cinstea eroilor primului și al doilea război mondial. Monumentul eroilor 1914-1918 este executat în formă de cruce
Salcia, Șoldănești () [Corola-website/Science/305249_a_306578]
-
fiind ctitorie voievodală și un puternic loc strategic. În 1520 voievodul Neagoe Basarab a acoperit biserica cu plumb; în 1541 domnitorul Radu Paisie a făcut chenarele și ușile bisericii mari; Matei Basarab a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), clopotnița și a dăruit un clopot mare; marele ban al Craiovei Cornea Brăiloiu a refăcut chiliile și casele egumenești, de asemenea a făcut mari donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 și 1766) și ușile bisericii (1782). Importante danii
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
fost sculptat de Anghel Dima. În urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica a fost avariată având nevoie de importante lucrări de restaurare executate între 1980 și 1984 din inițiativa părintelui paroh Sabin Verzan. Cu această ocazie au fost construite și clopotnița și cancelaria parohială. Deoarece vechea pictură a bisericii căzuse în mare parte, atunci s-a realizat și o nouă pictură, în tehnică frescă, de stil neobizantin, acoperind în întregime pereții interiori. Tot în aceeași perioadă au fost pictate și panourile
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
înființarea Episcopiei de Baia. Biserica era construită integral din piatră fățuită și brută, fiind asemănătoare edificiilor gotice din Transilvania. Catedrala era de tip sală, terminată spre est cu o absidă poligonală. La vest, înspre intrare, era prevăzută cu un turn clopotniță. Nava, de dimensiuni mari (8,60x26,30 m - la interior), acoperită probabil cu bolți ogivale, se lărgea cu două încăperi ieșite în chip de transept. Arhitectul Virgil Polizu consideră că biserica de la Baia ""a reprezentat în momentul edificării sale, la
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
1641, scriind că în localitate trăiau 160 de catolici în majoritate sași, dar și câțiva unguri. Vorbind despre bisericile din Baia el scrie următoarele: ""Au o biserică mare și frumoasă închinată Maicii Domnului, sunt de amintit cele cinci altare, în clopotniță sunt trei clopote frumoase, biserica este de zid și lucrată frumos, au preot un misionar dominican. Sub cristelniță în mijlocul bisericii a foszt îngropată o doamnă de odinioară a Moldovei, care a fost catolică, așa cum se vede în inscripția de pe zid
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
văruite și fără nici un fel de decorații și nici cornișă. Soclul este din piatră cioplita. Edificiul monument istoric este împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are un etaj deschis prin patru arcade în arc frânt, acolo aflându-se clopotnița. Din punct de vedere al arhitecturii, edificiul este asemănător cu Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți, ctitorită de logofătul Gavriil Trotușan în 1522. Pridvorul deschis al bisericii din Baia este asemănătoare astăzi cu cea a bisericii din Părhăuți, construită cu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
sau Trei Ierarhi-Colțea este o biserică din București care a aparținut ansamblului Mănăstirii Colțea, acum dispărut, căreia Turnul Colței îi servea drept clopotniță. Biserica a fost terminată probabil în jurul datei de 18 octombrie 1702, când a primit un hrisov patriarhal. Biserica Colței este astăzi cel mai vechi edificiu bucureștean funcțional, aflat încă în picioare. Are statut de monument istoric cu . Biserica de piatră
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
negru, care acoperea biserica, și care i-a fost atribuită lui Pârvu Mutu. Bombardamentele din 1944 au afectat din nou biserica, lucrările de refacere și de consolidare având loc în 1949, apoi, între 1950 și 1955 a fost reconstruit turnul - clopotniță de pe pronaos, după proiectul arhitectului Horia Teodoru. Marele cutremur de pământ din 1977 a avariat grav biserica. Restaurarea bisericii Colțea, desfășurată din 2006, a presupus și reconstruirea celei de-a doua turle, cea de deasupra naosului (căzută în urma cutremurului din
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
pentru celelalte trei laturi ale poligonului fiind concepute trei calote semisferice, care, împreună, dau o notă de eleganță interiorului absidei. Stâlpii pridvorului, fixați în partea superioară în cunună și prevăzuți cu contrafișe, formează arcade semicirculare similare celor din galeria turnului clopotniță, iar ușa de intrare din pridvor, in pronaos este exemplar decorată cu motive specifice zonei: rozete, dinți de lup, cruci. Pictura interioară a bisericii de lemn din Agârbiciu este opera meșterului zugrav Dumitru Ispas din Gilău, conform unei inscripții din
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
, comuna Căpușu Mare, județul Cluj, datează din anul 1751. Biserica are hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul . Înaintea acestei biserici a existat doar o clopotniță, credincioșii fiind nevoiți să meargă la biserica din Dângău Mic. Biserica a fost adusă în Bălceștii Dângăului în anul 1936, din satul Mănășturu Românesc, azi Mănăstireni unde fusese construită în anul 1751, de către meșterul Ioan Tot Săotanu din Ardeova. În
Biserica de lemn din Bălcești () [Corola-website/Science/313197_a_314526]
-
ce-l delimitează înălțându-se turnul de înălțime mai redusă, în comparatie cu alte construcții similare, cu galerie deschisă, având câte trei arcade semicirculare pe fiecare latură a sa și un coif octogonal pe bază pătrată. În patru colțuri ale clopotniței apar cele patru turnulețe specifice zonei, de dimensiuni obișnuite, însă, bine proporționate în raport cu înălțimea turlei și de o simetrie impunătoare. Acoperișul, astăzi din tablă, este unitar pentru corpul de bază și ceva mai scund pentru altar, iar pereții exteriori au
Biserica de lemn din Bălcești () [Corola-website/Science/313197_a_314526]
-
Fleșer. În ceea ce privește interpretarea sistemelor de boltire un exemplu poate fi regăsit la monumentele rămase în afara influențelor de factură bizantină cum este Abrudul, iar o detectare ușoară a componentelor specifice lăcașurilor de lemn tot Abrudul o poate face prin prezența turnului- clopotniță cu foișoare și arcade la ultimul nivel. În zona Abrudului, și nu numai ci în toată zona Munților Apuseni, începând cu secolul XVIII, se reflectă condițiile socio- economice și politice în posibilitățile și pretențiile locuitorilor de a ridica lăcașuri adaptate
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
cu numele ctitorului se regăsește așezată în preajma bisericii . Caracteristicile arhitecturale ale bisericii o încadrează în tipologia lăcașurilor de cult ridicate în zona Zlatna- Abrud- Cîmpeni, în cursul secolului al XVIII- lea. Edificiile au fost prevăzute la vest cu un turn clopotniță, masiv, din piatră și foișor de lemn cu o navă amplă dreptunghiulară încheiată cu o absidă semicirculară sau poligonală și un pridvor închis adosat ulterior pe latura sudică a naosului. În compartimentarea și boltirea interiorului bisericii, s-a abordat o
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
nord și de sud. La est patru panouri curbate susțin o calotă aplatizată. Deasupra catapeteasmei pânza bolții apare suspendată peste un timpan spart, iar zona de descărcare a bolților e delimitată de o cornișă puternică. În exterior, către vest, turnul clopotniță, împărțit pe trei nivele, prezină în fațade ferestre rectangulare și circulare de dimensiuni reduse, un foișor de lemn cu arcade peste care se ridică acoperișul cu învelitoare de tablă de formă piramidală. Pe latura de sud se deschide o altă
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
din al II-lea Război mondial. Aici odihnește profesorul Ioan Micu, fondatorul învățământului pedagogic din Abrud. Lăcașul de cult de rit ortodox poartă hramul Sfânta Treime. Este orientată vest-est și e realizată după același model de arhitectură tradițională cu turn clopotniță masiv și foișor de lemn pe latura vestică și cu un pridvor închis adosat ulterior pe latura sudică a navei. *Nava este rectangulară acoperită cu o boltă semicilindrică turtită. Absida este semicilindrică în interior și poligonală în exterior și despărțită
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
perete despărțitor, au fost suprimate prin lucrările de renovare. Tencuită și învelită cu tablă, construcția permite însă aprecierea înfățișării anterioare. O siluetă zveltă, la care concură acoperișul cu pante abrupte, mai coborât la absidă și din care răzbate, pe vest, clopotnița cu foișor și coif frînt. Perechile de console, spre o ușoară atingere, sugerează aripile vulturului. Torul median din stuc se suprapune pe brâul în frânghie sculptată, după modelul apropiat de la Lăzești. Deschiderile de la altar, cioplite în trepte, ca la Albac
Biserica de lemn din Arieșeni () [Corola-website/Science/313513_a_314842]
-
în coadă de rândunică. Biserica este amplasată în mijlocul satului pe o înălțime ce domină valea. Între bisericile de lemn din stânga bazinului Arieșului, edificiul face notă aparte prin volumetria sa dominată de turnul cu foișor, fleșă înaltă și patru turnulețe. Inițial clopotnița a fost separată, dar prin adăugarea la vechea navă a unei tinzi, care devenea astfel pronaos, s-a ridicat și turnul-clopotniță, cu galerie deschisă și cele patru turnulețe specifice la baza coifului. Peste vechea tindă, ce avusese tavan, a fost
Biserica de lemn din Surduc, Cluj () [Corola-website/Science/313514_a_314843]
-
1589, domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a mutat aici moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Biserica Mirăuți (unde fuseseră aduse de Alexandru cel Bun în 1402). Tot atunci a fost adăugat un pridvor și s-a construit turnul clopotniță de pe latura nordică a incintei. La a funcționat o școală teologică, sprijinită de marii mitropoliți ai vremii. Tot acolo au lucrat caligrafi, gravori în lemn și în metal, miniaturiști sau dascăli de limba română, greacă sau slavonă. În a doua
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
mitropolitană. Ea avea dreptul de a numi egumenul mănăstirii și pe slujitorii de la moaștele Sf. Ioan cel Nou, trebuind, în schimb, să asigure întreținerea personalului slujitor, procurarea veșmintelor preoțești și a cărților liturgice și să suporte reparațiile curente la biserică, clopotniță, clisiarniță, chilii și ziduri împrejmuitoare. La 14 septembrie 1783, după 97 de ani de pribegie prin țări străine, moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost readuse la Suceava ca urmare a demersurilor bucovinenilor (și în special a episcopului Dosoftei Herescu
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
pronaos. Mitropolitul Veniamin Costachi, care a viețuit între anii 1821-1823 la mănăstire în timpul exilului său, a dispus efectuarea unor lucrări de restaurare în perioada 1827-1828 care au urmărit construirea unui zid de incintă, repararea chiliilor, acoperirea bisericii și a turnului clopotniță cu draniță, pardosirea bisericii cu lespezi de piatră și ulterior adăugarea unui pridvoraș în fața intrării nordice (1837). Patronajul Mitropoliei Moldovei asupra Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava a fost contestat o vreme de către ierarhii ortodocși ai Bucovinei, fiind în
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
au efectuat. Egumenul Lemeni adresa în 1847 o cerere Miinisterului Cultelor, prin care solicita efectuarea unor lucrări de reparație necesare și anume: acoperirea din nou a bisericii, văruirea ei și îndepărtarea decorațiunilor stricate, pardosirea ei, finalizarea zidului împrejmuitor, acoperirea turnului clopotniță și confecționarea unei noi uși la biserică. Costul lucrărilor era apreciat de inginerul statului Țon Smigalschi la 1907 florini și 34 creițari argint. Departamentul averilor bisericești din Moldova a aprobat efectuarea lucrărilor de reparații, dar alocarea banilor a fost amânată
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
reparații la biserica „Sf. Gheorghe” din Suceava. Într-un raport din 18/30 mai 1869 adresat Căpităniei Districtului de la Cernăuți, egumenul Darie Ternovschi afirmă că "„la statornicirea mea în funcție la această biserică în anul 1858 am găsit biserica, turnul clopotniță, precum și locuințele în cea mai deplorabilă stare, casile de locuință le-am aflat lipsite de orice mobile”", ceea ce însemna că Mitropolia Moldovei nu a mai alocat sumele promise. Adunarea Legislativă a Moldovei a hotărât în 1860 subvenționarea mănăstirii de la Suceava
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Legislativă a Moldovei a hotărât în 1860 subvenționarea mănăstirii de la Suceava, iar ministrul cultelor a dispus alocarea a 6.000 de lei anual. Egumenul mai sus-amintit a efectuat în anii 1860 și 1861 unele reparații: a acoperit biserica și turnul clopotniță cu șindrilă, a văruit biserica pe dinafară, a reparat turnul clopotniță, a retopit și returnat clopotele crăpate, a procurat veșminte și obiecte de cult noi. În toamna anului 1868 s-a început realizarea unor lucrări de reparații radicale, supervizate de
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
iar ministrul cultelor a dispus alocarea a 6.000 de lei anual. Egumenul mai sus-amintit a efectuat în anii 1860 și 1861 unele reparații: a acoperit biserica și turnul clopotniță cu șindrilă, a văruit biserica pe dinafară, a reparat turnul clopotniță, a retopit și returnat clopotele crăpate, a procurat veșminte și obiecte de cult noi. În toamna anului 1868 s-a început realizarea unor lucrări de reparații radicale, supervizate de arhitectul imperial Joseph Hlavka, dar acestea au fost oprite în vara
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
de la SC Polarh-Design SRL București. În zidul dinspre sud-vest al incintei au fost încastrate câteva pietre de mormânt cu inscripții în limba slavonă, care arată că în jurul bisericii mitropolitane au fost înmormântați unii demnitari moldoveni din vremurile de demult. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1589, prin strădania domnitorului Petru Șchiopul, după mutarea în Biserica "Sf. Gheorghe Nou" a moaștelor Sf. Ioan cel Nou. Pe peretele sudic al naosului bisericii se află o inscripție aurită cu următorul conținut: "„În anul
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]