2,440 matches
-
Ion Mușlea. Debutează cu recenzii în revista „Steaua” (1958). Colaborează cu studii de istorie literară, eseuri critice la „Tribuna”, „Familia”, „Viața românească”, „Revue roumaine”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis”, „Apostrof” ș.a. Între 1958 și 1963 este cercetător la filiala clujeană a Academiei, trecând ulterior la Facultatea de Filologie din același oraș. Din 1969 este doctor în filologie al Universității din Cluj, cu teza Poezia lui Mihai Beniuc, publicată în 1972. Lector de limba și literatura română la Sorbona (1976-1979), funcționează
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
literare. Din istoria presei culturale și literare românești (1987), Dicționar analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003). De asemenea, a tradus în românește lucrarea lui Vladimir Jankélévich, Ironia. În primele sale cărți, F. continuă tematic și metodologic spiritul școlii clujene de istorie și critică literară, investigațiile fiind circumscrise ariei de valori transilvane ale literaturii române interbelice. Autorul are în vedere climatul, publicațiile și personalitățile reprezentative pentru resurecția și metamorfozele fenomenului literar în noul cadru spiritual de după Unirea din 1918: deprovincializare
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
a acestor amintiri. În aceiași parametri se înscriu și lucrările De la Basarabia rusească la Basarabia românească, Trei ani pe frontul basarabean și Ardealul în Basarabia. Totodată, împreună cu însemnările de călătorie, rămase în periodice, ori cu acelea relative la înființarea Universității clujene, precum și cu „ziarul” detenției din lagărul de la Caracal, ele au pregătit vasta autobiografie, în patru volume, Pe baricadele vieții. Cel dintâi panou, Anii mei de învățătură, se concentrează asupra formării sale intelectuale și morale. Ca urmare, evocarea meleagurilor săliștene, în
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
Radu Voinescu, Exemplul dascălului, RL, 1992, 31; Valeriu Râpeanu, Onisifor Ghibu memorialistul, L, 1992, 41; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Un mare român: Onisifor Ghibu, CC, 1992, 10-12; Z. Ornea, Basarabia în 1917, RL, 1993, 51-52; Vistian Goia, Magiștri și discipoli ai Universității clujene, ST, 1994, 7-8; Constantin Cubleșan, Jurnale, jurnale, jurnale... O literatură în „asalt”, ST, 1995, 7-8; Onisifor Ghibu, unitatea românească și chestiunea Basarabiei, îngr. Dumitru Preda, București, 1995; Mircea Zaciu, Ca o imensă scenă, Transilvania..., București, 1996, 452-458; Dicț. scriit. rom
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
dintre ele (Moartea domnului Platfus), rămasă inedită, fiind inclusă, parțial, în romanul Adio, Arizona (1974), iar alta (Elefanții), fragmentar, în alt roman, Nebunul și floarea. În aceeași perioadă, și îndeosebi după 1966, G. scrie și publică, în ziare și reviste clujene, cronici dramatice, organizează spectacole de poezie, încearcă o dramatizare după Dostoievski și citește intens studii de teatrologie, apoi lucrează în teatrul din Târgu Mureș. Receptarea scrisului său face vizibilă o situație ușor explicabilă: imaginea poetului („un poet împlinit”, cum va
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
unde, mai ales în deceniul șapte, alături de A.E. Baconsky, Victor Felea și Aurel Rău, duce o semnificativă bătălie pentru recuperarea criteriului estetic în evaluarea literaturii, precum și pentru reabilitarea lirismului în poezie. Debutează cu versuri în suplimentul literar al ziarului clujean „Lupta Ardealului” (1949), iar editorial, cu volumul Drumuri, apărut în 1954. În istoria poeziei ardelenești de după al doilea război mondial, G. reprezintă explicit fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de esență citadină. În intervalul unui
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
Anuarul Muzeului de Istorie al județului Prahova”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Accent”, „Adevărul literar și artistic”, „Axioma”, „Școala noastră”. Într-un interviu dat în urmă cu trei decenii, Mircea Zaciu conturează, „fără ierarhii și prejudecăți”, tabloul noii școli clujene de critică și istorie literară, alcătuit din „autori mai tineri ori mai vârstnici, afirmați prin lucrări serioase”, între care figura și H., care scria cronică literară la „Echinox”, în alternanță cu Ion Marcoș și Nicolae Oprea, primind, în 1974, premiul
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
, Brașov), traducătoare. Este fiica poetului Szemlér Ferenc. După absolvirea Liceului de Muzică din orașul natal (1953), urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1954-1959), lucrând apoi în redacția revistei clujene „Utunk” (1959-1962), la săptămânalul brașovean „Új Idö” (1963-1966), la „Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale, recenzii, schițe și reportaje în „Igaz Szó”, „Utunk”, „Elöre”, „Új Élet
LENDVAY Éva (24.VI.1935. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
1998), Exploring Social Psychology, Allyn & Bacon, Boston. Baron, R., Byrne, D. (2000), Social Psychology, ed. a IX-a, Allyn & Bacon, Boston. Bateson, G. (1972), Steps to an Ecology of Mind, Ballantine, New York. Băban, A. (2002), Metodologia cercetării calitative, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Beck, A. (1988), Love is Never Enough, Penguin Books, Londra. Becker, G. (1991), A Treatise on the Family, Harvard University Press, Cambridge. Behrman, J., Pollak, R., Taubman, P. (1995), From Parents to Child: Intrahousehold Allocations and Intergenerational Relations in
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
În paralel, sub pseudonimul Spectator, ziarul are o substanțială secțiune de cronică dramatică, unde sunt urmărite spectacolele de la Teatrul Național din Cluj-Timișoara, cum este numit Naționalul clujean în vremea refugiului. Împlinirea a douăzeci și cinci de ani de activitate a Teatrului Național clujean prilejuiește exprimarea unor opinii extrem de elogioase, ca și punerea în scenă a piesei Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan, reluată, aniversar, tot după mai bine de douăzeci de ani. Sub inițialele M.B., de-a lungul întregii perioade de apariție sunt tipărite
ROMANUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289361_a_290690]
-
lui Marmontel contra celei a lui Herder, opoziție explicată prin evoluția mai lentă a societății românești, prin faza de trecere, prelungită până la realizarea unor relații mai strânse cu literatura romantică și preromantică străină. Teoria iluministă a lui Heliade - sublinia profesorul clujean - a stat la baza unei ample receptări romantice. Mai târziu, într-un studiu publicat în 1970, Alexandru Duțu avea să observe că aici se relua distincția netă pe care o operase N. Iorga între fondul autohton și cel importat, în
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
de Studii Transilvănene, înființate de Fundația Culturală Română. Seriozitatea și un anume echilibru intelectual și sufletesc au fost, se pare, determinante în relansarea sa, fiindcă în 1996 devine nu doar „capul limpede”, ci și redactorul-șef adjunct al acestor periodice clujene. A mai colaborat, de-a lungul anilor, cu proză, reportaje, însemnări și interviuri la „Steaua”, „Orizont”, „Echinox”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Transilvania”, „Cronica”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Flacăra”, „Ateneu” ș.a. Prima carte, romanul Coborând spre nord-vest, îi apare
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
un doctorat în psihologie la Universitatea din Cluj (1928) și unul în estetică în Franța, la Sorbona (1935). Numit preparator la Institutul de Psihologie din Cluj (1923-1925), ulterior asistent tot aici, va fi conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie clujeană (1929-1938), docent din 1931 și profesor titular de estetucă din 1938. În 1948 se vede îndepărtat de la catedră și funcționează ca bibliotecar, apoi în calitate de cercetător la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române, împărtășind aceleași condiții ca și colegul și prietenul
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
cu alții etc. Este vorba despre „aducerea la zi” în țara noastră a ceea ce se petrece pe plan mondial, în domeniul dinamic al psihologiei sociale. Un rol major pe această linie l-a avut, începând încă din anii ’70, profesorul clujean Ion Radu, sub coordonarea căruia a și apărut, în 1994, primul manual de psihologie socială modern în țara noastră, eliberat fiind de chingile dogmei marxist-leniniste care, chiar dacă mai puțin decât în alte discipline socioumane, a afectat serios și puținele, de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Academiei, București. Rotariu, T. (1994), Metode și tehnici de cercetare sociologică, curs, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Rotariu, T.; Iluț, P. (1997), Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică, Editura Polirom, Iași. Roth-Szamosközy, M. (1999), Protecția copilului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Rubin, Z. (1970), „Measurement of romantic love”, Journal of Personality and Social Psychology, 16. Rubin, Z. (1973), Liking and loving: An invitation to social psychology, Holt, Rinehart and Winston, New York. Rushton, J. (1989). „Genetic similarity, human altruism, and group
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Iorga la sărbătorirea a cincizeci de ani de la înființarea Societății culturale „Petru Maior”, iar în numărul 5, un mesaj adresat „tinerei redacții” de Lucian Blaga. Articole diverse, pe teme științifice, istorice, pedagogice, universitare în general, semnează personalități ale vieții academice clujene: D. Călugăreanu, E. Ulea, Adam Popa, Ilie Dăianu, G. Bogdan-Duică, Onisifor Ghibu, Ioan Lupaș, Al. Ciura, Al. Bogdan, Sextil Pușcariu, Petre Grimm, George Oprescu, V. Bărbat, Jan Urban Jarník, Liviu Rusu, Lucian Blaga ș.a. Publicația se înscrie în categoria gazetelor
LUMEA UNIVERSITARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287890_a_289219]
-
Anei (n. Bacoș) și al lui Vasile Lungu, țărani. Urmează liceul la Brad și Deva, susținându-și bacalaureatul în 1942. După abandonarea Facultății de Medicină, studiază, din 1943, filosofia la Sibiu, Cluj și Leningrad (1946-1947) și obține licența la Universitatea clujeană în 1948. Activează în calitate de conferențiar universitar la Catedra de marxism a aceleiași universități (1948-1950), apoi este bibliotecar (1950-1953), cercetător la Institutul de Istorie din Cluj (1953-1958) și redactor la revista „Tribuna” (din 1958). În 1967 și 1968 conduce secția română
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
1991), Personnel/Human Resources Management, West Publishing Company. *** (1996), Influența socială - texte alese, Editura Universității „Al.I. Cuza, Iași. *** (1998), Oxford Wordpower Dictionary, Oxford University Press, New York. Albulescu, I. (2004), Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină și creativitate, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca Allen, M.W.; Gotcher, J.M.; Seibert, J.H. (1993), „A decade of organizational communication research: Journal articles 1980-1991”, Communication Yearbook, 16. Altman, S.; Valenzi, E.; Hodgetts, R. (1985), Organizational Behavior - Theory and Practice, Academic Press, Inc., New York. Alvarez J. L.
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Pedagogică, București. Bocoș, M.; Opris, D.; Opriș, M (2006), Cercetarea în domeniul educației religioase și al educației morale, Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca. Bocoș, M (2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, ediția a II-a, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Bougnoux, D. (2000), Introducere în științele comunicării, Editura Polirom, Iași. Bouillerce, B.; Carré, E. (2002), Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Editura Polirom, Iași. Boyd, Susan (1997), Ten Ways to Break the Ice! (on line), www.susanboyd. com/tenways.htm
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Comment reussir un exposé oral, Éditions Dunod, Paris. Slama-Cazacu, T. (2000), Stratageme comunicaționale și manipularea, Editura Polirom, Iași. Sprinthall, N.A.; Sprinthall, R.C.; Oja, S.N. (1994), Educational Psychology - A Developmental Approach, McGraw-Hill, Inc., New York. Stan, C. (2001), Teoria educației, Presa universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Stanton, N. (1995), Comunicarea, Editura știință și Tehnică, București. Staw, B.M.; Ross, J. (1980), „Commitment in an experimenting society: An experiment on the attribution of leadership from administrative scenarious”, Journal of Applied Psychology, 65, pp. 249-260. Steers, R. (1988
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
eparhial și colaborator al „Luceafărului” de la Pesta. Scriitorul Horia Stanca îi este frate, iar actorul și poetul Dominic Stanca văr. Face cursurile primare și Liceul „Gh. Barițiu” la Cluj (1927-1938). Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității clujene, mutată, după Dictatul de la Viena, la Sibiu, unde obține licența în 1942, cu teza Problema cititului, care va fi și prima sa carte, apărută în 1943. Debutul în presă se înregistrează foarte devreme, la doar doisprezece ani, cu proza Legenda
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Problema cititului, care va fi și prima sa carte, apărută în 1943. Debutul în presă se înregistrează foarte devreme, la doar doisprezece ani, cu proza Legenda peștilor, trimisă la „Universul copiilor” (1932). Elev și ulterior student, participă la viața publicistică clujeană scriind la cotidianul „Națiunea română” și făcând parte din grupul de la revista „Symposion”. La Sibiu devine, în 1941, redactor responsabil al revistei „Curțile dorului”, iar în 1944-1945 secretar de redacție la „Națiunea”. Tot acum e asistent al lui Lucian Blaga
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
își ia licența cu teza De la arhetipurile lui C. G. Jung la categoriile abisale ale lui Lucian Blaga, coordonată de Lucian Blaga, iar în 1946 ocupă prin concurs postul de asistent la Catedra de estetică și critică literară a Facultății clujene. În 1947 își depune teza de doctorat cu tema Funcția epistemologică a metaforei. Devine conferențiar, predă istoria literaturii dramatice la Conservatorul „Ion Andreescu” din Cluj. Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: S. este exclus din învățământul
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Nottara” din București (1954-1960), evoluând ulterior la Teatrul Giulești (1960-1961), iar din 1961 la Teatrul „Barbu Delavrancea”, de unde se pensionează medical în 1971. Talent precoce, dotat și pentru desen (caricatură) și muzică, a publicat la zece ani versuri în ziarul clujean „Patria” (1936), însă va considera adevăratul său debut apariția poeziei Crengi în „Revista Fundațiilor Regale” (1944). Debutul editorial se produce în plină maturitate, cu volumul de scurte povestiri Roata cu șapte spițe (1957), care evocă, din perspectiva unor personaje secundare
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
pornind chiar de la Vechiul Testament. Sub numele de Palia (de la vechiul grecesc paleos, „vechi”), se tipăresc în 1582, la Orăștie, primele două capitole ale Vechiului Testament, Facerea (Bitia) și Ieșirea (Ishodul), transpuse în românește după o Biblie maghiară tradusă de predicatorul clujean Gáspár Heltai, elev al lui Philip Melanchton. Ca și prima tipăritură coresiană în limba română, Întrebare creștinească (1559), Palia de la Orăștie decurge și ea dintr-o inițiativă a reformaților ardeleni (sași și maghiari, deopotrivă), de a calviniza sau luteraniza majoritatea
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]