1,794 matches
-
adică: orizontal, pe țăruși bătuți în pământ și cu o apărătoare în formă de „V după care se puneau paie mărunte sau uneori unse cu lut cu paie. La casele care au început să fie acoperite cu tablă era ornamentată coama cu flori din tablă, steluțe și păsărele așezate față în față. La fel erau împodobite cu flori metalice și burlanele. Ornamentare mai bogată s-a făcut și se mai face la pereții exteriori ai caselor care erau lucrați cu mortar
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
început mai brute, cioplite din topor apoi trase prin circular, geluite și cu vârfuri tăiate, mai apoi și ornamentate. După aceste garduri a venit rândul celor făcute din scândură geluită cu stâlpi de beton sau de țeavă din fier și coama acoperită cu tablă ornamentate destul de bogat. Mai deosebite apar acum gardurile din piatră brută și din scândură bogat ornamentată. Aceste lucruri sunt posibile și datorită creșterii puterii economice a cetățenilor din comuna noastră. Mai mult decât atât, în ultima vreme
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ale tatălui său. în tot acest timp muzica intona diferite melodii vesele. Către amiază la casa mirelui veneau trei-patru faetoane cu cei mai frumoși și mai buni cai din sat împodobiți cu flori la hamuri și batiste înflorate, legate la coamă pentru a se putea pleca la mireasă. însoțit de vornicei și druște, rude apropiate și de muzică, mirele pleacă la casa miresei, unde erau întâmpinați de părinții miresei care îi cinstesc pe oaspeți cu câte un pahar de țuică și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mare sau mai mic oraș, va dori să-și găsească liniștea sufletească și pacea interioară, ar trebui să călătorească pe meleagurile pitorești de la Alba Hudeștilor, întrun aer proaspăt și nealterat al pădurilor ce se întind dincolo de marginile Albei până spre coama de sus a Oroftianei și poate și către Comănești. Satul Lupeni (Hudești) 1871-Este trecut ca sat separat, prima dată în com. Hudești ( Frundzescu pag.272); 1890-înregistrat cu 259 familii și 1026 locuitori. Este menționat ca proprietate a familiei Boldur-Lățescu(N.
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
așternea o liniște nesfârșită. La intersecții sunetul se amplifica brusc, devenea un scrâșnet prelung, apoi dispărea șoseaua rămânea stăpânită de un singur zgomot apăsat și anost. Dealurile înalte se înfățișau acoperite de vii și livezi ruginii, iar mai sus, spre coamă și vârf, de păduri desfrunzite. Ca să treacă timpul mai repede și în mod plăcut, deschise radioul. O muzică de jazz inundă cu acorduri pline de tensiune spațiul din interiorul mașinii. Muzica îi amintea de atmosfera încinsă, sufocantă din localurile americane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mele“; o urâțenie pe care, de altfel, el o credea foarte frumoasă. Se îmbrăca foarte îngrijit: își lăsase să-i crească păr mult de tot, aranjat cu artă, și care îi mărea volumul capului. „Când scutur - spunea el - teribila mea coamă, nimeni nu cutează să mă întrerupă.“ ĂSe așeza adesea în fața unei mari oglinzi și se privea vorbind cu multă plăcere, dându-și capul înapoi și lărgindu-și umerii. Avea ticul acela al oamenilor vanitoși care aud cu plăcere sunetul numelui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Bistriței. Aici, pe pajiștea de pe culme, fiind și vremea amiezii, și panorama admirabilă spre vest dincolo de Valea Bistriței a M-ților Bistriței și a Ceahlăului, ni s-a hotărât popas și gustare, fiecare din "ce are". Nu departe de noi, sub coama domoală a M-telui Bivolul (1530m), se vedea un sălaș de stână. Profesorul Gugiuman, organizatorul principal și casierul excursiei, sprijinit în nedespărțitul său ciomag, zice "măi băieți ... cine dă o fugă până la stâna aceea să cumpere niște brânză ... ce ne-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mai mare pantă,ca o consecință a fixării loturilor din deal în vale, pășunatul intensiv, distrugerea pâlcurilor de arbuști sunt cauze care au dus la numeroase dezechilibre. Formele eroziunii solurilor după procesele geologice de suprafață sunt: - eroziunea eoliană frecventă pe coamele înalte și pe coastele cu expunere spre vântul dominant, mai ales pe locurile cultivate și mai cu seamă în perioada de primăvară, când solul este descoperit; - levigarea particulelor fine, fenomen frecvent pe pantele slabe cu soluri fără vegetație sau cu
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
de om încântător. Cu o tinerețe inatacabilă de triton imberb, el nu putea fi dojenit decât că umblă prea des printre ziduri de cetate, în loc să se lase văzut numai în elementul lui, călare pe vreun talaz, cu mâna stângă în coama de spume, iar cu dreapta liberă să cuprindă nereida pe care o fugărea." Articolul din care am extras citatul de mai sus a fost publicat de Vladimir Streinu în "Glasul patriei", la " aprilie ", reluat de George Muntean în ediția citată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
răbdarea pusă la încercare a unui ochi din ce în ce mai pătrunzător, până când un alt strat e înlăturat pe neașteptate: "Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare.../ Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui/ Copacul despletindu-și în coame și frunzare/ Tot aurul lui verde și toată floarea lui". Dezvelirea e parțială, căci se vede doar în parte, "prin spărturi", dar e destul pentru ca "orbit, plecat minunii", ochiul să fie atras de acest "alt vestmânt", de noua învăluire în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se topește de dorință". Bărbatul îi zâmbește arătându-și dinții de un alb sclipitor, îi mângâie fesele, rostește câteva cuvinte deopotrivă de neînțeles și de o lascivitate fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
IAȘI ROMÂNIA Dana KONYA-PETRIȘOR Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu Editura Junimea Iași 2016 Murgul viselor mele frămîntă nebun din copite, zvîcnind peste iarba uscată a veghilor pline de dor, iar foamea de zări despletite spre cer o proclamă sonor. În coama de vînt, nechezatul strecoară uitate ispite... MICI AMĂNUNTE Dacă încep iar cu scuzele, ca la prima mea carte, risc să par fățarnică și cam prețioasă. Dar cum să fac, în fața celor care vor găsi, în acest volum, unele episoade pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
caii ating o asememea viteză încît aproape că nu se mai pot deosebi, alergînd în cercul acela nebun într-o goană ca fulgerul, calculată la milimetru, fără să se împiedice unul de altul, fără să se lase orbiți de fluturarea coamei celui din față, fără un pas greșit și aparent fără cel mai mic efort. Hei! Și călăreții par una cu animalul de sub ei, niște centauri de stepă, cu fețe asemenea, cu o identică încordare de arc a întregului trup, deosebiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
are un aer cam melancolic. Încetinim Lîngă asfalt, proprietarul a trei cai și o cămilă așteaptă pe nisipul încins, în fața unui cort improvizat din cîrpe multicolore. Așteaptă liniștit, fumînd, cu răbdarea de milenii a nisipului. Caii, costelivi și resemnați, cu coama nepieptănată și de culoare nedefinită, speră zadarnic într-o mîngîiere și cu atît mai puțin într-o îmbucătură de iarbă. Cămila însă este cea de pe afiș. Nisipul este mediul ei. Zace indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, melancolică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sesiza totul, gura bogată, cu buze care măcinau și capitalizau gânduri fel de fel, o frunte Înaltă totdeauna Întinsă, limpede, care se pierdea Într-o podoaba de păr negru, stufos, lăsat să se reverse către gulerul hainei până la limita Întruchipării coamei eminesciene, ceea ce era plăcerea lui. Pentru că, În contrast cu restul elevilor, ce respectând regulamentul școlar ne tundeam de Îndată ce perciunii deveneau ispita și motiv de reflecții punitive pentru unii din personalul administrativ al școlii, de Sandu Tăcu nu se lua nimeni. Până și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Pentru că, În contrast cu restul elevilor, ce respectând regulamentul școlar ne tundeam de Îndată ce perciunii deveneau ispita și motiv de reflecții punitive pentru unii din personalul administrativ al școlii, de Sandu Tăcu nu se lua nimeni. Până și profesorilor, am Înțeles, le plăcea coama colegului nostru. Relații de amiciție nu am avut În anul acela cu Alexandru Gh. Tăcu, vecinul apropiat al băncii În care așteptăm trecerea orelor. Îl studiam și admirăm de la distanță. Există ideea că toți suntem legatarii unui testament trecut de la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
inerția”: În zona copilăriei poeziei se Încadrează și „Bulgari de soare” a Elenei Tăcu Alină cu un Premiu ÎI: „Ard În chipul României/ Copii-bulgări de lumină:/ Se văd pe munții Înecați În cer/ Soarele că un cal uriaș/ Își flutură coama În cântec;/ Prietenia umple țară de zâmbet/ Copiii luminii salută primăvară/ Liniștea bate la ușa mea/ Cu fruntea mândră și frumoasă.” Că studentă face și teatru. Iar „Evenimentul” consemnează succint succesul, cu titlul „Un spectacol inedit la clubul CFR”: „La
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
I 33, III 19), Canidia (epodele 3, 5, 17, satira I 8, II 1, II 8). Decorul este și el horațian, peisajul de la Tibur fiind inspirat din lirica poetului venusin : dealurile păscute de capre amintesc oda I 17 ; crângurile cu coama deasă - oda IV 3 ; apele iuți ale râului și livezile - oda I 7 ; grădina cu mintă creață, iederă și verbină - oda IV 11 sau epistola I 16. Sunt reluate și motive favorite ale lui Horațiu de la fuga din Roma (epistolele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prin aceea că direcția lui este net subsecventă, fiind orientat de la NE - SW. Această schimbare de direcție, a atras după sine o desfășurare tipică a coastei de pe versantul stâng, care aici este cu 200 m. deasupra albiei majore a râului, coama ei este puternic împădurită, alunecările de straturi, mai ales acolo unde s-au produs despăduriri, iar forme mari, hârtopurile sunt numeroase, iar panta șesului este domoală, 3, 5 m la 1 km. Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Marile cărți sunt irezistibile.” Victor Hugo 347. „Să deschizi o carte frumoasă, să te cufunzi în ea, să crezi, ce sărbătoare!” Victor Hugo 348. „... Rolul eliberării prime E cartea, cartea este acolo, pe-nălțime; Sclipește; și fiindcă străluce sus pe coame, Sfărâmă ghilotina, dar și război și foame.” Victor Hugo 349. „Îți intră cartea-n minte și-aici desface toate Cătușele greșelii de adevăr legate Ca-n fiecare cuget e nodul gordian.” Victor Hugo 350. „Avutul tău e cartea! Ea este
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o rochie largă, cu bretele, își scoase casca de baie și își desfăcu, scuturând capul, părul căruia luna îi dădu imediat foc. Cu sandalele în mână, o luă din loc. Picioarele i se înfundau adânc în nisip. Mergea aplecată înainte, coama ei arzând roșie ca o cometă în noapte. Ajunsă la marginea plajei, se opri să-și scuture de nisip picioarele înainte de a le vârî în sandale. O porni pe cărarea pe care trebuia s-o apuce și el ca să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu o pânză celebră, în care strălucirea dimineții înlocuia cerul nocturn. Venus a lui Botticelli, cu lungul ei păr auriu, parcă ruginit... Dacă nu fusese vis, s-ar fi luat după ea. Totuși nu excludea ipoteza ca această zeiță cu coamă de foc să existe realmente. Și dacă exista cu adevărat, dacă nu era o invenție a neastâmpărului lui erotic, atunci o s-o găsească, Bugazul nu era Parisul. Și suspinând: Din păcate! Doamna Segal, gazda lui, stă în salon, în fața unei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că am visat sau că a fost o fantomă!" Nastia izbucni în râs, dându-și capul pe spate: "Nu eram eu, dacă asta vrei să spui!" Atunci, cine era? Nu sunt pe aici alte femei care să aibă o asemenea coamă magnifică!" "Nu știu, dar nu eram eu." " Nu rămâne decât strigoaica de care îi e frică mamei dumitale. Și ea avea părul roșu, mi-a spus doamna Segal." " Da, e adevărat, dar spre deosebire de mama, eu nu cred în fantome. Lucrez
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spre duna teșită, unde el și Nastia făceau odinioară dragoste sub pătură. Trecuse un veac de atunci. O găsi pe tânăra femeie zăcând sub dună, cu pieptul despicat, trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase coama magnifică într-o masă vâscoasă. Doar, pe frunte, o șuviță, fluturată ușor de briză și parcă aparținând altei realități, amintea de fosta splendoare. De jur împrejur, nisipul călcat în picioare arăta că victima încercase să se apere. Îngenunche lângă moartă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de sunet și vibrațiile unduitoare intră în armonia locului fabulos, al ținutului mândru de trecutul îndepărtat. De aici, de sus, orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de repaus ce-i îngăduie reluarea suflului existențial. Din loc în loc răsar coamele semețe, de pe care odinioară se observau năvălirile temute. Marele conglomerat, dacă a ajuns ceea ce este azi, își datorează perenitatea înțelepciunii cu care a știut să întâmpine mulțimea manifestărilor cu caracter istoric dinlăuntrul epocilor. Și unul din martorii acelor convulsii este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]