1,605 matches
-
Zitta, deși îl avea pe Mirel, fratele Corinei, la gimnaziu, n-a acceptat în ruptul capului să se despartă de nepoțel. Părinții s-au înțeles să-i facă băiatului o cotă lunară de bani, pe care-o primea și încasa Coana Zitta. Noua secție de drumuri naționale își avea alte particularități. Și nu era mai ușoară decât cea de la Câmpulung. Dimpotrivă. Noua deschidere economică spre Occident, legăturile care se făceau spre exterior prin vama de la Siret, salba de mănăstiri, care-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În vreme ce, la Câmpulung, Bițu avusese 72 de oameni în subordine, iar la Suceava avea 81 și nu se plângea că treaba nu mergea cum voia el, acasă, ea Corina, începea să-și impună treptat-treptat, propria-i voință, cum făcea și Coana Zitta cu blându-l ei Costel. La serviciu, Corina era autoritară. Șoferii cărora le calcula consumul de combustibil după destinație și kilometrajul parcurs, îi știau de frică, în general. Ea răcnea la ei. Le descoperea și respingea unele încercări de șmecherii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-i dea ei și numai ei, ambele sume cuvenite, adică cea de impiegat și cea de șef al secției. Apoi, lui Bițu îi da o sumă de cheltuială, de buzunar, cum se zice; iar restul după ce-i expedia și Coanei Zitta banii promiși pentru întreținerea lui Florinel îi repartiza și cheltuia pentru trebuințele casei. Și nu s-ar putea spune că, așa cum proceda, abuza cu ceva, că își cumpăra lucruri inutile, scofeturi, chițibușuri, fleacuri, marafeturi, obiecte de lux etc. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Trebuia s-o vezi și să-mi reproșezi la început. Acum... Corina se mai domolea. Și glumea: Lasă, Bițule, nu pune la inimă vorba mea. Îți par, cumva, rea? Așa-i spurcată la gură și maică-mea. Dar, în realitate, Coana Zitta e pâinea lui Dumnezeu. Nu-s altfel nici eu. Că știi, așchia nu sare departe de trunchi. Te-ai supărat...? Vai de mine și de mine, dragă "șefule"...! Iartă-mă Timpul, însă, trecea. Florinel băiatul lui lăsat la Câmpulung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
până când nu l-a băgat la zdup pe vreo doi ani. Bineînțeles că i-a cerut și a încasat și banii pierduți, pe care Bițu a trebuit să-i dea, fie și cu titlu de împrumut. Spre a spăla obrazul Coanei Zitta. Cum băiatul, la ieșirea din închisoare, nu prea găsea de lucru și în târg lumea-l cunoștea și aprecia ca pe-un cal breaz, Coana Zitta s-a plâns surorii sale din RFG. Aceasta i-a chemat acolo. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trebuit să-i dea, fie și cu titlu de împrumut. Spre a spăla obrazul Coanei Zitta. Cum băiatul, la ieșirea din închisoare, nu prea găsea de lucru și în târg lumea-l cunoștea și aprecia ca pe-un cal breaz, Coana Zitta s-a plâns surorii sale din RFG. Aceasta i-a chemat acolo. Au depus cereri de plecare definitivă din țară. Și ea. Și Costel. Și băiatul, Mirel. Era în perioada când Ceaușescu se căznea să lichideze datoria externă. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ce-l aveau în seamă. Și acum își făceau ultimele pregătiri de plecare. La Suceava, vestea avizării, în vederea plecării celor de la Câmpulung a venit în ajunul zilei onomastice a lui Bițu. De Sfântul Nicolae. An de an, în această zi, Coana Zitta venea cu 3-4 zile înainte la ei. Se făceau fel de fel de cumpărături. Se pregăteau nenumărate bucate, zeamă de găină, sarmale, friptură, răcituri, salată de boeuf sau de fructe, prăjituri etc. Iar în ziua cu pricina, era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Se pregăteau nenumărate bucate, zeamă de găină, sarmale, friptură, răcituri, salată de boeuf sau de fructe, prăjituri etc. Iar în ziua cu pricina, era un bairam de toată frumusețea și acasă și la secție. Dar, tocmai în acest an, 1987, Coana Zitta care urma să plece peste o săptămână a telefonat că nu mai poate veni. Fiindcă au de împachetat ceea ce iau acolo. Au de predat ceea ce lasă acasă și de definitivat niște acte prin notariat. Corina a ascultat toate explicațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care-a fost mai tandru ca oricând, și eu, și Vera, și Florinel, și soția acestuia, Fabyola dar ea plângea. Și bea, cum n-o mai făcuse niciodată. De ce nu-l lăsase să plece doar pe Mirel? De ce pleca și Coana Zitta și Costel? I se părea c-au abandonat-o definitiv pe ea. Doamne! Doamne! Eu nu mai reprezint nimic pentru ei? Cu ce le-am greșit? Ne-am despărțit duminică seara, târziu, spunându-i că ei nu pleacă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o să-și facă timp să vie...! Ce să mai spun? Măcar să rezum câteva lucruri. Bițu i-a făcut Corinei o înmormântare creștin-ortodoxă cum se obișnuia pe la noi, după datină. A fost lume de pe lume s-o petreacă pe ultimul drum. Coana Zitta, Costel, Mirel au plâns tot drumul până la cimitir. Iar când au coborât-o în cavou au îmbrățișat-o de mai multe ori. Și nu s-au dezlipit de ea până ce nu i-au luat și îndepărtat groparii. Dintre toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Zitta, Costel, Mirel au plâns tot drumul până la cimitir. Iar când au coborât-o în cavou au îmbrățișat-o de mai multe ori. Și nu s-au dezlipit de ea până ce nu i-au luat și îndepărtat groparii. Dintre toți, coana Zitta a țipat la un moment dat, ca din gură de șarpe și-a leșinat, acolo pe grămada de țărână. Bițu s-a ținut mai tare ca toți. Cineva îmi spunea că el ar fi zis unui prieten de la Regionala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
blestemul Lucicăi, fosta soția a amantului, care a rămas să se zbată singură, ca apa de maluri, cu doi copii mici. O câmpulungeancă ar fi zis unei prietene de la Suceava că atunci când Corina nu s-a prezentat la bacalaureat și coana Zitta a motivat că fata a plecat în Austria la mătușa ei în realitate ea ar fi fugit cu un ofițer însurat de la Liceul Militar din Câmpulung și că s-ar fi destrăbălat cu el până când amândoi s-au plictisit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
încuraja. Îl voia și vedea alt om în societate, așa cum îi cerea și funcția ce-o îndeplinea. Oricum, după decesul Corinei, fotografia ei, înrămată și aureolată cu o panglică de doliu, a stat ani în șir pe etajeră, în dormitor. Coana Zitta care în mod surprinzător a început să vină la Bițu aproape în fiecare vară, ca la propriul copil, și de câte ori revenea, mergea cu flori și aprindea o lumânare la cavoul Corinei i-a zis, odată privind chipul din fotografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ar putea reveni la Câmpulung, unde-s și-ai lui îngropați, unde are încă frați, prieteni, cumnați, cunoscuți? Știi, Bițule, că el, Costel, plânge de câte ori își aduce aminte de Deea, de casa noastră, de tine și mai ales de Corina? Coana Zitta obișnuia ca ori de câte ori revenea la Suceava, să-l roage pe Bițu s-o ducă măcar 2-3 zile la Câmpulung să mai stea la taifas cu prietenele ei și să-i facă rost de câte-un caș de brânză de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
brânză de oi, așa "cum se face pe la noi", la Ilișești, ori la Stroiești, "numai să fie bine uscat", să-l poată duce în geamantan, tăiat felii, puțin sărat, fără să curgă zerul din el... Într-un an, în 2002, coana Zitta a revenit la Suceava. Era într-o vineri, în toiul verii. Sâmbătă s-a dus să se coafeze. I se făcuse dor să meargă la Catedrala Catolică din fața prefecturii și să se reîntâlnească acasă, la Florinel, cu Bițu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Corinei, își modernizase casa. Mai înălțase încă un etaj. Îi pusese și un acoperiș nou, de tablă zincată ajutat și de ea, de bunica lui dragă, căreia de mic îi spunea "mamă". Corinei îi zicea "mămică". Câți ani, oare, împlinea coana Zitta? Bițu spunea că tocmai în zilele acestea făcea 80! Era o cifră rotundă. Frumoasă! Și voia să o sărbătorească aici cu nepotul Florinel. Dar, s-a petrecut iarăși un lucru neprevăzut. La coafor coanei Zitta i s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mămică". Câți ani, oare, împlinea coana Zitta? Bițu spunea că tocmai în zilele acestea făcea 80! Era o cifră rotundă. Frumoasă! Și voia să o sărbătorească aici cu nepotul Florinel. Dar, s-a petrecut iarăși un lucru neprevăzut. La coafor coanei Zitta i s-a făcut rău. L-a chemat iute pe Bițu s-o ia, s-o ducă acasă la Florinel, unde era mai aproape. Însă, la mai puțin de-un ceas i s-a declanșat un accident vascular. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
adăpostea laolaltă oameni de etnie română, germană, ucraineană, poloneză, austriacă, armeană, lipoveni; și un mozaic religios ortodocși, romano-catolici, creștini pe stil vechi etc., din perioada stăpânirii habsburgice cimitirul fiind, astfel, el însuși o cronică a orașului, a oamenilor de-aici. Coana Zitta se așeza, astfel, pentru somnul de veci, fără a fi bănuit sau voit anume, lângă fiica ei dragă, Corina. Poate aceasta s-o fi strigat în ultima ei clipă. Cel de Sus o fi auzit. Încât, același pământ le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și adăpostit la sânul său, pe amândouă, fiică și mamă. Bătrânul Costel Ursan s-a dus și el "dincolo" peste numai un an. Dar n-a mai apucat să vină la Câmpulung, așa cum dorea și o tot spunea. Mirel, fiul coanei Zitta și al lui Costel însurat cu o fată a unei nemțoaice din Vama, plecată în RFG înaintea lui s-au împrumutat la stat și au cumpărat casă mare în care, însă, au rămas și ei la scurtă vreme, singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
atâta ne-ar mai trebui să te-audă cum Îi faci inventaru’. Dacă n-o fi și venit. Ai văzut pe cineva prin curte, Relule, când ai venit Încoace? — Era un fel de femeie de serviciu, una-n halat albastru... — Coana Leontina, Îmi explică Laur. Cotoroanța aia de nevastă-sa are cam tot pe-atât partea ei, prin părțile Roșiorilor, de unde este ea. Ie din neam de ciobani, vere, din ăia cu turme de mii de oi. Ai să scrii o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
definesc bunul gust sunt exprimate în termeni de aprobare sau dezaprobare, nu întâmplător "pițipoanca de companie", mediatizată de campania Antimitocănie lansată de Radio Guerrilla, cade în derizoriu la fel ca și personajul lui Vasile Alecsandri din secolul al XIX-lea. Coana Chirița îmbrățișează toate modele vremii: "în costum ridicol, poartă malacof exagerat, tocă de catifea neagră cu flori", își comandă rochiile pe datorie de la Paris, călătorește cu vaporul, își înscrie fiul la școlile franceze pentru a deprinde arta politicii (V. Alecsandri
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
unire. 8. Vedere și cunoștință Precizarea modalității pe care poate fi obținută cunoașterea a fost legată în spațiul de gândire bizantin de un simbolism cu ample reverberații: cel al luminii. Un simbolism ce în mod paradoxal a fost dezvoltat în cone¬xiune cu experiența interioară aparent contrară, cea a întunericului, atât de mult discutată în posteritatea lui Dionisie. Interpretările ce pot fi aduse naturii simbolismului de acest fel în gândirea răsăriteană pot eșua cu ușurință dacă nu se ține seama de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de făcut? ZOE: Ba da. TIPĂTESCU: Ce? ZOE: Să sprijinim candidatura lui Cațavencu! TIPĂTESCU (sărind): Peste putință! ZOE: Să-l alegem! TIPĂTESCU: Niciodată.” Tipătescu, posesorul a tot ceea ce-și poate dori un muritor de rând („moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache...”, cum Îl caracterizează succint, nu fără invidie, Pristanda) e victimă a iubirii, e Îngenuncheat de luptele din culisele junglei politice și, fără tăria de caracter a lui Zoe, ar fi pierdut
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ZOE: Ba da. TIPĂTESCU: Ce? ZOE: Să sprijinim candidatura lui Cațavencu! TIPĂTESCU (sărind): Peste putință! ZOE: Să-l alegem! TIPĂTESCU: Niciodată.” Tipătescu, posesorul a tot ceea ce-și poate dori un muritor de rând („moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache...”, cum Îl caracterizează succint, nu fără invidie, Pristanda) e victimă a iubirii, e Îngenuncheat de luptele din culisele junglei politice și, fără tăria de caracter a lui Zoe, ar fi pierdut. Lipsit de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
doar un orgolios vulnerabil. Loviturile de teatru Îl descumpănesc și amorezul naiv crede că are dreptul să aleagă Între iubire și restul lumii, nefiind un alergător de cursă lungă. Mult mai vechi decât relația dintre Veta și Chiriac, amorul dintre coana Joițica și prefect („ZOE: ... Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit În fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată... niciodată...”; s.n.) e semioficializat. Zoe Își asumă rolul ingrat de metresă În condițiile În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]