KorAP: Find »[drukola/base=cocor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...79 >

1,975 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

cap, fluierând: —Opt dolari o porție de vită cu broccoli? Îți dai seama, K.? Antreul era cel mai ieftin produs din restaurant. Se pregăti pentru ce era mai rău și așteptă. — Opt dolari înseamnă o mulțime de bani pentru Adăpostul cocorilor. Cu mai multe donații și o bună administrare, puteau cumpăra și scoate din circulație un centimetru pătrat de teren agricol de periferie. Chelnerița veni să le spună care erau specialitățile casei. Lista cu pești, carne și păsări măcelărite îl îngrozi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
chinuie un ardei gras plesnit și lăsă jos furculița. Dar vorbeam despre tine, spuse el. Despre Mark... Mi-ar plăcea foarte tare să mai vorbesc un pic și despre altceva. —Păi, mă gândeam... E o perioadă ciudată la Adăpostul pentru cocori. Dar mă simt aiurea să vorbesc despre ceva atât de... cât timp tu te confrunți cu... Vorbește, spuse ea. Și, făcând-o să se simtă vag trădată, vorbi. Adăpostul, îi spuse el, se îndrepta spre depopulare. Ani de zile, diferitele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
a exploatării apelor se clătina. Sistemul de bazine de realimentare pentru iarnă nu mai avea grijă de toate categoriile de animale care beau din apa râului. În ultima rundă de negocieri, Adăpostul își pusese în cap pe toată lumea, mai puțin cocorii. Ne atacă din toate părțile. Ieri eram pe malul râului, la vest de vechiul pod pentru căruțe, și o tăiasem peste deal. Bat câmpurile astea de când aveam șase ani. Brusc, apare fermierul tunând și fulgerând împotriva mea. Blugi, bocanci mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul ăsta e o tradiție, un ritual care se modifică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
le binecuvântează cu vânt din spate. În prima săptămână din octombrie, familia se odihnește în preriile estice din Colorado. În zori, în timp ce colindă câmpurile, așteptând ca pământul să se încălzească și ca aerul să se ridice, spațiul din jurul puiului de cocor explodează. Tatăl lui e lovit. Își vede tatăl spulberat, alături, pe pământ. Păsările țipă în aerul zdruncinat, celulele creierului lor pompând panică. Și acest haos lasă o urmă permanentă, care nu va fi uitată niciodată: deschiderea sezonului de vânătoare. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
aștepte - un fel de religie -, pentru ca mortul să apară. Când nu apare, nu mai rămâne decât ziua de ieri, anul care a trecut, cele șaizeci de milioane de ani de dinainte, drumul însuși, întoarcerea oarbă, care se organizează singură. Acum, cocorii nu se mai adună în Nebraska. Platte nu mai e gazda unui mare spectacol autumnal. Cocorii se opresc doar pentru scurtă vreme, în grupuri mici. Mama își aduce puiul, dichisindu-l. Îl conduce la mai puțin de zece metri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ziua de ieri, anul care a trecut, cele șaizeci de milioane de ani de dinainte, drumul însuși, întoarcerea oarbă, care se organizează singură. Acum, cocorii nu se mai adună în Nebraska. Platte nu mai e gazda unui mare spectacol autumnal. Cocorii se opresc doar pentru scurtă vreme, în grupuri mici. Mama își aduce puiul, dichisindu-l. Îl conduce la mai puțin de zece metri de locul unde, la sfârșitul lui februarie trecut, ea și partenerul ei se strânseseră unul în altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată ceva rău, la fel de zgomotos și de mortal ca noul rău fatal. Un fel de premoniție, iritația aceea grunjoasă din mintea cocorului văduv e tot ce a mai rămas din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar putea aminti o pasăre. Nervozitatea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
poate fi decât Danny Riegel. Păsărarul. În plus, individul s-a cuplat în mod foarte convenabil cu falsa Karin. Și știți pentru cine anume lucrează, nu? Daniel? Danny Riegel? Nu lucrează pentru guvern. Lucrează pentru prostia aia de Adăpost pentru cocori. Care e al guvernului... care primește aproape toți banii de la... Știi, cred că s-ar putea să fie într-adevăr o operațiune a guvernului, zice Cain. Dacă stai să te gândești. Ești total scrântit. Rupp încearcă să râdă, dar îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
articol de îmbrăcăminte pe care-l uitase din greșeală. Nu avu nevoie de hartă, ci făcu drumul de pe ieșirea de pe autostradă la MotoRest ghidându-se doar după busola interioară. Panoul de afară avea tot inscripția cu „Bun venit amatorilor de cocori“, fiind pregătit deja pentru migrația din primăvara următoare, până la care mai rămăseseră patru luni și jumătate. Simțea că se află într-o stare de refugiu spiritual, că-și reîncarcă bateriile, că face tabula rasa. Mesajele din camera lui îl îndemnau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cap - încă un motiv de stres. Amândoi ajunseseră la limită cu cafeaua. Era momentul să plece. Nici unul nu făcu vreo mișcare. Ar trebui s-o iau spre serviciu, spuse ea. — Deci chiar ai ajuns să faci muncă voluntară în folosul cocorilor? Ea îi întoarse zâmbetul, contraatacând. —Să vezi și să nu crezi, dar chiar mă plătesc. Nici ei nu-i venea încă să creadă. Timp de câteva săptămâni, agitându-se ca să arate că merită să fie angajată, citise toate rapoartele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dublau lungimea din trei în trei ani. Până la sfârșitul vieții ei, cam toată țara se va fi perindat pe-acolo în fiecare martie. Vorbitoarea se transformă în Joanne Woodward în fața ochilor lui Karin. —Adunarea în același punct a aproape tuturor cocorilor cenușii din lume a devenit unul dintre cele mai fascinante spectacole ale naturii disponibile pe pământ. — Disponibile? șopti ea. Dar Daniel, adâncit într-o bătălie mentală, n-avea cum s-o audă. Urmă o fotografie panoramică - o zonă din Platte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lansă în înșiruirea principiilor ecologice de construcție - fundație cu impact redus, instalație solară, garduri din bârne artificiale, făcute din milioane de cutii de lapte reciclate -, când Karin realiză: consorțiul voia să construiască un sat de vacanță extins pentru amatorii de cocori. Bătălia se desfășura într-o pantomimă glacială, cu întreprinzătorii și ecologiștii atacând și contraatacând. Daniel se aruncă în luptă cu capul înainte, lansând două atacuri mușcătoare. Păsările erau spectaculoase, atrase el atenția, tocmai pentru că râul secase sub ele, concentrându-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-se la Barbara. Mi-a plăcut ce ai spus, îi zise Barbara lui Daniel. Dar zi-mi o chestie. Ce crezi că vor să facă oamenii ăștia cu complexul în cele cinci șesimi din an când nu e picior de cocor pe-aici? Daniel rămase cu gura căscată la eșecul comun al ecologiștilor de a ridica această problemă în timpul dezbaterii. Poate niște săli de conferință? Barbara reflectă. —E posibil. De ce nu? Apoi, cu o viteză care o ameți pe Karin, adăugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
O frecați pe la biblioteca publică până vă dau ăia afară? Ce făceau ei doi împreună? Distracția nu făcea parte dintre lucrurile pe care le aprofundaseră. Câteodată ne plimbăm. Lucrăm împreună. Pentru Adăpost. —Și ce faceți? Păi, deocamdată încercăm să salvăm cocorii de admiratorii lor. Schiță amănuntele unei zile de muncă obișnuite, surprinzându-se pe sine pe măsură ce vorbea. Lucra la Adăpost de ceva mai mult de o lună și vorbea cu patima unui convertit. Acum nu-și mai putea închipui viața fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
știe mai multe despre Adăpost. Un fel de Dedham Glen pentru păsări? — Da, așa cred. Ceva de genul ăsta. —Ei, cu asta n-au ce rău să-mi facă. Karin Doi zice că te lupți cu Disney Worldul ăla pentru cocori? Cu Tabăra admiratorilor de cocori? — Mă lupt și pierd. Ce ți-a spus despre asta? I-am văzut pe funcționarii ăia de la cadastru prin zonă, dând târcoale. Mie mi se pare că au pus ochii pe Homestar. Or să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Un fel de Dedham Glen pentru păsări? — Da, așa cred. Ceva de genul ăsta. —Ei, cu asta n-au ce rău să-mi facă. Karin Doi zice că te lupți cu Disney Worldul ăla pentru cocori? Cu Tabăra admiratorilor de cocori? — Mă lupt și pierd. Ce ți-a spus despre asta? I-am văzut pe funcționarii ăia de la cadastru prin zonă, dând târcoale. Mie mi se pare că au pus ochii pe Homestar. Or să-mi rechiziționeze casa. —Ești sigur? De unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
aș aduce aminte. Cine credeam că ești. Cum arată găsitorul ăsta. —Cu mare plăcere. Ar fi... o mare plăcere. Poate trec pe la tine într-o zi...? — Acum, spuse Mark. Știi unde stau? Ce vorbesc eu aici? Probabil că Adăpostul pentru cocori vrea să elibereze și casa mea. Daniel ciocăni, iar ușa din prefabricate fu deschisă de către cineva pe lângă care ar fi putut trece pe stradă fără să-l recunoască. Părul lui Mark era lung și încurcat, cum nu fusese niciodată. Pusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
decât noi. Daniel nu se putu abține să nu zâmbească. —Aici ai dreptate. Ca să termini definitiv un lucru, ai nevoie de creiere mari cât ale oamenilor. Cuvântul îl trezi iar pe Mark. —Danny. Danny, băiete. Apropo de creiere și de cocori? De ce au toți capul roșu? Nu ți se pare ciudat? Parc-ar fi fost operați cu toții. Frate, ar fi trebuit să mă vezi pe mine, cu capul meu nenorocit în bandaje. O, stai așa: tu chiar m-ai văzut. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
și-și verifică robotul telefonic își aminti Daniel Riegel, pândar de o viață întreagă, unde o auzise prima oară pe Barbara Gillespie. La mijlocul lui februarie, păsările se întoarseră. Sylvie și Gerald Weber văzură la știrile de noapte un reportaj cu cocorii, în timp ce stăteau împreună în pat, în casa lor acoperită de zăpadă din Setauket, Chickadee Way. În timp ce camera de filmat plana deasupra malurilor nisipoase ale râului Platte, soțul și soția priveau, jenați. —Ăsta-i locul tău? întrebă ea. Nu prea avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
newyorkeză urbană într-un mod stângaci, care părea demoralizată de atâta pustietate, relata povestea de parcă ar fi fost o știre. —A fost considerat unul dintre cele mai impunătoare spectacole ale naturii din întreaga lume, cu o jumătate de milion de cocori cenușii pe post de vedete. Încep să sosească de Valentine’s Day și cei mai mulți dintre ei pleacă până de ziua Sfântului Patrick... Ce păsări deștepte, spuse Sylvie. Și mari cunoscătoare ale sărbătorilor. Soțul ei încuviință din cap, cu ochii la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la munca lui. Imposibil: ca și cum o pasăre colibri ar intra în greva foamei. El e expansiv, aproape amuzat. —Plec de la Adăpost. O despărțire ideologică. Se pare că ei au ajuns la concluzia că toată chestia asta cu parcul tematic al cocorilor nu-i o idee chiar așa de proastă, până la urmă. Că e o chestie cu care se pot obișnui. Știi tu, compromisul e o dovadă de curaj. Au emis un memo care zice că, dacă e bine condus, Așezământul poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cea de-a treia mașină închiriată de el în Nebraska lângă un bancomat. Mâinile îi tremură, scoțând mult mai mulți bani decât avusese intenția. De la aeroport se întoarce instinctiv la hotelul unde devenise deja client fidel. Bun venit amatorilor de cocori. Doar că, acum, holul mișună de oameni greoi, în vârstă, îmbrăcați în haine tricotate și dotați cu ghiduri și binocluri ușoare. El însuși își luase mult prea multe bagaje, de trei ori mai multe decât pentru o călătorie obișnuită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dintr-o afacere mai mare. Un întreg proiect, care e de mult timp în faza de schiță. Orașul Păsărilor. Profit de pe urma animalelor. E o mare afacere de viitor, înțelegi tu? Să afle cum să mișculeze bucățelele încoace și încolo. De la cocori la oameni. Invers. Cum spui tu: cu un Cercetaș Junior în plus sau în minus, trupa tot aia rămâne. Tot ca înainte te simți. Și la mine ar fi funcționat, doar că ceva n-a mers cum trebuie. Ceva comunică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira spinării îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]