1,513 matches
-
personajelor pe care aceștia le creează, fie că e vorba de Oscar Wilde, fie de André Gide sau Marcel Proust, André Germain sau Gabriele D’Annunzio. Dar și de Hofmannsthal, Schnitzler, Przybyszewski, Karásek, Mateiu Caragiale. Ce să fie cu toată cohorta de tineri frumoși care fascinează o lume Întreagă? Se distinge Între toți marchizul Illan de Casa-Fuerte, prieten cu Lucien Daudet, descins dintr-o Spanie aristocrată, de o frumusețe și forță de seducție care Îi răvășește nu doar pe dandy-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe „căpitanii și domnii” din Boioteia lui Homer, nu pe neînfricații câmpurilor de bătaie, plăsmuiri de mit ori bărbați aievea, ci, În pas de marș, pe năstrușnicii dandy, siliți să accepte tot ce le e mai străin: Înregimentarea, Înșiruirea În cohortă. Pentru cei mai cunoscuți dintre ei, scriitori sau artiști, am ales doar momentele care le dezvăluie dandysmul, iar celor aflați mai puțin la Îndemâna publicului larg le-am recompus pe scurt biografiile. O paradă strălucitoare, chiar dacă eroismul celor care defilează pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Théophile Gautier, Balzac, Barbey d’Aurevilly, Villiers de l’Isle-Adam. Și ceva mai apoi În Orlando, romanul Virginiei Woolf. Ori, mult mai spre zilele noastre, În puzderia benzilor desenate și a filmelor gen Nikita, care oferă spre consum marelui public cohorte de războinice adevărate. Rareori Însă acestea din urmă stau față În față cu dandy-i modernismului târziu. Are loc, În schimb, o altă Întâlnire, la fel de ciudată. Dandy-ul caută aceeași femeie puternică, doar că În locul cailor apar bicicletele, iar lăncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau scrise, din vârful buzelor sau al peniței (dacă ne gândim la spectaculoasele epistole ale lui Brummell, Byron, Barbey, Balzac, Montesquiou, Proust și câți alții, adresate marilor doamne ale vieții mondene, stăpâne de neclintit, conducând cu fermitate conversația, un atelaj, cohorte de servitori sau poate numai fraza, În pagină). Dar toate legăturile acestea sunt scutite de primejdii, Întrucât se dovedesc strict niște relații de prietenie, nu iubiri pasionale. Pentru că, o spune cel mai bine tot Barbey, În cartea despre Brummell, „iubirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de gen pe care o ilustrează și homosexualitatea. La acestea am putea adăuga și „locurile comune” ale psihanalizelor de tip freudian pentru a detecta resorturile invertirii (absența tatălui sau, dimpotrivă, prezența abuzivă a acestuia, atașamentul excesiv pentru mamă, cu toată cohorta consecințelor oedipian-castratoare, spaima de femininul agresiv, puternic, oroarea de virilitatea brutală, primitivă, narcisismul, producția fantasmatică etc. etc.). Ori am putea face apel la teoriile bisexualității, așa cum le formulează Fliess, Adler, Jung, Groddeck, Ferenczi și, Înaintea lor, Otto Weininger În incendiarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se schimbase foarte mult față de anii În care umplea amfiteatrele cu elocința, umorul și știința sa de carte. Îl știam bine pentru că, de vreo câteva ori, asistasem incognito la cursuri, atras de entuziasmul cu care refereau despre prestațiile lui eclatante cohortele de studenți seduși, după cum mi-am dat seama, de maniera liberă, voit colocvială și ușor teatrală de tratare a unei discipline tradițional austere. Personal, ca fost student la istorie - cam mediocru, nimic de zis -, mă interesa Însă altceva. Adam Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
iulie 1099, a celui de-al doilea val de cruciați conduși de Godefroy de Bouillon. Cavalerii Săraci ai lui Hristos, cum s-au numit inițial membrii miliției organizate de Hugues de Payens și Godefroy de Saint-Omer pentru a asigura securitatea cohortelor de pelerini care invadaseră Pământul Sfânt după eliberarea Ierusalimului, se comportau În egală măsură ca soldați și călugări. Nu afișau vestimentația preoțească, dar cele trei jurăminte pe care trebuiau să le depună la intrarea În Ordin - de sărăcie, de castitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt și ei răspândiți pe Bulevard, un popor de năluci, o cohortă de siluete încremenite, așa cum, țintuit locului, încă stau în ușa berăriei, ezitând să intru. Și dacă intru, ce se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să am. N-o am, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
partide, intrări și ieșiri, iar însăși moartea nu este decât o banală radiere dintr-un catastih oarecare. Eternitatea, cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a dat speranțe puține și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl Încredință pe Iguana Oberlus că nu putea Înfrunta lumea și nici nu avea cum să năzuiască la a o Înfrînge dezarmat și singur, părăsit În mijlocul unei insule vulnerabile, Înconjurat de o cohortă de păsări marine, a căror unică abilitate autentică părea să fie capacitatea de a i se găinăța În cap ori de cîte ori trecea, neatent, prin zonele pe unde-și făceau ele veacul. Și cu adevărat nu existau multe locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rațiunea ar putea salva omenirea rămâne o emoționantă utopie. Dacă vrei să te gândești la fructul oprit, fă-te ascet! Ne acomodăm cu vidul? Perfect. Înseamnă că am devenit cosmici. Nu alerga după elogii. Ele îți vor aduce în grabă cohorte de denigratori. Dimensiunea cosmică a marilor artiști nu poate fi deturnată de pigmei. Nu căuta obiectivitatea în preajma podiumului de premiere. Viața în grup este lejeră, pentru că gândesc alții și pentru tine. Nebunii sunt senini pentru că la ei orice ideal este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
regină, or pe ea experiența o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o la rang de Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici, căruia Îi spunea Marele Arbore Cotit al Vieții. Acesta era principalul obiect de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi silit pe prizonier să asculte la nesfârșit, cu sonorul dat la maximum, hiturile anilor ’80. Nici ceilalți n-au rămas datori. Exact când Înaltul Comandament Militar stabilea datele esențiale ale atacului plănuit pentru ora 01.04, Isabella și cohorta ei au apărut, ținând În mâini flori și pancarte pe care era scris Make Roads, Not War și agitând desene În care automobile micuțe se zbenguiau drăgălaș pe tăpșanul din fața casei. Și tocmai această discordie dintre oameni a dus la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de altfel, se vedea o Înghesuială teribilă, oamenii priveau curioși spre noi, strivindu-și nasurile de geam și așezându-și palmele ca niște cununi În jurul tâmplelor, În efortul inutil de-a desluși ce se petrecea „Înăuntru“, În timp ce, În spatele lor, lungi cohorte de mașini stăteau blocate În trafic. Din când În când, un câine trecea În pas grăbit, oprindu-se doar pentru a slobozi câțiva stropi În direcția noastră. Spre sud se afla peretele dinspre coridor, În centrul căruia era amplasată o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iepuri dintr-un singur foc. Primul ar fi, cel cu voturile asigurate de la o populație de pomanagii cronici. Și în continuare beneficiile ar porni să curgă. Păi, gândiți-vă la poluarea din marile orașe, unde în locul mașinilor vor pedala cuminți cohorte de bicicliști, discutând din mers, despre cursul valutar, teoria restrânsă a relativității sau încălzirea globală. Gândiți-vă că Petrom ar fi fost nevoită să ieftinească benzina, sau să dea dracului faliment, firma aceea austriacă ce ne-a luat petrolul ar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tradițiilor democratice ale poporului român". Cât despre idealurilor Revoluției din decembrie 1989 care sunt garantate, eu vă propun să fim serioși, că în afară de o serie ce hoitari ai revoluției, care s-au îmbogățit de pe urma unui întreg popor, și a unei cohorte de ploșniți grase, hrănite cu bani mulți, numite pompos revoluționari, ce a adus revoluția poporului? Sărăcie, multă, multă sărăcie, deznădejde și jale. Asta i-a adus românului în acest stat, care se proclamă chiar de la articolul 1 a Constituției, „stat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vă mirați, o asemenea agresiune, care se numește, agresiunea mâinii întinse, se conduce ferm după propriul ei principiu filosofic, enunțat clar în sintagma: „mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește nimic". Din start, sunt scoase din povestea mea, cohortele de blonde contemporane, blonde natur, sau contrafăcute, care nu întind mâna, ci se întind ele cât sunt de lungi, doar când sunt suficient de goale, clipind moale și diafan din gene, fâțâind insinuant din șolduri. Ele au cu totul altă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii trecură Și-acel colț de țară a fost invadat, De hoarde străine ,de lege și datini, Hienele morții, de-un neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
într-o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii și negre, gata să le curme când va sosi sorocul. Proporțiile formelor și raporturile dintre ele, consistența mai compactă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de confesorul său, fratele Matteo, care i-a vegheat stingerea din viață. E vorba de un vis pe care l-ar fi avut Machiavelli și în care e întrebat, ca dorință ultimă, dacă ar vrea să meargă în rai, în cohorta săracilor inocenți sau în iad, alături de spiritele revoltate; el a răspuns că i-ar plăcea să trăiască mai curînd în infern, cu marile spirite rebele, spre a putea discuta cu ele, în eternitate, marile probleme de stat. În poziția de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
amenințate mereu de incursiuni. Dinspre răsărit, alungate de cine știe ce populații sălbatice, înaintau triburile sarmaților, care jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă pacea, și triburile roxolanilor, care în urmă cu mai multe luni trecuseră Danubius-ul și decimaseră două cohorte, și triburile dacilor prădători, care veneau din delta Danubius-ului, gata să atace legiunile ce păzeau granițele Imperiului și să se alieze cu quazii, a căror cruzime, se zicea, era pe măsura vitejiei lor în luptă. În aerul limpede și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul aduse până la ei sunetul grav al unui corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu degetul peste harta întinsă pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picioare de sfoară și o mie de pila cu vârf scurt. — O mie de pila? Înseamnă că nu mergem să facem aprovizionarea. Mergem la luptă! — Mergem să facem aprovizionarea. Îi iau cu mine pe cei cinci sute de oameni din cohorta mea... ca să facem aprovizionarea. Ai înțeles? — Scuză-mă, dar o sută șaizeci de castrapila nu sunt de-ajuns ca să apere cinci sute de oameni. Abia ajung pentru o centurie! — Zău? zâmbi ironic Antonius. — Nu vrei să-mi spui ce plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
grețos - dar era un semn al rigorii lui Valerius Mucrus, ce le impunea ofițerilor să mănânce la fel ca restul soldaților. — Am primit ordin să mă duc să fac aprovizionarea azi - îl fixă pe Valerius Mucrus. Am dat deja ordin cohortei mele să facă pregătirile. Nu! exclamă Mucrus. Nici nu se pune problema! Nici o cohortă! Ia doar un manipul. Antonius își înăbuși o izbucnire de mânie, în numele eticii militare pe care o respecta cu strictețe. Dacă pot... Simțea privirile celorlalți tribuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]