2,111 matches
-
din comună. Veneau În șirag pe cărările care din fiecare cătun duceau spre Padina. Acolo se Întâlneau și până venea cireada cea mare era o mare animație. Deodată se auzeau tălăngile și din pădure răsărea cireada. Fiecare vacă mergea la coliba stăpânului și știa că va fi mulsă. După ce mulsoarea era gata, să nu credeți că se termina totul. Deși fetele veneau de la prașilă sau de la fân, oboseala de la munca de peste zi trecea și Începea pe Înserate hârjoana. Laptele era pus
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
se termina totul. Deși fetele veneau de la prașilă sau de la fân, oboseala de la munca de peste zi trecea și Începea pe Înserate hârjoana. Laptele era pus la adăpost și Începeau incursiunile nocturne ale flăcăiandrilor (prașcăii), care se rătăceau la câte o colibă unde fata Își avea așternutul pe prici. Idilele erau o realitate trăită și aici, acum când, după o zi de muncă, noaptea era atât de scurtă. Mă Întreb ce-ar face acum tinerele noastre din sat dacă ar trebui să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Când oamenii, de prin aceste cătune răsfirate pe văi și pe dealuri, plecau de acasă pentru o zi Întreagă, nu s-a auzit niciodată ca vreun gospodar să Încuie ușa la casă, după cum am văzut că se proceda și cu colibele din Padină, și nu s-a auzit niciodată să-i fi fost jefuită casa sau coliba cuiva. Mai faceți și acum la fel, dragi gălăuțeni! Revenind la muncile cositului și strânsul fânului, amintesc că băiețandrii de la doisprezece ani, vârstă la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o zi Întreagă, nu s-a auzit niciodată ca vreun gospodar să Încuie ușa la casă, după cum am văzut că se proceda și cu colibele din Padină, și nu s-a auzit niciodată să-i fi fost jefuită casa sau coliba cuiva. Mai faceți și acum la fel, dragi gălăuțeni! Revenind la muncile cositului și strânsul fânului, amintesc că băiețandrii de la doisprezece ani, vârstă la care cam terminau cu școala, Începeau să Învețe de acum meșteșugul cositului. I se lua o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de fag au Început să se Împuțineze. Jirul era un aliment bun pentru ei. De cum dădea porumbul În lapte și până la coacere trebuia păzit de stricăciunile unor răufăcători. Este adevărat că și aceste animale trebuiau să trăiască cu ceva. La colibă, În fața unui foc care era Întreținut toată noaptea și cu o talangă În mână, era nevoie să-ți păzești avutul. Nu rareori se Întâmpla ca spre ziuă să te fure somnul și să te pomenești cu mistreții În păpușoi. Câțiva
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Tăurașul care urma să fie vândut În vară avea nevoie de o Îngrijire specială pentru a lua În greutate. Bani se mai puteau face și tăind iarna la pădure. Acolo Îți luai alimente pentru o săptămână și se dormea În colibă pe un pat comun (prici), iar sâmbăta veneai acasă cu ceva bani. În această perioadă, de vite se Îngrijea nevasta sau copiii mai mari care nu erau la școală. Repararea plugului, grapei, carului și saniei tot iarna se făcea. Femeile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
prin frig și zăpadă numai el știa. Nu de puține ori venea cu degetele degerate ori cu câte un picior schilodit. Doborând copacii și curățindu-i de crengi și scoarță se mai Încălzeau, iar mâncarea și-o găteau ei În fața colibei, la foc. Acolo Își frigeau carnea și Își făceau mămăliga. Foc aveau cu ce face că doar erau În pădure. La lucru se Întorceau după Bobotează. Care avea cai și boi pentru tracțiune, lucrau la plutărit. Până ce au luat ființă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
printr-o "iconiță închinată Sfintei Fecioare, ce arată locul unde un nobil prinț a căzut de sabia unui ucigaș". Genul înspăimîntător poate fi realizat cu ajutorul unor stînci suspendate, al unor copaci doborîți la pămînt sau cu crengile rupte, al unor colibe în flăcări. G. Flaubert, p. 46 Existența unei intenții explicative în descriere se traduce prin folosirea caracterului generic asociat prezentului "gnomic" și enunțiatorului impersonal (există, poate fi realizat) care marchează și el, la rîndul lui, discursul științific. În acest caz
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care mă mai întindeam când mă dureau șalele prea tare. Se spărsese și nu mai era bună de nimic. Atunci Gabi a tăiat niște pari cu toporișca și a făcut foarte aproape de locul meu de pescuit, în dreapta, un fel de colibă, punând deasupra salteaua aceea spartă. Era ceva, decât nimic. În această colibă improvizată aveam două jumătăți de vodcă și într-o pungă de plastic, două pachete de țigări și chibrituri. Era într-o vineri seară. Băieții s-au retras devreme
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și nu mai era bună de nimic. Atunci Gabi a tăiat niște pari cu toporișca și a făcut foarte aproape de locul meu de pescuit, în dreapta, un fel de colibă, punând deasupra salteaua aceea spartă. Era ceva, decât nimic. În această colibă improvizată aveam două jumătăți de vodcă și într-o pungă de plastic, două pachete de țigări și chibrituri. Era într-o vineri seară. Băieții s-au retras devreme în corturi, nu știu unde mai încăpea în ei atâta somn. Eu mi-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lângă pește, unde nu mai era noroi, mi-am aprins o țigară și la lumina chibritului, l-am văzut; cred că avea vreo 12 kilograme. Era un pește fumos, lunguieț, cum sunt crapii de râu. Am întins mâna spre interiorul colibei și am apucat o sticlă de vodcă. Am destupat-o și am pus-o la gură. Când m-am uitat apoi la ea, era aproape goală. Simțeam în mine o mare bucurie și eram mândru că nu abandonasem pescuitul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la unii pescari, așa cum sunt tovarășii mei, nu există invidie. Se bucurau sincer și nu conteneau cu laudele la adresa mea. - Crapul ăsta merită udat, zise Gabi. Tarzan, adă molecula. Am făcut câte o cafea zdravănă, la minusculul aragaz, pus în colibă la adăpost de vânt și ploaie și am băut fiecare câte două căni. S-a băut și țuică de cazan, și am mâncat slănină afumată cu usturoi și cu pâine. Toată lumea era voioasă, mai mult pentru reușita mea. Era ultima
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
75. Inițiativa lui Truman a fost continuată de John Kennedy, care a înființat Agenția Americană pentru Dezvoltare Internațională, Corpurile Păcii și Alianța pentru Progres. În discursul său inaugural, Kennedy a garantat că America își ia angajamentul "față de acei oameni din colibele și satele de pe întreg mapamondul care se luptă să rupă lanțurile sărăciei maselor [...] că vom face toate eforturile posibile pentru a-i ajuta să se ajute pe ei înșiși, atâta vreme cât va fi nevoie nu pentru că acest lucru ar putea fi
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
prinții saudiți au devenit clienți obișnuiți ai localurilor de noapte internaționale, purtând cele mai stilate haine, la fel ca și soțiile lor, care își etalau îmbrăcămintea de firmă. Acum două decenii, un astfel de prinț ar fi trăit într-o colibă modestă, cu un spațiu rezervat pentru primirea petițiilor de la oameni. În noua epocă, același prinț își construia reședințe somptuoase, le dota cu mobilă scumpă și cu dispozitive electronice și le înconjura cu ziduri groase. Revoluția iraniană din 1979 a amenințat
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
continua francezul: "peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corrupt. (...) Un prinț fără palat, un cler fără morală, o academie fără membri, o bibliotecă fără cititori; străzi imense fără case, locuințe splendide și colibe abjecte, magnifice promenade și băltoace dezgustătoare; apă peste tot, nicio fântână; un râu fără chei și fără poduri; o municipalitate fără cap, o poliție fără agenți... Drumuri publice neîngrijite; tribunale fără justiție... Intrigi fără dragoste, divorțuri fără frâu, soți fără
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Vai, ni s-a părut că părăsisem Europa. Într-adevăr, la vederea câmpiilor imense, a plajei pustiite pe care fluviul n-o mai udă decât încet și cu părere de rău; a cocioabelor pipernicite a căror înfățișare informă amintește de colibele primitive; tăcerea, deșertul, populația cu chipul palid, părul crescut sălbatic, veșmintele mizerabile; minaretele cu fleșe avântate spre cer pe malul drept, domurile grele pe cel stâng, totul ne vestea alte moravuri și un ținut nou; nu ne-am putut înăbuși
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de kilometri în treisprezece ore! A doua zi, toată lumea ne felicita pentru fericita călătorie; se pare că aceasta ia adesea cinci zile; vehiculul se răstoarnă sau se rupe; oamenii înnoptează sub cerul liber, în drum, sau se adăpostesc într-o colibă acoperită cu paie, ceea ce nu înseamnă decât o mică diferență. Hărțile indică de asemenea existența unor sate; să nu credeți niciun cuvânt; există într-adevăr câteva colibe și câteva cocioabe sub pământ numite poșta; se mai văd câteva îngrămădiri de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
rupe; oamenii înnoptează sub cerul liber, în drum, sau se adăpostesc într-o colibă acoperită cu paie, ceea ce nu înseamnă decât o mică diferență. Hărțile indică de asemenea existența unor sate; să nu credeți niciun cuvânt; există într-adevăr câteva colibe și câteva cocioabe sub pământ numite poșta; se mai văd câteva îngrămădiri de cabane joase, lipsite de soliditate, aproape la fel de mobile ca și cortul arab; sau adăposturi săpate sub pământ, care nu au drept acoperiș decât ramuri și pământ îngrămădit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de-a valma în pivnițe abandonate, în cocioabe infecte, imunde, în bârloguri periculoase, în care poliția nu pătrunde decât pentru a căuta răufăcătorii. Bisericile și mănăstirile se numără cu sutele, toate fiind înconjurate de terenuri vaste și de cimitire. Aici coliba se învecinează cu palatul nume prea pretențios, poate, de vreme ce locuințele cele mai fastuoase abia dacă au un etaj. E o precauție împotriva cutremurelor de pământ, care sunt destul de frecvente în Principate. Nu se găsesc nicăieri fundații făcute din piatră cioplită
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Văzute de departe, acoperișurile bordeielor, formate din coceni de porumb acoperite cu pământ, iau proporții gigantice grație iluziei optice; când ajunge lângă aceste movilițe, călătorul e foarte mirat că le-a luat drept munți. Ce mizerie îngrozitoare domnește în aceste colibe izolate! Febra decimează aici populația; bolnavii mor fără ajutor, cu o resemnare emoționantă, întinși pe o simplă rogojină sau pe pământul gol. Trusa noastră farmaceutică s-a golit pe parcursul acestui traseu, și suntem fericiți dacă proviziile noastre, distribuite, în lipsa științei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de nefericire! Ce confirmare tristă le aduc vorbelor lor aceste ținuturi nefericite! Țăranul e sfrijit, palid, descărnat, acoperit de zdrențe, atins de o îmbătrânire prematură; privirea sa posacă și veștejită cată în jos; locuința sa nu merită nici numele de colibă, nici pe cel de bordei; ce denumire poate fi dată acestor cocioabe infecte? Bisericile înseși, atât de cochete în Valahia, nu sunt aici decât niște triste maghernițe. Țăranul valah e departe de a fi fericit, dar e de o sută
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
utilizare o credeam trebuincioasă când telegrafele îi lansau Turciei această terifiantă veste: rușii au trecut Prutul! La Sculeni, apele sale limpezi, trecând peste un nisip auriu, cheamă societatea de la Iași în sezonul băilor. Casele sunt reținute dinainte; cea din urmă colibă se închiriază scump aici; acestei circumstanțe i se datorează prezența evreilor la Sculeni; nicio speculație nu le scapă. Sunt în număr de o mie într-o populație de o mie două sute de locuitori! În timp ce exploram malurile râului, cinci plutași, după ce
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ce coboară dinspre ei; șoseaua e mărginită de o mulțime de arbori fructiferi, de care pietonii profită după bunul lor plac. Pământurile sunt cultivate cu grijă, cu înțelepciune; sunt traversate de drumuri bune; satele ne par mai puțin sărace, și colibele, mai puțin pipernicite. Câteva căi de irigații sunt înlesnite cu îndemânare; podețele drumului sunt din piatră. Ne regăsim într-un ținut familiar; această parte a Moldovei seamănă mult cu Lorena; ea cuprinde bogatele domenii ale familiei Sturdza. Încântarea noastră se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pereche de ghete! E drept că era așa de cald! După pod, ajungem la poștă; dar cai nu sunt; se află pe islaz; suntem constrânși să mergem în întâmpinarea acestor patrupede la o jumătate de leghe în urmă. Descoperim sub colibe de ramuri, aproape de o pădure, pe căpitanul poștei fumându-și liniștit țigara și fără să se grăbească prea tare să trimită după animalele noastre. Ni s-a întâmplat atât de des de la București încoace, încât ne-am împăcat cu această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
decât la trei zile de lucru în natură, maxim: 4 fr. 50. 250 Adepții Regulamentului Organic, care a creat această situație, atrag atenția asupra faptului că țăranul român primește în schimbul acestor dări 4 hectare și jumătate de pământ pentru instalarea colibei și a grădinii sale, pentru cultivarea porumbului și pășunatul boilor săi; că boierul e obligat să construiască și să întrețină bisericile și casele școalelor. Cum adică! Deci cultivatorul nu trebuie să se hrănească și să se adăpostească? Proprietarul nu e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]