KorAP: Find »[drukola/base=comoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...268 >

6,689 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

la Florența trebuia să vină o comoară. Făcu o socoteală rapidă, Însă fără să poată căpăta vreo certitudine. Neavând o imagine finală asupra construcției, cu greu Își putea Închipui de cât timp ar fi fost nevoie pentru terminarea ei. Acea „comoară”, indiferent despre ce era vorba, putea fi Încă pe drum, ori poate că ajunsese deja la Florența. În acest caz, nu mai putea fi ascunsă În scrinul menit să o adăpostească. Trebuia să se afle altundeva. Între fetru și fetru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-și degetele În materialul moale. Ajuns la cel de al treilea, simți ceva tare. Din câteva mișcări dezlegă balotul. Conținutul ascuns era Învelit În niște pânze moi de fetru, așa cum povestiseră Fabio dal Pozzo și Cecco. Continuă să descâlcească acea „comoară” din ascunzătoarea ei, până când se pomeni dinaintea unui bloc compact și greu, de cel puțin două picioare pe cinci, și ceva mai gros de o palmă. Parcă cineva ascunsese În postav o placă din piatră. Cu daga tăie ușor un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
la Paris. În câteva minute, cu frenezie, cercetă Întreaga Încărcătură, fără a lăsa deoparte nici un balot. Mai existau Încă șapte plăci, identice cu prima, fiecare dintre ele protejată grijuliu cu pânze de fetru și ascunsă În lâna neprelucrată. Aceea era comoara pe care o așteptau? Desigur, trebuie să fi costat enorm, Însă el bănuia că valoarea lor trebuie să fi fost cu totul alta decât una comercială. Un colț al plăcii se spărsese, probabil În timpul transportului. Dante culese cu grijă fragmentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ore, În plină lumină și, Încetul cu Încetul, imaginea sa era capturată. - Dacă toate acestea ar fi adevărate, arta picturii ar primi o lovitură mortală, observă Dante. Cine știe ce părere ar fi avut prietenul său, Giotto. Dar putea fi aceasta misterioasa comoară atât de căutată? Până Într-acolo Încât se ucisese pentru obținerea ei? Totuși, Tinca dispăruse și el. - Arnolfo, ai jurat să păstrezi secretul asupra tuturor acestor lucruri, Îi aminti Dante. Sticlarul Își mai trecu o dată degetele peste fragmentul metalic, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
cum e asta. Doar mitica pasăre Phoenix, care renaște În chip de necrezut din propria-i cenușă, ar putea-o egala. - Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar fi, ar merita să intre În camera tezaurului unui Împărat. - O comoară ca a lui Frederic? Monerre tresări. - De ce spui asta? - Fiindcă umblă vorba că tocmai la Toulouse ar fi ascunsă comoara Împăratului, dusă acolo de credincioșii săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
egala. - Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar fi, ar merita să intre În camera tezaurului unui Împărat. - O comoară ca a lui Frederic? Monerre tresări. - De ce spui asta? - Fiindcă umblă vorba că tocmai la Toulouse ar fi ascunsă comoara Împăratului, dusă acolo de credincioșii săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor și de lăcomia moștenitorilor. Dacă e adevărat, atunci extraordinara relicvă ar putea proveni tocmai din acele sipete. - Și totuși, messer Alighieri, pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor și de lăcomia moștenitorilor. Dacă e adevărat, atunci extraordinara relicvă ar putea proveni tocmai din acele sipete. - Și totuși, messer Alighieri, pe la noi se spune că această comoară a lui Frederic ar fi ascunsă În altă parte, replică Monerre, aruncându-i o privire enigmatică. Și există ipoteza că s-ar afla tocmai aici, la Florența. Și că acesta ar fi adevăratul Înțeles al profeției „sub flore”, care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
există ipoteza că s-ar afla tocmai aici, la Florența. Și că acesta ar fi adevăratul Înțeles al profeției „sub flore”, care a Însoțit dintotdeauna legenda lui Frederic. - Și unde ar fi ascunsă? - Sau și mai, bine zis, ce este comoara lui Frederic? Există cineva care să poată răspundă la această Întrebare? 6 Dimineața zilei de 11 august De cum ieși din Priorat, Dante Întâlni un grup de gărzi de cartier. Recunoscându-l, oamenii dădură fuga spre el cu Însuflețire, ca și când tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
o ridică, fixându-l. E ceva ce nu ți-am spus, prietene. Planul Credincioșilor nu se reduce la ceea ce ai văzut. - Continuă. - Înșelăciunea cu Fecioara e numai o etapă dintr-un drum mai lung, la capătul căruia se află o comoară. Dacă asta au descoperit oamenii lui Bonifaciu, atunci suntem Într-adevăr pierduți cu toții. - Despre ce comoară vorbești? - Frederic purta mereu după el sipetele tezaurului de stat, În locurile unde Își instala curtea. Și asta cu o grijă tot mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
reduce la ceea ce ai văzut. - Continuă. - Înșelăciunea cu Fecioara e numai o etapă dintr-un drum mai lung, la capătul căruia se află o comoară. Dacă asta au descoperit oamenii lui Bonifaciu, atunci suntem Într-adevăr pierduți cu toții. - Despre ce comoară vorbești? - Frederic purta mereu după el sipetele tezaurului de stat, În locurile unde Își instala curtea. Și asta cu o grijă tot mai mare de când Începuse să se simtă Înconjurat de trădare, după condamnarea secretarului său, Pier delle Vigne. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
tot mai mare de când Începuse să se simtă Înconjurat de trădare, după condamnarea secretarului său, Pier delle Vigne. Însă transportarea sipetelor era din ce În ce mai anevoioasă și, după Înfrângerea de la Parma, când tabăra sa a fost jefuită și numai printr-o minune comoara le-a scăpat atacatorilor, se pare că se hotărâse să o ascundă la loc sigur. - Și tu cunoști acest loc? Întrebă poetul În șoaptă, apropiindu-se instinctiv de prietenul său. - Se spune că l-ar ști Credincioșii. De ce crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Bonifaciu, ghearele acestuia ar fi ajuns deja aici. Poate că necunoscutul pe care Îl așteptați va da un semn de viață. Cecco Încuviință. Părea să se agațe din răsputeri de firul acesta de speranță. - Dar am mai auzit ceva, În legătură cu comoara. Se spunea că Frederic o ținea Închisă Într-un octogon. Dante se așeză În dreptul tablei de șah, reflectând. Dacă, Într-adevăr, comoara lui Frederic, despre care se povestea, era obiectul unei dispute oculte, acest lucru ar fi fost mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Încuviință. Părea să se agațe din răsputeri de firul acesta de speranță. - Dar am mai auzit ceva, În legătură cu comoara. Se spunea că Frederic o ținea Închisă Într-un octogon. Dante se așeză În dreptul tablei de șah, reflectând. Dacă, Într-adevăr, comoara lui Frederic, despre care se povestea, era obiectul unei dispute oculte, acest lucru ar fi fost mai mult decât suficient ca să justifice lanțul acela de morți. Închisă Într-un octogon. Suveranul putea să o fi ascuns În palatul său de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
lucrurile, atunci scopul cruciadei devenea evident: să adune o gloată de dezertori pe care să Îi târască pe drumurile din Puglia, pentru Îmbarcarea spre Țara Sfântă. Iar apoi, odată ajunși În Capitanata, să se profite de Învălmășeală pentru a recupera comoara și a o ascunde printre carele din convoi. Dar de ce să se reconstruiască la Florența misteriosul castel? Oare pentru a-i studia dimensiunile secrete, pentru a-i descoperi pereții falși dincolo de care stătea ascuns aurul? Însă, dacă Bigarelli construise originalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
construcțiilor nu e cea mai nimerită ca să Îi pătrundă semnificația. - De care artă ar fi nevoie, așadar? Sau de care știință? - De o artă care să Își construiască formele cu Învățătura, În loc de pietre. - Alchimia? La ea te gândești? Aceasta e comoara lui Frederic? Cea pe care o caută toată lumea? - Comoara lui Frederic... murmură filosoful. Da, există o comoară a Împăratului. Însă numai trecând de poarta Împărăției se va putea ajunge la ea. Gândește-te, messer Alighieri. Găsește răspunsul la Întrebarea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
semnificația. - De care artă ar fi nevoie, așadar? Sau de care știință? - De o artă care să Își construiască formele cu Învățătura, În loc de pietre. - Alchimia? La ea te gândești? Aceasta e comoara lui Frederic? Cea pe care o caută toată lumea? - Comoara lui Frederic... murmură filosoful. Da, există o comoară a Împăratului. Însă numai trecând de poarta Împărăției se va putea ajunge la ea. Gândește-te, messer Alighieri. Găsește răspunsul la Întrebarea mea. Cât despre fratele Elia... - A fost cu adevărat acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Sau de care știință? - De o artă care să Își construiască formele cu Învățătura, În loc de pietre. - Alchimia? La ea te gândești? Aceasta e comoara lui Frederic? Cea pe care o caută toată lumea? - Comoara lui Frederic... murmură filosoful. Da, există o comoară a Împăratului. Însă numai trecând de poarta Împărăției se va putea ajunge la ea. Gândește-te, messer Alighieri. Găsește răspunsul la Întrebarea mea. Cât despre fratele Elia... - A fost cu adevărat acel mare spirit despre care se spune? Un magician

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
alte mari familii romane ar fi fost gata să vă acorde sprijin cu armatele lor, numai să se descotorosească de gheara Încovoiată a lui Bonifaciu, ajutați de banii Serenissimei! continuă poetul. Acesta era proiectul Credincioșilor, nu-i așa? Aceasta e comoara despre care tot vorbiți cu toții: sipetele lui Petru. - Vino cu noi, priorule. Glasul lui Monerre sunase calm, distant. Dar exista o căldură tainică În vorbele lui. - Și nu numai al lor! Îl Încolți poetul. - Vino cu noi! repetă celălalt. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
În față, ieșind la vedere. Acum fixa trupul cu niște ochi aprinși de o stranie luxură. - Urmează-mă! Îi porunci Dante, Împingându-l spre portal. Dar mai Întâi ajută-mă să recuperez ceva de preț. - Bani? gâfâi Cecco, reînsuflețit deodată. Comoara? Atunci, știi că există? exclamă. - Poate mai mult de atât. Cheia unei Împărății. Celălalt Îl fixă dezorientat. Exista Într-adevăr ceva de preț la abație. Și extrem de periculos. Ceva ce poetul nu putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d’Aquilone, Îi zise În șoaptă. Toate companiile sunt adunate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche de pe malul râului Guerlantei la șase kilometri în amonte de unde locuiam noi. O moară veche, pe jumătate dărăpănată, care lua apă ca un mare vapor cu o spărtură în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
eu cu mâna. Și asta e tot. De atunci, nu trece zi în care să nu regret acel sărut pe care nu i l-am dat. — Drum bun! mi-a spus. Acestea au fost ultimele cuvinte. Și sunt micile mele comori. Le aud și acum, neschimbate, și le ascult în fiecare seară. „Drum bun“... Nu îmi mai amintesc chipul ei, dar jur că-i țin minte vocea. XV Ne-a trebuit patru ore ca să ajungem la V. Calul se încleia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

scrie acolo, Domnul Nopții, Muntele-Împărat, Marele Preot Dac de acolo, din adâncuri, pedepsește rău de tot, ne păzeam strașnic de el, noi, ucenicii, așa ne spuneau bătrânii din sat, cică e în vârful muntelui o peșteră care are înăuntru o comoară, brățări de aur, de peste un kilogram jumate una, kosoni, astea sunt monedele dacice, statuete de aur sau bronz, pietre, aur peste aur. Muntele îți dă înapoi tinerețea dacă meriți și n-ai trădat, n-ai mințit groaznic, că așaaaa, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]