46,314 matches
-
în epocă). Invitați să participe la un joc rezervat cândva vedetelor, scriitorii descoperă că sunt, de fapt, chemați la ordine asemenea unor salariați și obligați să anunțe în termeni preciși cu ce anume vor contribui la buna funcționare a propagandei comuniste. Nici unul nu îndrăznește să declare, teribilist, că în anul care urmează nu are chef să scrie și că vrea doar să citească, să călătorească sau să viseze. Toți adoptă un ton grav și folosesc cuvinte ca "muncă", "străduință", "datorie", "activitate
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
de bucuria scrisului și gratuitatea literaturii. Nu este mai puțin adevărat că participanții la anchete sunt recrutați dintre partizanii declarați ai regimului și că de multe ori ei au inițiativa obedienței, venind cu un zel grotesc în întâmpinarea așteptărilor autorităților comuniste. Scriitorii răzvrătiți sau inaderenți structural la noul mod de viață se află în această perioadă în închisori și sunt supuși unor anchete de cu totul alt fel, care se soldează cu unghii smulse și fețe pline de sânge. Răspunsurile răsfățaților
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
am cerneală mai gustoasă; încolo nu știu exact ce să fac. Doresc cititorilor mei ani mulți și să se gândească bine la ce gândesc." Sunt și ani marcați în întregime, încă de la 1 ianuarie, de o anumită aniversare căruia partidul comunist vrea să-i dea o importanță supremă. În această situație se află anul 1959, colorat în roșu de perspectiva împlinirii, la 23 august, a cincisprezece ani de la "eliberare". În Gazeta literară, chiar din primul ei număr pe 1959, datat 1
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
încape vorbă, pășise cu dreptul. La istorie nu tocise decît capitolele referitoare la P. C. R., care tocmai își sărbătorise a 30-a aniversare, așadar pronosticul n-avea cum să dea greș. Și într-adevăr, una din teme a fost Lupta Partidului Comunist Român în anii crizei generale. Punct ochit, punct lovit! La oralul de literatură română, Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu folosea bilete, ci propunea verbal diferite subiecte. "- Cine vrea să vorbească despre caracterul revoluționar al poeziei lui A. Toma? Ciorna răspunsului lui Cazimir
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
Gheorghe îi povestește, ca un țăran necăjit, necazurile, lăsându-l la urmă pe cel cu tovarășa Ana. Aci, spune iscusitul Gheorghe, e vorba de o deviație. Kakaia deviația?, se oțărăște tătucul. Deviația face parte din cuvintele magice ale vieții politice comuniste. E răul cel mare într-o viață de partid "monolitică". După ce Stalin află, îi cere un timp de gândire și lămurește, pe rând, la cele trei întrebări. Cea de-a treia, evident, ne interesează: "Trei: în chestiunea devierii: cunoști pericolele
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
și încremeniți și, adaug, cel mai sincer dintre conducătorii liberali". (N. Iorga) Tatăl, George Gh. Mârzescu (1907-1968), inginer cu studii superioare în Franța, a cunoscut din plin vicisitudinile unei descendențe deloc plăcută comuniștilor: Gh. Gh. Mârzescu scosese, în 1924, Partidul Comunist din România în afara legii. Greutățile vieții nu au ocolit-o nici pe doamna Marzesco, după cum îmi mărturisea într-o scrisoare pe care am publicat-o în volumul de însemnări al bunicului său, Fapte și impresii zilnice. 1917-1918, tipărit de curînd
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
de consum, ajunsă la maxima ei dezvoltare, încurajează toate dorințele, toate poftele, de la cele mai legitime pînă la cele mai fanteziste și vicioase, și, făcînd marfă din orice, a reușit să creeze ateul pe care dorea să-l creeze dictatura comunistă și n-a reușit. Și care ateu spontan, nu mă îndoiesc, va apărea în țările din Est, dacă vor reuși trecerea spre societatea de consum. Cîteva emisiuni m-au convins că fenomenul a și apărut la tînăra generație, mai ahtiată
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
fel de electricitate care exprimă tot un elan liric. Geo Dumitrescu are mai mult spirit critic decât talent și, în consecință, își folosește spiritul critic pentru a face poezie. Profesionalismul simulării Intrat în dizgrație la scurtă vreme după instaurarea regimului comunist și obligat de împrejurări să nu publice nimic aproape douăzeci de ani, Geo Dumitrescu ni se înfățișează destul de mult schimbat în deceniul șapte, când revine în viața literară. Exploatându-și experiența pe care o are în practicarea poeziei discursive, el
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
analizate în articolele de "doctrină și emoționalitate legionară" din câteva reviste de extremă dreaptă din perioada interbelică (Axa, Buna Vestire, Cuvântul, Porunca Vremii, Sfarmă-piatră, Vestitorii) și de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, apoi în "mașinăria falică" a Scânteii comuniste din anii 1944-1950, în ziarele postcomuniste Adevărul, Azi și Dimineața (așa cum se prezentau ele în "falsul an de grație" 1990), în "cloaca maximă" de la România Mare, ca și în incendiara zeflemea cu substrat etic de la Academia Cațavencu și de la "ruda
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
un prozator realist, pentru care societatea socialistă există și trebuie avută în vedere. Dar, din păcate, scriitorul o face și el, ca numeroși alții, prin schemele de gândire ideologică ale diriguitorilor ei. Eroarea este aceea de a vedea în lumea comunistă o lume a forțelor în echilibru, o lume bună, într-un progresiv meliorism. Autorități literare, ca aceea a lui G. Călinescu, au aderat la această mistificare sociologică, atrăgând nu puțini emuli. V. Duda, într-un articol (Implicarea personajului, în "România
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
-și reprezinte, oricât de larvar și antiteza celuilalt erou, contradicția devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât de armonioasă, aproape ideală, chiar și în democrațiile stabile și libertariene. Prozatorul, plecat aproape de căderea regimului din România comunistă, pe care se străduise să o înțeleagă, după două decenii de activitate literară, în 1988, în Israel (noua patrie a părinților lui Rubin Leibovici, numele său real), se arătase în cărțile sale constant preocupat de reflectarea și înțelegerea conștiinței sociale
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
În centrul ei se află un copil, imediat după "eliberarea" sovietică, ajuns un tânăr care, în anii �50, nu-și poate duce la capăt intențiile de a face politică. El nu va profita de faptul că este fiul unui ilegalist comunist, între timp dispărut. Se alege doar cu ponoasele după urma fapului că mama deținea o prăvălie în timpul regimului antisemit antonescian, care-i ridicase soțul pentru muncă obligatorie. Tema eșecului este privită și aici dinspre individ și societate spre politică și
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
fină inteligență. Are în concepție surprinzătoare, vii, elevate și, nu mai puțin, sincrone principii poetologice, situate la interferența (auto)referențialității. Cu el se încheie seria epică amplă, unitară, de două decenii de literatură și existență literară a autorului în România comunistă. Biografia scriitorului s-a deplasat în Israel în 1988, dar biografia operei a continuat în România și în literatura română. Modalitatea de roman se schimbă mai puțin, în sensul clarificării retoricii narative și a unui spor de comunicare cu cititorul
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
pleacă de la remușcările unui evreu român oarecare, care își părăsește țara natală abia după ce a fost marginalizat de sistem, așadar după o existență înfrântă, cu regretul mărturisit în sfârșit de a-și fi trăit viața de impostor propagandist al dogmatismului comunist. El ajunsese la această postură fără convingere, la sugestia accidentală a unui prieten. Rămăsese mereu scindat între farsa și luciditatea retoricii unui fals limbaj. Ca și alte personaje din romanele lui Duda, ratarea politică, profesională, socială sau morală nu elimină
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
povestit în legătură cu el poate fi, ce-i drept, interpretat ca o divagație, mult dincolo de episodul lovinescian, marcat totuși de pecetea lui. Comportamentul lui Stancu, cu prelungirile lui peste hotarul strict al "Sburătorului", până în pragul încă nu deplin conștientizat al erei comuniste, se constituie într-un autoportret, pe care am socotit că merită să-l evoc pentru pitorescul lui psihologic. în ce privește atitudinea lui Horia Liman, aceasta m-a blocat - credeam eu - definitiv, creându-mi un complex psihic de care eram convins că
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
altele, ne informează el, a avut loc o dezbatere despre Lenin, când a vorbit și Lucrețiu Pătrășcanu. Sala se umpluse până la refuz de comuniști și de simpatizanții lor, ceea ce a alertat poliția. Petru Comarnescu e acuzat că a înlesnit propaganda comunistă în fața Palatului regal și într-o clădire (Biblioteca Fundației, actuala B.C.S.), înălțată de Carol I. Se produc dezordini și chiar busculade la conferințele despre Chaplin, care era "jidan" sau despre André Gide, pe atunci filo-comunist. Petru Comarnescu e atacat și
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
grăbea să se înscrie la socialiști) și, naiv, chiar pentru comunism, dar ține să precizeze: "Eu nu vreau să activez direct în politică, rămânând pe poziție intelectuală și consacrându-mă culturii", atitudine ce va rămâne constantă, ușor ambiguă în timpul regimului comunist. Foarte activul publicist și conferențiar nu poate să nu resimtă "neliniștile" politice ale momentului (1933): "Mă tem că actualele conflicte între guvern și gardiști să nu aibă urmări grele din amândouă părțile și să ajungem la anarhie". în 1941, condamnă
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
capodopera în care nu se exaltă spiritul colectivist". Când lumea se desparte "în două fronturi, cel sovietic și cel anglo-american" și se instalează "cortina de fier", Comarnescu se întreabă dacă să mai rămână în țară, întrucât România "e în frontul comunist sovietic". Nu are un spirit de aventurier și afirmă iarăși contradictoriu că el "nu e partizanul capitalismului, nici al burgheziei, nici al imperialismului", dar, în același timp, știe "că mai există și o altă Americă și alt Occident, cu valori
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
prudență Biblioteca americană, asistă neputincios la dispariția Societății "Amicii Statelor Unite" și a Revistei româno-americane, unde fusese unul dintre cei mai însuflețiți colaboratori. Este pur și simplu derutat citind articolul lui Kamenev "contra artei burgheze", unde chiar și Picasso, deși luptător comunist, se vede pus la index. După abdicarea Regelui la 30 decembrie 1947, nu mai apare nici Revista Fundațiilor Regale. Fostul redactor notează aproape disperat: "Trăim vremuri atât de grele și de ascuțită luptă ideologică, încât cred că vremea considerațiilor estetice
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
vor răsturna lumea. Aducea mai ales dorința de revanșă contra unui sistem care ăl obligase la exil și ăl condamnase, în România, la moarte socială. |ncepea atunci o formidabilă partidă, pe viață și pe moarte, între savantul ignorat și oficialitatea comunistă de la București, oficialitate ce avea să se declare, peste mulți ani și discret, învinsă. Episodul portughez din biografia eliadescă ăși dobăndește abia la sfărșit adevărata semnificație: aceea de probă inițiatică totală. Ca să înceapă o viață nouă, eroul a trebuit să
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
pe cât aș dori, să discut activitatea lui Teodor Vârgolici în calitate de cronicar de ediție, poate cel mai devotat și mai prezent din viața noastră literară actuală. Observațiile lui țintesc și de astă dată ineditul, acele opere sau fragmente interzise în timpul regimului comunist. Așa se întâmplă cu Sonata Kreutzer, o sarcastică satiră antirusească din volumul de Proză a ediției critice Hașdeu, îngrijit de Stancu Ilin și I. Oprișan. La fel, într-o și mai mare măsură, e cazul edițiilor Mircea Eliade, aduse la
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
vreo cincizeci de profesori lehămisiți și totuși agresivi și bătăioși, se înghesuiau să ia cuvântul fluturându-și mâinile zănatic ca elevii, iar dacă-l obțineau (la concurență) se avântau în dizertații lungi, plictisitoare despre apariția conștiinței sociale, despre esența educației comuniste, despre reflexe condiționate, sisteme de semnalizare și toată tevatura pavlovistă, despre colaborarea diriginților cu colectivul de profesori, cu organizația de tineret și cu familia sau despre orientarea activității cadrelor didactice în lumina directivelor Congresului al treilea al P. M. R. - dezagrementul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
cunsocuse războiul și cruzimile noii puteri, putea mușca cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
vreme m-a ascultat topită de emoție, încât, deseori, nici eu nu mai știam dacă mint sau nu. Când mă născusem, prematur - accident prevestitor de haos, în ceea ce mă privește -, prea bătrâni și prea obosiți să mai fugă din fața fatalității comuniste, nobilii Komarovsky se numeau Caraiman, dar poate că așa se numiseră din totdeauna. Trăiam la periferia Bucureștiului, într-o casă-vagon ridicată din ruinele unei case mai arătoasă bombardată de americani spre sfârșitul celui de al doilea război mondial. Taică-meu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Ilarie nu greșea când își punea întrebări tulburătoare despre doamnele și domnii cercetători, deși nu îndrăznea încă să le rostească pe cele cu adevărat supărătoare: îmbătrâniserăm și ne îngrășaserăm sub privirea lui somnolentă profitând senini și orgolioși de generozitățile sistemului comunist, făcând pe dracu’n patru să-i intrăm și să-i rămânem în grații și să ne alegem care cu o călătorie sau o bursă în Occident, care cu o promovare, care cu un apartament mai bun sau cu o
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]