41,330 matches
-
Cipariu, însoțită de un aparat critic ce satisface toate exigențele. Ediția-antologie e rezultatul unui proiect urmărit cu intermitențe patru decenii (p. XII). E un act cultural superb, cu atât mai mult cu cât Timotei Cipariu, una dintre cele mai cuprinzătoare conștiințe ale timpului său, ne interesează astăzi mai mult ca legendă decât ca operă. Ediția Stelei Toma ne dă o idee convingătoare despre coordonatele multiple ale activității unui savant și scriitor reprezentativ pentru secolul al XIX-lea transilvănean. Ceea ce echivalează cu
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
ne-au intoxicat la Radio și Televiziune în anii de restriște. întristătoare alocuțiunea lui Niculescu, vecinul de pe strada Gării, propus de un partid Ťal automobiliștilorť, al cărui nume mă trimite la comediile burlești ale lui Chaplin". Masele nu au o conștiință proprie, manipulate fiind de către demagogi mai abitir ca înainte, cînd oferta cinică inclusiv prin unicitatea ei le făcea mai circumspecte: "Umoarea oamenilor e ca o pastă pe care poți s-o modelezi după dorință". Această umanitate alienată reverberează sugestiv în
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
și adesea intraductibil, un jargon în fața căruia spiritele analitice tresar oripilate iar cele metafizice vibrează la unison, Heidegger a dat limbii sale aura inițiatică a unui dialect sibilinic. Și, de aceea, nici un alt filozof nu este citit astăzi cu o conștiință mai clară a misterului pe care cuvintele lui promit a-l dezvălui. Heidegger este apostolul speculativ al tainei ascunse în cuvinte și este poate singurul filozof contemporan căruia i-a izbutit din plin rețeta obscurității. O obscuritate dozată cu o
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
două cazuri izolate. Ei dau ideea demolării convențiilor (limbaj, cronologie), dar scriu cu tradiția în oase. Au crescut în respectul convenției și, atunci când o hulesc, se simt deopotrivă vinovați și eroi. Aș zice deci că în cazul Modernismului încă exista conștiința convenției. Atâta doar că - dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e "și, și?", ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și - în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui - cititorul își
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
această demonstrație doar un singur aspect. E vorba de migrarea romanului din starea de acceptare a convenției în starea de "inovație", adică contestarea convenției cu orice preț, în trans-roman. Autorii Desperado - sunt câteva valuri, câteva generații deja - se nasc cu conștiința că dărâmarea convenției este un dat. Ei nu demolează, nu sfidează. Pentru ei schimbarea convenției e o necesitate firească, la fel ca spălatul pe dinți. Autorul Desperado nu dorește să facă tabula rasa. Din contră, el recuperează. Ce anume recuperează
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
că nimic nu se termină în fond și că povestea nu contează. Ceea ce contează e "cum" o povestești. Ceea ce nu era tocmai adevărat, dacă e să ne gândim că Virginia Woolf propunea modelul (mai târziu cunoscut ca cel al) fluxului conștiinței ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
frondă de limbaj, după cum am văzut - deși nu putem ignora concepția despre ființa umană ca victimă a subconștientului și relativității, concepție care a stârnit fronda de la bun început. Există fără îndoială o întreagă filozofie pe care se bazează tehnica fluxului conștiinței și care a schimbat modul de istorisire ireversibil. Puneți-vă în situația de a citi o poveste la care să n-aveți altă grijă decât să repetați, "și, și?": veți observa că întrebarea nu vă mai e de ajuns. Cititorul
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
ar părea de patetice sau de conjuncturale. În august 1930, filosoful Marin Ștefănescu îi scria, după o victorie în alegerile din București, cu o simpatie nemăsurată: "cu toată imoralitatea în care ne zbatem, totuși s-a dovedit că există o conștiință a demnității naționale în această țară. Și această conștiință este cu dumneavoastră, pentru că dumneavoastră sunteți inteligența acestei țări" (p. 299). În aprilie 1931, un reprezentant al studenților clujeni îi cerea participarea la comemorarea pașoptistului Axente Sever: "Vă rugăm, domnule rector
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
1930, filosoful Marin Ștefănescu îi scria, după o victorie în alegerile din București, cu o simpatie nemăsurată: "cu toată imoralitatea în care ne zbatem, totuși s-a dovedit că există o conștiință a demnității naționale în această țară. Și această conștiință este cu dumneavoastră, pentru că dumneavoastră sunteți inteligența acestei țări" (p. 299). În aprilie 1931, un reprezentant al studenților clujeni îi cerea participarea la comemorarea pașoptistului Axente Sever: "Vă rugăm, domnule rector, să sacrificați din prețiosul timp o părticică, colaborând, pentru
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
constate dacă foametea a fost autentică ori nava sabordată, cert e numai că monitorii în cauză au procedat făcând abstracție de orice sentiment care i-ar fi putut afecta. Trimiterea la moarte a uriașe grupe umane putea ridica obstacole de conștiință celor cruțați și prin urmare beneficiari ai triajului. Acestea puteau fi înlăturate în măsura în care cei destinați trecerii în neființă ar fi putut fi înfățișați ca vinovați de situația în cauză, parazitari, perverși agresivi, morbizi grevați de fatale anomalii somatice. Este o
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
comunismului, partidele comuniste s-au transformat în formațiuni social-democrate, deci, printr-o uluitoare metamorfoză, în ceea ce detestau mai mult. Asemenea regelui barbar care a ars ce adorase și adoră ce arsese - și, probabil, ca și acela, fără cine știe ce procese de conștiință. Cât ne privește, modul în care, de pildă, într-un interval de un deceniu dl Ion Iliescu, din comunist garbaciovist s-a prefăcut în partizan al despotismului luminat, apoi adept al democrației parlamentare, din adversar al proprietății, adept al reformelor
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
fasciculul său de lumină, restituind, la rîndu-i, energia ce i-a fost dăruită sub chipul unor semnificații pe care actualul imediat nu e în stare, singur, a le conștientiza. Are loc un schimb mutual de mesaje, o interacțiune din care conștiința noastră, avînd nostalgia unității actelor sale în durată, are negreșit de cîștigat. Cu aceste reflecții ne permitem a începe comentariul consacrat unui volum al Simonei Cioculescu, Printre cărți și manuscrise, titlu benedictin, omologînd situarea autoarei în familia Cioculescu, abordată prin
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
de la lucrarea sa de căpetenie,/ cea de a asculta/ și a tălmăci/ Cuvîntul" (Francisco de Zurbaran: "Ispitele Sfîntului Ieronim"). Dificultatea înțelegerii izvorîtă din imperfecțiunea umană nu e numai un fenomen al relației omului cu cele dumnezeiești, ci și unul al conștiinței noastre în genere, grevate nu o dată de relicte copilărești, de bizare șovăieli, tergiversări, distorsiuni: "Oricît am fi dorit, împăienjenirea ochilor nu voia să se curme/ nici măcar atunci cînd El, drumețul deodată nouă alăturat/ ne-a dojenit ca pe unii a
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
perversă a lucrurilor, o întoarcere pe dos a rodniciei încăpute pe mîna absurdului. Dar poetul, totuși? Ce spune oare poetul care are îndeobște aerul de-a înregistra un basm al groazei, rostit "de o străină gură"? Parte a degringoladei generale, conștiința i se apără prin nerecunoaștere, prin lepădare de sine. Eul nu-și mai dorește identitatea, retrăgîndu-se în regnurile inferioare, implorînd pronia cerească să-i accepte regresiunea: După o noapte de dragoste/ străveche! Ah, idol/ subpămîntean al tămăduirii, n-ai nici o
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
în pantaloni de/ doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă", încărcînd "căruciorul (unul pe două roate, descentrat), cu/ materiale CFR, pentru întreținere" (Nebărbieriți trandafirii). Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului d-sale povestit în amănunțime inserturi folclorice, din conștiința unei damnări personale (autopunițiuni), a unei mișcări regresive ce înțelege a se dezbăra și de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu urechea ațintită,/ culcat în Iarbă. Delir. Vagi nostalgii - în procesul de descompunere/ a glucidelor. în fascicule
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
Confesiunea lovinesciană este, în egală măsură, o probă de moralitate, o formă de onestitate și o cale de câștigare a credibilității. Un portret interior al criticului de la "Sburătorul" riscă să reproducă îndeaproape confesiunile din Memorii. E. Lovinescu are o rară conștiință de sine, ajunsă până în pragul "posesiunii de sine", cum ar spune Georges Poulet. E interesant și instructiv de urmărit tocmai acest proces de luare în posesie a propriei psihologii, ca fundament al unei ideații personale. O coordonată majoră a confesiunilor
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
critice lovinesciene. Cum a luat naștere impresionismul ca opțiune definitorie, cum se acordă cu sine și cum au fost posibile idei ca revizuirile, mutația valorilor estetice, modernismul și tot eșafodajul teoretic în raport cu propria individualitate? - iată ce interogații declanșează procesul de conștiință lovinescian. A-l urmări înseamnă a ne situa într-un moment privilegiat, conform idealului de cunoaștere formulat de Georges Poulet în admirabilul său eseu despre Conștiința critică: "a-l cunoaște pe celălalt, coincizând cu actul prin care reușește el însuși
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
modernismul și tot eșafodajul teoretic în raport cu propria individualitate? - iată ce interogații declanșează procesul de conștiință lovinescian. A-l urmări înseamnă a ne situa într-un moment privilegiat, conform idealului de cunoaștere formulat de Georges Poulet în admirabilul său eseu despre Conștiința critică: "a-l cunoaște pe celălalt, coincizând cu actul prin care reușește el însuși să se cunoască". Conștiința critică lovinesciană se centrează pe câteva întrebări esențiale, ca forme de autoverificare. E. Lovinescu vrea să afle dacă sunt autentificate ideile critice
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
urmări înseamnă a ne situa într-un moment privilegiat, conform idealului de cunoaștere formulat de Georges Poulet în admirabilul său eseu despre Conștiința critică: "a-l cunoaște pe celălalt, coincizând cu actul prin care reușește el însuși să se cunoască". Conștiința critică lovinesciană se centrează pe câteva întrebări esențiale, ca forme de autoverificare. E. Lovinescu vrea să afle dacă sunt autentificate ideile critice de entitatea psihologică a autorului. Cercetează dacă acestea corespund fondului de sentimente și credințe intime, dacă sunt confirmate
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
aceste deducții și arăta cu satisfacție felul în care relativismului său temperamental pornea dintr-un scepticism funciar, ale cărui idei, la rândul lor, au o justificare psihologică profundă: "Îndărătul relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică, a neantului universal ce nu putea împinge decât la o viziune cosmică în care valorile se degradează și se estompează în indiferența totală. Deși putea duce la anarhie morală sau, cel
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
întru totul revelatoare: "Lovinescu era mulțumit de sine însuși. El refuza tot ceea ce l-ar fi putut tulbura sau clinti din viziunea sa de viață, limpede, latină și, în fond, avea o mare aversiune față de asimetriile moderne". Cu o acută conștiință de sine, Lovinescu ținea să arate că e, fără efort, Lovinescu: identitatea sa e născută din destinul său "natural". Tot ce a scris Lovinescu, de la simplul foileton critic la Istoria civilizației române moderne, de la Istoria literaturii române contemporane la Memorii
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
ea a rămas însărcinată și a născut pe Cain” (...)A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar” Ambii au adus lui Dumnezeu o jertfă pentru viața (sau una pentru păcat, cu sau fără conștiința lui. Încă nu se știe!). Jertfă celor doi, evident diferită, (Cain, lucrător al pământului, a adus o jertfă de bucate din roadele lui, ale pământului, Abel, pastor, adus o jertfă din oile întâi născute), nu este privită în același fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Nicolae Bălașa) Apărută la Editură Ateneul Scriitorilor, Bacău, în 2011, cartea lui DAN SANDU, „Amintiri din Samsara” (cu o întâmpinare prefațatoare uluitstrategic așteptătoare, a lui Calistrat Costin) stârnește, ca mai toate cărțile sale, probleme și, deci, exerciții de inteligență, de conștiință și problematizări deosebit de grave. Motto-ul, extras din Oana Orlea 2 (cea care „a invatat meseria de deținută”! - cf. Ioan Cândea, Mântuirea prin suferință, Albă Iulia, 2009), este sugestiv, în acest sens: „Mă îngrozește uitarea colectivă. A ține minte nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
având, în spate, pe “baciul isăresc”, pe Cel cu Ochi de Sticlă!) . Da, noi, subsemnatul, dăm mărturie că ultimii ani, cei din “noul mileniu”, inseamna desfășurarea, cu deplin succes (nici inițiatorii lui nu sperau la așa “hal” de success... la conștiințe atât de obediente și handicapate/lipsite grav, de orice rest de morală!) - la toate nivelurile învăța mântului actual, a acțiunii “Impostura națională și globalista”, a sclavagismului intelectual, prin extirparea sau marginalizarea brutală a valorilor autentice, și promovarea nulităților servile, perfect
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]