2,825 matches
-
sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu etimologic, pretoponimic. Nerespectarea acestui principiu, formulat și demonstrat în lingvistica romînească de Emil Petrovici, în urmă cu cîteva decenii, i-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
himerice din spațiul mental necartografiat al personajului nevrotic, este simultan o revoltă față de legile exteriorului, și o ducere la extrem a acelorași legi pentru a le demonstra absurditatea. Mai exact, dacă la prima vedere, în contextul social-politic circumscris ficțiunii înseși, conacul din Temelia pare o oază de libertate, cel puțin pentru motivul că, datorită unor particularități geografice respectivul loc nu a putut fi identificat și, deci, colectivizat, el este, de fapt, o reconstituire în miniatură a înseși ideii de colectivizare și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o parte dintre bisericile vechi. A scris cărți românești, a înființat școli cu limba de predare romanească. footnote>, Manolache Costache Epureanu<footnote M.C. Epureanu, cea mai însemnată personalitate politică a Bârladului din a doua jumătate a sec. al XIX lea. Conacul familiei, înconjurat de un parc imens, se află în satul Epureni. În această casă aveau loc întâlnirile tinerilor patrioți revoluționari; M. C. Epureanu, Al . I. Cuza, Costache Negri, Iorgu Radu, M. Kogălniceanu , Anastase Panu. A fost prim-ministru al conservatorilor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s-ar fi putut spune despre Nieve. Așa că încă se gândea să se întoarcă în Irlanda și să facă rost de o slujbă „adevărată“ când o lăsă pe Darcey cu cartea ei și, zece minute mai târziu, opri în fața minunatului conac în care locuise în ultimele câteva luni. Înăuntru era o liniște ciudată. În mod normal, s-ar fi auzit țipetele copiilor la piscină sau clămpănitul lor pe pardoseală, dar de îndată ce intră, Nieve simți că nu erau acolo. Se încruntă. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
praznic, dar se pare că există tot felul de restaurante bune în locuri mai puțin populate. Unde mai pui că stăm într-un castel irlandez, exclamă Courtney. De-abia aștept. Sper că o să fie bine. Nieve părea puțin îngrijorată. Cu conacele astea vechi, nu poți să știi niciodată. Toată lumea se așteaptă la ceva gen Dromoland - știi tu, celebrități care trăiesc în lux, într-un decor de modă veche complet renovat; dar eu am senzația că oamenii ăștia se laudă cu faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
făcea pe nebunul vrând să renunțe la o parte din concediul de paternitate. Din experiență, știa că bărbații nu gândeau așa. Și atunci îi dădu prin minte că poate era fan al cântărețului! Din nefericire, întâlnirea nu avu loc la conacul starului de lângă lac, ci în birourile moderne cu aer condiționat ale consilierilor lui financiari, care o descusură în amănunt asupra produselor InvestorCorp și ale căror întrebări erau mult mai sfredelitoare decât ale unor clienți normali. S-a ars și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
clădiri dărăpănate; soarele îi pârjolea umerii și iarba uscată îi înțepa tălpile goale. Nu semăna prea tare cu vila starului rock, recunoscu ea, dându-și dintr-odată seama că tocmai fotografiile casei lui, cu stucatură roz, o îmboldiseră să caute conace (deși se afla în Lombardia, nu în Toscana). Casa la care se uita acum era pe jumătate în ruină, din acoperiș creșteau buruieni, iar obloanele atârnau, ieșite din țâțâni. —Trebuie puțin renovată, spuse agentul imobiliar, minimalizând cu dibăcie starea jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de soția lui, Irina, o moldoveancă frumoasă din ținutul Putnei: Ce vești ne-aduci, clucere? Vești bune, jupâneasă, se veseli clucerul, prinzând-o de mijlocul din ce în ce mai îngroșat. De mîine, Ilie va fi noul sluger! Sulger?! se miră jupâneasa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură femeia, plecând să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se lent, pletele de liță, răsucite fastuos, fluturând ușor în curentul conacului imens, acolo, sub crucea bolții, în miezul miezului țestei mele... Perioadele cu Lulu puteau începe oricând și oriunde, pe stradă sau în pat cu o femeie, sau bătând la mașină. Greu de spus ce le declanșa, oricum nu amintiri sau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Budila. Am coborât, ne-am întins ca să ne dezmorțim după orele de mers și am privit în jurul nostru. Ziua era mai departe însorită și mirosea a brad, a rășină scursă pe coaja brazilor și albită în crăpăturile ei. Acolo era conacul. Am fost fericit și fermecat când l-am văzut, căci nu era decât una dintre clădirile mele din București, nu se știe cum ajunsă aici, dovadă că singurătatea mă urmărea mai departe. Poate că noaptea trecută căsoiul roz, simetric și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmase și ea, dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și grei, de culoarea verzuie a mocirlei de pe fundul apei. Conacul plin de gorgone și atlași de ipsos era însă, așa cum mă și așteptam, doar fațadă, butaforie, înăuntru, când am fost cazați, am găsit dormitoare banale de internat, cu câte zece paturi, totul împărțit "judicios" și funcționăresc. Fetele la parter, băieții
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îi zicea toată lumea lui Buzdugan - se despuia de pijama cu gesturi de strip-tease, mîngîindu-și umerii și fandosindu-se. Instructorul ne-a dat pe toți afară, la înviorare, în aerul galben-strălucitor, înghețat, și ne-a luat la alergături. Ceva din spectralitatea conacului se pierdea dimineața, în schimb locurile câștigau într-un pitoresc desuet. Iedera se urca pe construcția coșcovită până aproape de cornișă, gorgonele păreau ceva mai binevoitoare, marea scară cu două brațe se desena limpede, cu urnele ei de ciment la capete
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nimfă de bronz ca oricare alta, reprezentantă modestă a poporului de statui care parazitează fântânile municipale și își acoperă pudic cu mânuța, în boschetele de forsithia, dâmbul lustruit dintre coapse. Același gest îl făcea, în mijlocul iazului, și statuia din parcul conacului. Numai că pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi părea acum mai largă și mai încîlcită. Cu părul încins de căldură, am traversat câmpul și am ajuns iarăși pe șosea. Ne-am întors spre tabără. Conacul, în încremenirea parcului dinainte, părea de sticlă. Am privit statuia din mijlocul heleșteului: aerul din jurul ei făcea valuri. Bronzul era încins aproape la roșu. Azi-noapte am auzit din nou de dedesubt zgomotele unei voluptuoase agonii. De data asta, la apogeu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
complet goi când a dat peste ei. "A fost înainte sau după?", îl întrebase apoi unul pe nazist. "După, bă", răspunsese, atât de nepăsător și deschis încît nu te puteai îndoi. O luam apoi către marea cupolă de umbră a conacului. Părea un fum cafeniu-sti-clos, un fum sculptat, o sculptură în fum, făcută să țină o clipă pentru ca apoi să se destrame ușor, ca un nor pe cer. Urcam scara înghiocată de ciment zgrunțuros, plin de licheni galbeni, până la etaj, unde
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe ușă. Am străbătut coridorul și am ajuns la poarta de la intrare, ferecată toată cu scoabe și ținte de fier. Am deschis-o și am respirat cu ușurare aerul proaspăt al nopții. Am coborât scara arcuită, cu balustrade somptuoase. Clădirea conacului era luminată stins și părea semitransparentă. Am înaintat spre havuzul cu statuie în mijloc. Am atins cu degetele buza lui rece de marmură. Apa era neagră și amestecată cu stele. Pești ca de abur se mișcau lent pe fundul bazinului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ei, plin și zvelt în același timp, se-ntindea către mine într-o singură, dementă mișcare. Devastată de pasiune, dintr-o clipă într-alta părea că-și va desprinde picioarele de soclu și se va arunca asupra mea. în spatele ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat altădată cu mânuța, era acum descoperit, hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o greață cum numai în vis poți simți și am luat-o la fugă spre conac, izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit pe scări în sus, sărind câte două trepte și simțindu-mi tot părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași poziție, rânjind la fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse în lutul străbătut de vinișoare și rădăcini te. Dimineața era splendidă. Ne-au fugărit vreun sfert de oră la înviorare, de jur-împrejurul conacului (m-am uitat speriat spre statuie, dar nimfa redevenise inofensivă și pudică), ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
babe, take a walk to the wild side... -, am ieșit din dormitor ca o umbră. Nimeni nu mi-a dat atenție, iarăși, de parcă aș fi fost cu adevărat invizibil. Am umblat o vreme, fără țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna albăstrui ca un fum de țigară. Eram absolut singur, un nechemat, un strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în monstruoasa mea nefericire, o clipă și încă o clipă, făceam un efort care altuia i-ar fi fost suficient
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
absolut singur, un nechemat, un strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în monstruoasa mea nefericire, o clipă și încă o clipă, făceam un efort care altuia i-ar fi fost suficient ca să scrie o epopee, ca să scrie Cartea cea mare. Conacul, ca un ghioc huitor năpădit de furnici, mă respingea cu o putere de neînțeles. Am simțit deodată că mi se contractă venele gâtului și am ieșit în imensa curte cu alei întortocheate, la soare și la aer. "Labirint viața, moartea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
puținele disponibile au fost folosite de toată lumea până s-au terminat. După ce și-au tras pe ei tangalejii și cămășile înflorate, după ce și-au lustruit pantofii "de pește", cei mai mulți s-au cărat la femei, în dormitorul din aripa cealaltă a conacului. Am rămas cu Papa, cu Angeru, cu Ti tina și cu Gămălie. Mai târziu a intrat și Savin pe ușă, a zis doar "Salut!" și s-a trântit pe pat, ca să frunzărească una din cărțile lui despre OZN-uri. Mi-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe pereți, închipuind scene enigmatice din vreo carte sfântă, făcuse viermi și transmuta, lent, în asfalt. Am trecut de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]