23,096 matches
-
totalitar sau comunism, se poate deduce din aprecierile aceluiași autor, care preciza: „nu există nici o îndoială că Lenin a suferit cea mai gravă înfrângere a sa atunci când, la izbucnirea războiului civil, puterea supremă, pe care el plănuise inițial să o concentreze în mâinile sovietelor, a trecut în cele ale birocrației partidului; dar nici chiar această dezvoltare, oricât a fost de tragică pentru evoluția revoluției, nu ar fi dus în mod necesar la totalitarism. O dictatură a unui singur partid nu făcea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de cifre), liderul mondial SUA se află de curând într-o „stare de contracție” a economiei și este amenințată de recesiune economică. Țara noastră a făcut vizibile eforturi pentru a accede în NATO și Uniunea Europeană, însă acestea nu s-au concentrat asupra economiei. S-a invocat mereu lipsa de bani și alte greutăți, motive pentru care am rămas deoparte, așteptând la porțile Occidentului să fim primiți și noi. Adică, am neglijat fondul problemei dar avem puterea «să cerșim» ajutorul principalelor state
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care le-a acordat masive donații bănești și terenuri. [...] «Au fost întronate corporațiile ... O epocă de corupție la nivel înalt va urma, iar puterea banilor va căuta să-și lungească domnia, folosindu-se de prejudecățile oamenilor ... până când averea va fi concentrată în câteva mâini, ... iar Republica va fi distrusă.» (președintele Abraham Lincoln, înainte de moartea sa). Națiunea era divizată de războiul purtat împotriva ei înșiși; guvernul era slăbit de asasinarea lui Lincoln și alegerea în funcția de președinte a alcoolicului erou de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
contact cu banul public. Trebuie îndepărtați de locul unde sunt bani mulți, bani grămadă, cum ar fi băncile. Vântu a declarat personal că a lucrat cu aproape 300 de securiști. Foștii securiști au condus filialele FNI-ului. [...] acum s-au concentrat la PSD, pentru că la opoziție e sărăcie. E falsă părerea că cei mai mulți securiști sunt la Vadim. Acolo nu sunt dintre cei bogați în mari afaceri. Marea majoritate sunt la PSD, pentru că acolo sunt mulți bani. De aici se pot manipula
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
reduce extrem de mult costurile susținerii unei campanii reușite și, prin urmare, dependența financiară direcționată. Aceasta ar putea totodată ameliora calitatea dialogului civic. 2. Ar trebui limitate cheltuielile totale de campanie. În felul acesta candidaților li s-ar permite să se concentreze în campania lor asupra transmiterii mesajelor proprii cât mai eficace posibil, în limitele unei sume de bani prestabilite. Aceasta oglindește cât mai bine capacitatea lor de a cheltui responsabil fondurile publice. 3. Cheltuielile de campanie trebuie să fie acoperite dintr-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
înlocuiesc, în funcția sa de cerber, presa aflată tot mai mult sub controlul corporatist. Deși societatea civilă este cea care le oferă megainstituțiilor guvernamentale și de piață puterea, instituțiile societății civile au , ele însele, o capacitate mai limitată de a concentra puterea politică și economică. Spre deosebire de instituțiile guvernului și ale pieței, care își extrag puterea din mărimea lor și resursele financiare pe care le au, puterea societății civile constă în numărul și diversitatea organizațiilor sale și în viteza și flexibilitatea cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
economică nu este nici în interesul omenirii, nici inevitabilă. Este o axiomă faptul că puterea politică se aliniază cu cea economică. Cu cât este mai mare unitatea economică, cu atât sunt mai mari concurenții săi dominanți, și cu atât se concentrează mai mult puterea politică în mâinile marilor corporații. Cu cât este mai mare puterea politică a corporațiilor și a aliaților lor, cu atât mai mică este puterea politică a poporului, și cu atât mai lipsită de sens devine democrația. Există
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este blocată, să știți. - Da, da, bine, vă mulțumesc oricum, bombăni fata și ieși pe peron. Șeful de gară o privi cum se uita în zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful de gară stătea în ghișeu, fata dormea pe o bancă în sala de așteptare. Ninsoarea încetase. Era ora 8:01, o dimineață însorită. Probabil că în curând va apărea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unde se vorbea, bineînțeles, despre filme. Discuția era cam dezlânată. - Am văzut un film albanez de geniu, zicea cineva. Era vorba despre un pescar care voia să prindă cel mai mare pește din lume. Un fel de Moby Dick, dar concentrat asupra aspectului social, pescarul simboliza omul muncii... - Am auzit că Almodovar face partea a doua de la Leagă-mă. O să fie mișto, e clar, cu aceiași actori, se petrece cu zece ani mai târziu decât prima parte... - Da, eu am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
s-ar putea spune. - Actor? Lucrează la film? - Nu, mai curând artist. - Eh, noi toți suntem artiști, a spus cu o voce melancolică. - Și dumneavoastră? - Eh, nu... Am jucat în două filmulețe, în figurație... - Aha. - Da... Șoferul tăcu și se concentră întrucâtva la trafic. Intraserăm în oraș, sau așa mi se părea, deși mergeam în continuare cu o viteză vădit neregulamentară. Tăceam și eu și mă uitam pe geam. - Vă deranjează dacă pun muzică? a întrebat. - Nu, deloc. Pescui din torpedou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oraș ca un nebun, cu 80-90 km/h. Pe drum - care li se păru amândurora incredibil de lung, deși îl parcuseră în nici zece minute - nici unul nu scoase nici un cuvânt. Shuoke pentru că era un șofer prost și trebuia să se concentreze, iar Suki pentru că nu prea avea ce să zică și nu voia să strice atmosfera. Magia. Shuoke parcă în garajul subteran de sub blocul în care stătea și o târî pe Suki în lift, unde o sărută și îi băgă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lecturii, aflat în centrul cărții mele. nu este atât „literarul“, cât „romanescul“, adică o procedură literară determinată - proprie narativei populare și de consum, dar adoptată în diferite moduri de literatura cultă - procedură bazată în primul rând pe capacitatea de a concentra atenția asupra unei intrigi, în așteptarea a ceea ce se va întâmpla în romanul „romanesc“, întreruperea este o traumă, dar poate fi și instituționalizată (întreruperea în momentul culminant în romanele în fascicule; decuparea capitolelor; procedeul „să ne întoarcem în trecut“). Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau colectivă, și restituită ireductibilității sale“. SCHEMA DIN ORIGINAL DACĂ ÎNTR-O NOAPTE DE IARNĂ UN CĂLĂTOR Lui Daniele Ponchiroli Tocmai te pregătești să începi noul roman Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. Relaxează-te. Concentrează-te. Îndepărtează de tine orice alt gând. Lasă lumea ce te-nconjoară să se acopere de o ceață indistinctă. Mai bine închide ușa; dincolo, televizorul funcționează tot timpul. Spune imediat celorlalți: „Nu vreau să mă uit la televizor!“ Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plasată ca din întâmplare printre hârtiile de serviciu; la un moment dat deplasezi un dosar și cartea e sub ochii tăi, o deschizi cu un aer distrat, îți sprijini coatele pe masă, tâmplele în mâinile strânse pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului. Încetul cu încetul îți sprijini spinarea de spătar, ridici cartea la înălțimea nasului, înclini scaunul în echilibru pe picioarele din spate, deschizi un sertar lateral al biroului ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebuie să înregistrezi atât efectul zumzăitului, cât și efectul intenției ascunse, pe care nu ești încă în stare (și nici eu) s-o surprinzi. Citind, deci, trebuie să fii în același timp distrat și foarte atent, ca mine, care mă concentrez, ascuțind urechea, cu un cot pe tejgheaua barului și palma la falcă. Dacă acum romanul începe să iasă din imprecizia cețoasă, dând detalii despre aspectul persoanelor, senzația pe care vrea să ți-o transmită este de chipuri văzute pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi doresc cel mai mult, îi spun, căci acum nu mai are importanță dacă continuu să vorbesc, e să dau ceasurile înapoi. Femeia dă un răspuns oarecare, cum ar fi: - E suficient să miști acele. Iar eu: - Nu, cu gândul, concentrându-mă până când timpul s-ar întoarce înapoi. Nu e clar dacă realmente spun asta, sau aș vrea să spun asta, sau dacă autorul interpretează jumătățile de fraze pe care eu le bolborosesc. - Când am ajuns aici, primul meu gând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
facă de râs din cauza neglijenței altora. Ne înnebunesc de tot. Am controlat volumele de Calvino unul câte unul. Câteva exemplare corecte există, din fericire, și putem înlocui Călătorul defect cu unul în perfectă stare, abia ieșit de sub tipar. Un moment. Concentrează-te. Reordonează-ți în minte ansamblul de informații cu care ai fost inundat dintr-o dată. Un roman polonez. Deci cartea pe care începuseși s-o citești ieri cu atâta interes nu era ce credeai, ci un roman polonez. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avem momente de slăbiciune, femei și bărbați, și nu e zis, domnule locotenent, că nu voi avea ocazia să mă revanșez pentru amabilitatea dumneavoastră. În vocea ei e o urmă de asprime, aproape de resentiment. La acest punct, dialogul, care a concentrat asupra sa toată atenția, făcându-ne aproape să uităm orașul răvășit, ar putea să se întrerupă: aceleași coloane militare de transport traversează piața și pagina, despărțindu-ne, femeile la coadă în fața magazinelor, șirurile de muncitori cu pancarte. Irina e departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în Consiliu, întrerupte de observații climaterice: averse, brumă, mersul norilor, viscol. Toate acestea, însă, numai ca garnitură a stării mele de spirit: ba mă cufund cu bucurie în valul evenimentelor, ba mă închid în mine însumi, și parcă m-aș concentra asupra unui desen obsesiv, de parcă tot ce se-n-tâmplă în jur nu ar servi decât să mă mascheze, să mă ascundă, la fel ca baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se cocoșează tot mai mult, de câte ori cineva îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de fiecare dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând, gâtul răsucindu-se în efortul de a ține în suspensie și în evidență toate celelalte probleme nerezolvate, cu răbdarea dezolată a oamenilor prea nervoși și nervozitatea supersonică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
soarele de la ecuator, ți se pare mai credibilă decât în spatele vălului de sultană, dar ar putea fi vorba de aceeași Mata Hari, traversând absorbită revoluțiile extraeuropene, pentru a deschide calea buldozerelor unei întreprinderi de ciment... Alungi această imagine și te concentrezi asupra șezlongului, care-ți apare prin aerul limpede al munților. Iată ca ești gata să lași totul baltă, să pleci, să găsești ascunzătoarea lui Flannery, numai ca să poți privi prin ochean femeia care citește, sau să-i cauți urmele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o măsuță, la cafenea, citești romanul lui Silas Flannery împrumutat de la doctor Cavedagna și o aștepți pe Ludmila. Mintea ta e ocupată cu două așteptări concomitente: cea interioară, a lecturii, și cea a Ludmilei, în întârziere față de ora întâlnirii. Te concentrezi asupra lecturii, încercând să transferi așteptarea Ludmilei asupra cărții, sperând s-o vezi venind spre tine din paginile cărții. Dar nu reușești să mai citești, romanul rămâne blocat la pagina pe care o ai sub ochi, de parcă numai sosirea Ludmilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ilizibilă, alta e goală. În rest, pe peretele acesta nu mai e nimic; nici o mobilă nu e plasată în această parte a camerei. Cam așa e toată casa: pereți goi într-o parte, supraîncărcați în alta, de parcă ai dori să concentrezi semnele într-un fel de scriere deasă, înconjurată de un gol unde să-ți găsești odihna și să-ți regăsești suflul. Nici dispunerea mobilei și a bibelourilor nu e niciodată simetrică. Ordinea pe care tu cauți s-o obții (spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lângă fotoliu, în bucătărie, în baie. S-ar putea ca o trăsătură importantă să se adauge la portretul tău: mintea ta are pereți interiori care permit separarea unor momente diferite asupra cărora să se oprească, sau peste care să alunece, concentrându-se alternativ, asupra unor canale paralele. Înseamnă, oare, că ai vrea să trăiești mai multe vieți deodată? Sau că separi ceea ce trăiești cu o persoană sau într-un mediu, de ceea ce trăiești cu alții, altundeva? Că din orice experiență, rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bicefală. În primul rând, trebuie stabilit câmpul de acțiune și modul de a fi al acestei entități duble pe care o constituiți voi. Unde duce identificarea voastră? Care e tema principală ce revine în variațiile și modulațiile voastre? O tensiune, concentrându-se să nu piardă nimic din propriul potențial, să prelungească o stare de reactivitate, să profite de acumularea dorinței celuilalt, precum multiplicarea propriei încurcături? Sau abandonul cel mai docil, explorarea imensității spațiilor ce pot fi mângâiate reciproc, disoluția ființei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]