1,508 matches
-
avea dreptate și că toți care fac pe nevinovații nu vor decât să ajungă și ei la putere, știu asta. Nu e vorba de idealuri și principii. Putere, putere, putere vor, știu asta. A ghida, supraveghea, ocroti viața bieților noștri concetățeni năuci devine deci important. O fac și eu, în modesta funcție și cu modestele mele mijloace. Strălucit, îndrăznesc să afirm. Adică, corect, discret, cu bună-credință. De asta am și lungit conversația cu inginerul, deși nu oferea mare lucru. Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la tot ce e în jur. Dar ți‐am spus astea toate ca să regreți că nu‐ i și «conuʹ Mihai» tot bârlădean, că prea mare om este și bine i‐ ar fi stat Bârladului să‐l aibă și pe el concetățean. Apoi se întoarse, puse sonetul în plic și câteva rânduri către conuʹ Mihai. ‐ Ai grijă pe urmele cărora calci! ‐ Da, coană Otilica! și iar am părăsit casa din Zlataust, casă pe care am mai văzut‐o și acum doi ani
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
exact, nu?!... Într-un număr al României literare, se afirma că, Întors dintr-o călătorie În țări străine, Ioan T. Morar n-a văzut În țara sa un om zîmbind, o zi Întreagă. Nu cred. Eu, dimpotrivă, le-aș reproșa concetățenilor mei că...zîmbesc prea mult! Fiindcă nu au de ce, zău!... În Adevărul literar... din 24 iunie 2009, Dan Boicea susține că actorii români ar trebui să ia lecții de la americani, deoarece nu știu decît „să rostească un text”, nu și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de glose; dar, vai!, are și un dezavantaj: nu e sortit succesului de public, fiindcă oamenii de specialitate nu pot umple săli, zece ani. CÎte fraze minunate nu am desprins din textele lui Matei! Începînd chiar cu prefața, În care concetățeanul nostru Îi explică marelui Anton 95 Pavlovici, cam ce-a făcut el pe lumea...aia: „Toate paginile pe care le-ați scris nu formează decît o singură (s.n.), vastă piesă”; sau:„Casa de nebuni a lumii cehoviene, În care ați
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o expunere care ar trata despre republici. Cele două moduri la care mă refer se constată fie atunci când principatul a fost obținut pe o cale criminală și nelegiuită, fie atunci când un particular devine principe în propria lui țară prin favoarea concetățenilor lui. În ceea ce privește primul mod, el va fi ilustrat prin două exemple, unul antic și unul modern, fără a analiza, de altfel, mai adânc valoarea lui, deoarece cred că, pentru acela care ar avea nevoie de o cale de urmat, ar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
să vină să-l vadă pe el și orașul lui și, într-o măsură, să ia cunoștință de averea lui; și, cum tot timpul nu se ostenise pentru altceva decât pentru a dobândi cinste și onoare, voia acum, pentru ca toți concetățenii lui să vadă că nu-și cheltuise timpul zadarnic, să vină cu cinstea cuvenită și însoțit de o sută de oameni călare, dintre care unii prieteni ai lui, iar alții slujitori; și îl ruga să aibă bunătatea de a porunci
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
PRINCIPATUL CIVIL Dar, trecând acum la cealaltă parte a analizei noastre, și anume când un cetățean devine principe peste propria lui țară nu prin crimă sau prin alt act de neîngăduită violență, ci prin favoarea de care se bucură din partea concetățenilor săi, iar stăpânirea lui poate fi numită principat civil (pe acesta putând să-l dobândești fără să ai nevoie de însușiri desăvârșite, ori de o soartă deosebit de norocoasă, ci, mai curând, de o viclenie în stare să reușească), voi arăta
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
astăzi! Nu cumva a dat norocul peste tine și te-ai Însurat? -Nu râde, mărită prințesă a cotidianelor, nu râde de un bătrân jalnic și ipocrit care-și suportă cu demnitate condiția de cloșard numai ca să profite de voi, bieții concetățeni. Va veni o vreme când noi, ce-i care stăm cu mâna Întinsă așteptând ca mila celor din jur să rodească În palmele noastre nespălate, va trebui să dăm socoteală Celui de Sus. -Până atunci profită Antoniu, și lasă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
țigani cărându-și bagajele la aeroport, via Paris-București. Cel care scrisese articolul spunea că printre bagaje, țiganii cărau și portofele din piele (goale), portofele care au fost cândva pline, În buzunarele cetățenilor francezi, fiind sustrase cu dibăcie și profesonialism de concetățenii noștri, rromi. Mi-aduc aminte că, În preajma sărbătorile de iarnă, În decembrie trecut, prietena mea a fost jefuită În fața blocului unde locuiește, În plină zi, de către un țigan tânăr, bloc ce se află Într-un cartier destul de central: Nicolae Titulescu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ele, dar cei mai nerăbdători găseau întotdeauna un mod de a ajunge în față. Mama nu apucase să-și pună strategia în practică, dar se pare că președintele nu uitase de aranjamentul lor. Puterea sa de a pătrunde în viața concetățenilor săi și de a veni în întâmpinarea celor mai intime dorințe era mai mare decât își închipuise vreodată mama. Nefiind totuși magician, admisese cu sinceritate și modestie că nu ar fi putut să o vindece el personal, dar că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
celebrului proces a jucat un rol important și faptul că filosoful a sfârșit prin a-i contraria pe atenieni. El a depășit "măsura", a mers "prea departe", a dorit sau a spus "prea mult", iar această îndrăzneală care periclita limitele concetățenilor săi nu i-a fost iertată, ducîndu-i, în cele din urmă, în fața tribunalului și a paharului de cucută. Aș fi putut spune ca Unamuno: Nu admit altă metodă decât aceea a pasiunii". Dar un demon romantic mă îndeamnă să merg
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
viață stingher. Așa că, vreme de o secundă, se lăsă păcălit de viclenia lui Luca, întrebându-se dacă nu cumva omul avea dreptate, iar el stătea ca un bou, refuzând să satisfacă cererea atât de normală și de arzătoare a unui concetățean de-al său. Când își dădu seama însă de enormitatea lucrurilor la care se gândea, Cioran se blestemă pe sine, scurt, atât de rău cât era în stare, iar cei care îl cunoșteau cât de cât știau prea bine despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu aceleași mentalități strâmbe de vulpoi și varani, plini de infatuare. Este un imperativ social deci, ca dincolo de orice culoare politică, dar în niciun caz de una singură! Să fie promovați în posturi oameni competenți, prin concurs - activi, onești, modești, concetățeni cu care să ne mândrim, pe care să-i stimăm în mod autentic și-n cuvântul cărora să credem. Oare, nu e aceasta și una din căile realizării consensului național? Și totuși... Exemplele și ideile nu au frontiere. Asemenea izvoarelor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
într-un fel de contralto în zimți de ferăstrău, pe când cealaltă, mai băr bată, i-a uimit pe irlandezi cu o voce de cavernă umedă și, cumva, indecentă. Luni, buni, marți, frați - tre buie să le fi sunat al naibii de bizar concetățenilor lui Leopold Bloom... Ne-am făcut apoi toți pul bere, am fraternizat, ne-am pupat și am dansat până mult după miezul nopții. Billy, care s-a ținut de cuvânt cu sticla de whiskey (Jameson), ne-a recitat o gră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
concurs internațional de proiecte, autorul notiței - probabil Marcel Iancu - comentează cu amărăciune: „La noi clădirile publice sînt încredințate fără concurs (necum internațional), pe bază de afaceri sau favoruri politice” (Contimporanul, nr. 49). În nr. 63 se anunță că, „sub direcția concetățeanului nostru Jean Badovici, apare la Paris, în editura Albert Morance, L’Architecture vivante, cea mai de seamă culegere de reproduceri după machete, planuri și construcții de arhitectură nouă”; publicația va fi deseori semnalată în Contimporanul. Decalajul autohton în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stilizat”, aducînd „ceva din sforțările spre perfecțiune ale teatrului rusesc și german” pleda pentru reținerea la București a actorilor: apelul la solidaritate făcut către evreii români țintește adevăratul lor patriotism - cel cultural: „Ne vom lămuri în felul acesta dacă evreismul concetățenilor noștri este un sentiment cu rădăcini adînci în tradiția lor culturală sau dacă nu este o simplă fanfaronadă, ca atîtea alte naționalisme” (Lupta, 22 ianuarie 1925). Altminteri, membrii „stîngii moderniste” autohtone - Cocea, Galaction, Arghezi, Vinea - și-au manifestat constant solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără contenire”. Poetica avangardistă/suprarealistă (cu reverberații pînă la critica unor Susan Sontag sau Roland Barthes) este asumată astfel în „esența” ei. „Levitația poetică” a imaginilor lui Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos luminează tradiția în care acesta se așază: „Patmos este ostrovul unde un evreu elinizat a scris una dintre cele mai frumoase cărți de coșmar”. „Proteu pletoric al inspirației și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ferm de mâna Băsescului, zmeul trăscăului, și terminatorul flotei românești. O să mă contraziceți, spunându-mi că de fapt, aceste vremuri, sunt vremuri demne de plâns de milă și nicidecum distractive, dar vă rog să vă gândiți un pic bunii mei concetățeni, ajunși la sapă de lemn, ce face românul când încă nu i-a ajuns cum se cade, cuțitul la os? Cred că ați ghicit, face haz de necaz și se veselește nevoie mare, distrându-se pe rupte de răul altuia
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fost tovarăș, acum dom’ Președinte al României, Traian Băsescu, ne-a anunțat că în sfârșit după veacuri, sau chiar milenii de când suntem, am putea spune, vasalii unui căpcăun tiranic numit stat, de azi am devenit liberi, complet liberi. Da iubiți concetățeni, liberi precum pasărea cerului fiindcă statul și-a luat mâna de pe noi, pentru ca să nu se mai streseze, stricându-și tenul de grija noastră, chipuri mândre din conducerea statului, precum Elena Udrea & Comp. Degeaba învățam eu, ca și alții la Teoria
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un alt decembrie, urât și friguros, sărac, poate chiar mai sărac de data aceasta, se aude iar ca un geamăt de peste timp, acest cuvânt, atât de îndepărtat de poporul acesta împilat, nu de către străini de aiurea, ci de către proprii lor concetățeni. Adrian Sobaru, electricianul de la TVR, a ales calea sa proprie, pentru a protesta împotriva relelor din zilele noastre, rele, care erau de neconceput chiar și pe timpul lui Ceaușescu. Când Boc, această măruntă caricatură de prim ministru, trasă de sfori la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
metrou, în subtilizarea cu deosebit profesionalism a unor bunuri de ale francezilor antrenându-i în felul acesta, în mod voluntar la mărirea vigilenței care se pare că prin acele locuri doar franțuzești, lăsa mult de dorit până la apariția bravilor noștri concetățeni. Și fiindcă în țara aceasta, nu se mișcă nimic, nici frunza, nici ramul, nici chiar bairamul, fără aprobarea lui Băsescu, înainte de apleca spre Lisabona cu teleguța lui aeriană, moștenită de la nea Nicu, a chemat serviciile secrete, care să-i dea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cap până-n picioare spre a fi descoperit de cei în drept și băgat la pârnaie. Am observat că atunci când îi e foame, câinele, mai întâi, adulmecă, apoi latră oarecum discret, voind parcă a fi luat în seamă de un... consătean (concetățean biped pentru a obține niscai ciozvârte!) S-ar zice că astfel el, câinele, muncește să-și câștige bucățica de pâine! La oameni e puțin diferit: flămândul dă de-a dreptul, sare gardul și s-apucă de jefuit tot ce-i
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la Fontana della Morte... bâigui omul, indicând direcția cu o mână tremurătoare. Dante se Îndreptă Într-acolo, satisfăcut de efectele pe care Însemnele autorității sale le produceau asupra concetățenilor. Se Întoarse să se uite după bărbatul care se Îndepărta grăbit, fericit că scăpase de un nebun Îmbrăcat În prior. Pășea Împiedicându-se În continuu de pietrele neregulate. De acum, junghiurile din tâmple Îi Întunecau vederea, preschimbând pavajul accidentat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi privesc pe călugări. Comuna nu finanțează acest tip de școli, ci doar pe acelea pentru cei ce lucrează În ateliere. Oricum, e un lucru bun că, În sfârșit, și la Florența va apărea o Universitas, fiindcă, În felul acesta, concetățenii noștri nu vor mai fi nevoiți să se spetească ca să Își trimită copiii la Padova sau la Bologna. Sau În văgăuna aceea de eretici care e Parisul. Dante Îi azvârli o privire piezișă. El studiase la Paris, În tinerețe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mulți Înțelepți decât În toată biblioteca din Alexandria? Dante deschise gura să spună ceva, dar fu de Îndată oprit de celălalt, care Își reluă vorba cu entuziasm. — Și apoi, cârciumile voastre... Cu adevărat splendide! Nu ca maghernițele sordide frecventate de concetățenii mei. Am văzut localul unuia pe nume Baldo, care are casă deschisă dincolo de zidurile vechi. Îl cunoști? Acolo se joacă, știi? Și sunt și femei frumoase. — Cecco, izbuti Dante să zică În cele din urmă. Aici, Comuna nu e tolerantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]