2,296 matches
-
cunoștea, cuvântul devenit azi obișnuit: ecumenism. Termenul ecumene, folosit de geografii greci pentru a indica partea de lume ieșită din ape, cunoscută și locuită de om, a fost folosit în limbajul bisericesc pentru a indica Conciliul universal. Primul dintre aceste Concilii ecumenice a fost convocat de împăratul Constantin (306-337), în 325. A fost numit așa pentru că nu reprezenta o singură provincie ci tot imperiul, și căpăta valoare juridică și în domeniul civil. În linii mari se poate spune că până la conciliul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Concilii ecumenice a fost convocat de împăratul Constantin (306-337), în 325. A fost numit așa pentru că nu reprezenta o singură provincie ci tot imperiul, și căpăta valoare juridică și în domeniul civil. În linii mari se poate spune că până la conciliul Vatican II (1962-1965) termenul ecumenic a fost folosit cu reticență și cu suspiciune de catolici. În Enciclopedia Cattolica din 1950, la noțiunea ecumenismo găsim: «În sens propriu, „ecumenism“ este teoria cea mai recentă creată de mișcările interconfesionale, mai ales de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fac parte din vocabularul și din acțiunea unei mari părți a Bisericii. Eforturile și tentativele predecesorilor și ale pionierilor ecumenismului catolic nu pot fi judecate după parametrii actuali. Trebuie să ne repurtăm la climatul și la mentalitatea care domnea înainte de conciliul ecumenic Vatican II. De aceea, chiar și în evaluarea originalității ecumenismului lui don Calabria, trebuie să ținem cont de situația italiană a vremii și, mai ales, ambientul venețian, considerat pe bună dreptate Vandeea Italiei. În Italia, datorită situației sale istorico-geografice
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
studioșilor și teologilor ortodocși români, care, în reevaluarea personalității mărețe a mitropolitului Visarion Puiu, au descoperit o unitate în caritate, înfăptuită deja între catolici și ortodocși, cu mult înainte ca în Biserica lui Cristos să fi intervenit Duhul Sfânt prin Conciliul Vatican II. Sfântul Ioan Calabria și Leopold Mandić Sfântul Leopold, din tinerețe, s-a simțit chemat să promoveze unitatea creștinilor orientali separați cu Biserica catolică. Dar, datorită constituției sale fizice fragile și a unui defect de pronunție, nu a putut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
omenești, dar se lăsa condus de o forță interioară supranaturală: îl impulsiona același zel al lui Cristos, despre care el a spus că a auzit-o în timpul sfintei Liturghii ca pe o tânguire: «Biserica mea, Biserica mea!». Ceea ce azi, după conciliul Vatican II, a devenit actual și normal în raporturile cu frații altor confesiuni religioase, don Calabria a realizat-o cu mult înainte, în ascundere, în umilință, în simplitate. Ar fi dorit să-l vadă înfăptuit imediat, pe scară mare și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să se spovedească și să primească Sfânta Împărtășanie cu toată convingerea. În timp ce îi ofeream Ostia, mi-a părut că văd în ochii lui strălucind o lacrimă; poate prima lacrimă de căință din viața sa». Capitolul XIX E nevoie de un conciliu ecumenic Reînnoirea sau pieirea! Pentru noi, spectatori îndepărtați în timp, e uimitor să vezi ieșind un «preot veronez» umil din magma efervescentă a ideilor și a proiectelor inovatoare, ce se dezlănțuie din crăpăturile deschise în crusta dura, sedimentată în secole
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
subterană, care cuprinde toate aspectele vieții spirituale a Bisericii: de la aprofundarea teologică și biblică la experimentările liturgice și pastorale. Totul un ferment de idei, de propuneri și de acțiuni care au pregătit humusul și climatul pentru formulările, propunerile și indicațiile Conciliului Vatican II. Don Calabria nu a avut un rol important în dezvoltarea științelor teologice, liturgice sau pastorale. S-a păstrat informat de toate, dar nu poseda bazele și cerințele aducerii aportului în aceste domenii. El, cu știința și înțelepciunea care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
e vie dacă lucrează prin iubire; dragostea e adevărată dacă izvorăște din credință. Două mișcări inseparabile ale sufletului creștin. Poate că în această sinteză se regăsește spiritualitatea lui don Calabria și este punctul focal a ceea ce a fost elaborat în Conciliul Vatican II. Credința lui don Calabria, nu era expusă în tratate teologice ori în descrieri psihologice. Nu întâlnim aceasta în scrierile sale și în viața sa. Pentru don Calabria, credința era un a se încrede în Dumnezeu total, sincer. O
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Il microfono di Dio de Giancarlo Zizola. «Părintele Lombardi știe cât de preocupat e don Calabria de sfințirea preoților. Ceea ce nu știa era că, încă din 1946, acest preot bătrân invoca o reformă a Bisericii, și propunea chiar și un Conciliu Ecumenic pentru promovarea acesteia.. Nici nu-și putea imagina că această întâlnire este principiul unui dialog spiritual care îl va ține unit lui don Calabria în perioadele cele mai delicate și furtunoase ale vieții. Lui îi destăinui „simțul falimentului“ pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
catolice. Începe o perioadă de mari suferințe pentru el. Gândirea sa nu e bine înțeleasă. Pentru ideile sale, pe atunci prea inovatoare, se vede lovit din toate părțile și marginalizat în uitare. Multe dintre aceste idei vor deveni realitate cu Conciliul Vatican II. E sigur un spirit profetic și, ca orice profet, trebuie să sufere mult. În realitate, unele ieșiri violente și intemperanțe verbale față de persoanele pe care el le considera reticente sau prea prudente, l-au făcut odios de mulți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și spontaneitatea carismei, coordonate total de o consultă diecezană și națională a laicilor». Opera părintelui Lombardi continuă de pe toate amvoanele lumii, divulgând oriunde ideile sale de reînnoire a Bisericii. Multe dintre ideile proiectului părintelui Lom-bardi au devenit mai apoi, prin conciliul Vatican II, patrimoniul comun al Bisericii. Chiar dacă, așa cum a profețit don Calabria, au trebuit să treacă mai întâi ani de lipsă de înțelegere, suferințe și ostilități. Părintele Lombardi a murit la 14 decembrie 1979. Părintele Mondrone Spre sfârșitul anilor '30
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
timpurile în valorificarea laicilor în Biserică. Efortul stăruitor care a zdruncinat Congregația fondată de el și care a avut drept cauză obținerea și afirmarea principiului parității între preoți și frații laici, pleca de la concepția sa de o Biserică pe care Conciliul Vatican II ar fi evidențiat-o în Constituția dogmatică Lumen Gentium (Lumina Popoarelor) și în Apostolicam Actuositatem (decretul conciliar despre apostolatul laicilor). «Laicii, adunați în poporul lui Dumnezeu și constituiți în unicul Trup al lui Cristos sub un singur cap
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
1947, s-a lămurit că familia Fraților Externi nu trebuia să fie o specie de-al Treilea Ordin Franciscan. Don Calabria a prezentat-o ca pe o nouă operă, «potrivită timpurilor în care trăim». Cu o precizie teologică ce anticipa Conciliul Vatican II, îndemnându-i pe frații externi să «împartă cu bucurie voturile de sărăcie, castitate și obediență ale Slujitorilor Săraci», trăind în vocația lor de botezați «spiritul de sărăcie și castitate potrivit stării proprii și cu promisiunea de obediență față de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de slujire necondiționată față de cei mai săraci și de cei mai abandonați. Prin Giovanni Calabria, Dumnezeu a făcut un mare dar Bisericii de la San Zeno! Să rămână asemenea unui far luminos care să arate adevărata cale a „reînnoirii“ promovate de Conciliu. Să rămână ca un punct de referință și de verificare a autenticei „apostolica vivendi forma“ pe care azi mulți o invocă și o caută. Să mai răsune încă glasul său pentru a îndemna, mustra, rechema... Iar el să unească rugăciunii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
față este tributar istoriei politico-religioase din partea de est a vechiului imperiu greco-roman; un imaginar constrâns de mai mulți factori, printre care: strategiile de guvernare, scrierile creștine care au pus bazele dogmaticii, dezbaterile teoretice în jurul imaginii divinității − tranșate prin unele din Conciliile primului mileniu −, înfruntările instituționale (un reflex de gândire politică liberă, moștenit de la lumea "păgână"), spectacolul ceremonial de influență basileică. Analizele pe care le propun au ca punct de plecare un larg bazin semantic al noțiunii de imaginar, relevant pentru modul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a doua Romă", Constantiu II caută să acorde mausoleului familial (închinat Sfinților Apostoli) o valoare de templu, prin încadrarea catafalcului tatălui său de 12 posturi, echivalându-i astfel pe tovarășii de drum ai lui Iisus. Constantin I fusese investit prin Conciliul de la Niceea din 325 ca isapostolos, nu însă ca substitut al lui Christos - aspect atent observat de literatura creștină ulterioară, care a amendat sever această concepție, conform căreia împăratul ar fi fost episcopus episcoporum (expresie consacrată în Matei XXII, 21
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
romane în cetatea sa din orient. Casa basileică îi impune însă ca fundament imaginarului noua teologie a puterii creștine, și nu doar prin edictul de la Milano, ci și prin cadrul general de organizare a instituției patiarhatului, stabilit mai târziu la Conciliul ecumenic din 381. Viziunea asupra puterii suportă o mutație esențială: relația dintre divin și uman nu mai este doar cea dintre o Idee, binele, și imaginea ei, ca la Platon, și nici nu mai este impusă prin voință imperială, ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștin al lui Constantin I, ca figură de înainte-mergător față de orice alt monarh creștin, de reprezentant și de înfăptuitor al voinței divine, se definitivează de fapt abia în secolul V. Deși până la încheierea domniei lui Theodosiu II (450) și până la Conciliul de la Calcedon (451), "vocile" casei imperiale, istoricii și oratorii angajați în slujba ei au recunoscut laolaltă primatul simbolic al Romei în fața Constantinopolului, s-a văzut ulterior că cele două orașe au avut aproape drept egal de reprezentare; Constantinopolul chiar mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din secolul VIII fusese însă provocată de alianțe complet diferite. Pentru că în timpul crizei icoanelor partida monahală a avut ca scop principal menținerea oikonomiei imaginii christice, în defavoarea iconoclasmului imperial, Vaticanul, aliat cu ea, a căutat să adauge la miza teologică a conciliilor răsăritene și una politică: emanciparea de instituțiile constantinopolitane. Totuși, cum puterea spirituală și cea temporală au fost permanent menținute în capitala orientală într-o unitate politică și de doctrină pe care se baza însuși statul creștin, a avut câștig de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fost introdus în dezbaterile teoretice legate de dreptul de hegemonie simbolică, în arhitectura conceptuală a noțiunii de imagine și în ceea ce avea să devină o nouă viziune asupra simbolului creștin.48 Dovezile (puține, de altfel) ale gândirii iconoclaste sunt tezele conciliului din 754, citate de actele celui de-al doilea conciliu de la Niceea, pe care acesta le-a respins, ca și fragmentele, tot iconoclaste, transmise de Nichifor Patriarhul (din aceeași grijă pedantă de a nu omite, dar nici de a admite
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
simbolică, în arhitectura conceptuală a noțiunii de imagine și în ceea ce avea să devină o nouă viziune asupra simbolului creștin.48 Dovezile (puține, de altfel) ale gândirii iconoclaste sunt tezele conciliului din 754, citate de actele celui de-al doilea conciliu de la Niceea, pe care acesta le-a respins, ca și fragmentele, tot iconoclaste, transmise de Nichifor Patriarhul (din aceeași grijă pedantă de a nu omite, dar nici de a admite vreun alt punct de vedere). Aceste fragmente sau Întrebările (Peuseis
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în urma apelului la o metafizică de tip platonician. În filosofia și teologia vremii însă, opțiunea pentru gândirea divinului în cheia tradiției post-platoniciane a devenit mai explicită prin opoziția manifestată de partida monahală (din nou) față de Varlaam din Calabria (condamnat la Conciliul din 1341 de la Constantinopol), dar și față de Nikephor Gregoras (fără să fie raționalist și aristotelic precum primul, a formulat o argumentație vehementă anti-palamită, ceea ce a dus la întemnițarea sa în 1351, după ce a fost confirmată teologia isihastă, canonizată mai târziu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din urmă a refăcut autoritatea spirituală patristică, printr-o interpretare nu revoluționară, ci, dimpotrivă, respectuoasă față de tradiția monastică ascetică. Modelul moral și spiritual al creștinului, propus de Palamas, s-a impus definiv în credința ortodoxă și a fost recunoscut de conciliile constantinopolitane. El a întâlnit totodată planul politico-religios al oikonomiei comunităților medievale - unele mult influențate de disputele constantinopolitane −, atât prin ecoul și demarajul său general post-bizantin în lumea ortodoxă (chiar și la nivelul puterii autocrate, cum e cazul lui Neagoe Basarab
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
supremației Bisericii asupra puterii temporale”; f) ratificarea încoronării de către Papă a lui carol cel Mare în anul 800. Până atunci, „acest drept aparținuse dintotdeauna Împăratului bizantin”; g) tema legată de filioque. „Prima consemnare publică cunoscută a lui filioque datează de la conciliul al II-lea din Toledo, convocat în 589 pentru a confirma trecerea regelui recaredo de la arianism la catolicism.” Aici s-au mani festat polemicile cu privire la cele două variante creștine: - cea apuseană - Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. El
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în 1204. Atunci, armatele cruciadei a IV-a atacă și jefuiesc Constantinopolul, distrugând „icoane și aruncând moaștele la gunoi”. Apusenii s-au purtat atunci îngrozitor cu grecii (vezi cronica învățatului bizantin Nicetas choniates). Peste timp, ortodocșii au cerut convocarea unui conciliu ecumenic care să lămurească problema legată de filioque. Conciliul a avut loc la Ferrara și la Florența (1438-1439). Ortodocșii, presați de Împărat, au acceptat condițiile romei. Unirea „a fost imediat invalidată de popor și de cler”. „Peste pai sprezece ani
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]