13,648 matches
-
marele arhiereu Caiafa. Mai mult, acel Omer îi făcuse mult rău întorcându-i-se împotrivă. -Păi nici nu l-am condamnat noi Serah! spuse el. Romanii l-au condamnat! Nu au scris ei vina sa pe tăbliță deasupra capului celui condamnat? Ia amintește-ți de ce l-a condamnat Ponțiu Pilat? -S-a făcut pe sine împărat a lui Israel! Oare nu ții minte? replică arhiereul Anna. Tiberius este acum împăratul evreilor! Chiar dacă vremelnic și împotriva voinței noastre... -Aveți perfectă dreptate mărite arhiereu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
Și-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot sta Fără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea, Țăranii să nu simtă că vin de undeva, Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea. Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher, Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă
IMINENTA EVADARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372503_a_373832]
-
an, va trebui să-și poarte crucea pînă la sfârșit. Cu tot cu boala necruțătoare. Ce ne spun mai departe documentele din dosarul de penitenciar Mircea Vulcănescu aflat în volumul 23 al dosarului penal 323 Alexandru Marcu și alții (lotul II al condamnaților din fostul Guvern Ion Antonescu)? Din adresa Direcțiunii Penitenciarelor și institutelor de prevenție - Serviciul îndrumărilor - către Penitenciarul Aiud (din 20 septembrie 1947) reiese faptul că Mircea Vulcănescu este recunoscut ca bolnav și i se aprobă să primească medicamente și o
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
avizată. De cele mai multe ori aceste aprobări erau formale. Deținutul nu primea nimic. La fila 44 se află sentința (unul dintre cele mai importante documente) prin care Mircea Vulcănescu este condamnat în același lot cu profesorul Alexandru Marcu împreună cu alți 15 condamnați în procesul Ion Antonescu: ,Dosar nr. 1921/ 1947 - Curtea de Apel București Secția a IX-a - încheiere. Deciziunea criminală nr. 27 - Ședința publică de la 6 februarie 1948 - Curtea, pentru motivele care se vor vedea, ascultând și concluziunile domnului procuror general
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
atrăgătoare care s-ar putea întâlni. Un suflet tandru, delicat, vibrând la toate emoțiile, o inimă puternică, dur cu el însuși, nemilos cu viciile, fremătându-se în prezența răului, dar în același timp un spirit insuficient pregătit exigențelor luptei și condamnat, prin natura sa, la o suferință continuă, suferința oamenilor loiali, care se lansează cu greu într-o luptă și nu găsesc în fața lor decât dușmani mascați în fața cărora toată sinceritatea lor este zadarnică. Comportamentul său față de unii și față de alții
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
fără a face comentarii, din lirica creștină a lui Claudiu Șimonați, alegând două poezii care ne pregătesc spiritual pentru atmosfera solemnă a sărbătorilor pascale pe care le așteptăm: Sfânta Cruce: „De Iisus purtată-n spate,/ Greauă ca și o cetate,/ Condamnat a fost a duce,/ Cu patimi, o Sfântă Cruce./ Astăzi, simbolul credinței/ Și apoi cel al căinței,/ De creștini este slăvită,/ De Dumnezeu preamărită./ Toată lumea se închină,/ Sufletul de își alină,/ Se roagă la Sfânta Cruce,/ Pe drumul cel bun
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
acuzații niciodată instrumentate. Azi, când lutul i-a luat cu totul corpul, n-au mai rămas în urmă decât cântecele ei și conștiințele. Conștiințele pe care se poate conta fără variante sunt cele care nu poartă în ele condamnări și condamnați, ci recunoștința. Mihaelei Runceanu i se datorează șlefuirea și cultivarea unor voci care azi sunt deasupra învălmășelii insolite de priveliști contrastante în caruselul spectacolelor nestimabile, cel puțin. Ca profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București, avându-l
MIHAELA RUNCEANU. UN GLAS DE ROUĂ, UN SUFLET DE SOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347954_a_349283]
-
ciocârliei sub înaltul senin . Te-am urmărit numai cu ochii flămânzi În jocul tău atât de larg Și așteptam o aripă să-ntinzi Ca mângâiere-a unui suflet cald . Doream un ritual ca-n zborul nupțial . Metamorfoza părea iminentă . De condamnat nu e nimic banal, Când partenerul are moarte lentă . Din visul ăsta am creat poemul Și ne-am întors aicea, pe pământ, Unde cu toții ne avem eternul Cu epitaful pe cruce, la mormânt . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Te-am
TE-AM PRINS..., POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348802_a_350131]
-
îngropați cu anii în hrube și temnițe? De pildă, se știe din mărturiile celor care au ieșit vii din sinistrele temnițe comuniste (cutremurătoarele relatări ale lui Ion Ioanid din Închisoarea noastră cea de toate zilele), că mult mai bine rezistau condamnații slabi din punct de vedere fizic, dar înzestrați cu un psihic puternic, pe când zdrahonii se prăbușeau foarte repede. Pe de altă parte, dacă sintagma existență socială poate fi admisă ca reprezentând totalitatea condițiilor materiale în care viețuiește, creează și se
PENTRU ROMÂNI, A EXISTA ÎNSEAMNĂ A SUPRAVIŢUI CU ORICE CHIP! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348832_a_350161]
-
este adus și odihnește în Catedrala Episcopală - Biserica cu Lună, din municipiul Oradea. “Sub supravegherea strictă a securității, exilul Episcopului Nicolae Popoviciu la Mănăstirea Cheia - Prahova a durat zece ani, până la moarte, cu multe privațiuni și umilințe, pe care cel condamnat să nu mai poată face nimic, pentru slujirea căreia s-a consacrat cu întreaga ființă, i-a petrecut în însingurare și mare tensiune interioară și lăunitrică, un zbucium ce nu i-a îngăduit nici măcar terminarea unor lucrări teologice, de mare
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
fragedă. Cred că lumea ar trebui să facă ceva mai mult pentru ei înainte de a trece pragul penitenciarelor. Că pe urmă e prea târziu să mai intervină pentru salvarea lor. Dar nu toți cei dinăuntru sunt hoți. Adică nu orice condamnat este un rebut uman. Cunosc un caz care m-a impresionat. Un băiat cu vreo doi ani mai mare ca mine, lucra la uzina mecanică fină din Sinaia ca tehnician. Lazăr îl chema. Era îndrăgostit de o fată din București
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
europene, (alături de Memorialul Auschwitz și memorialul păcii din Normandia), locul transfigurării suferinței trupului în victorie a spiritului. Poeta atât de cunoscută și îndrăgită, Ana Blandiana a fost ea însăși o victimă pentru că tatăl său, preot ortodox a fost, de asemenea condamnat politic, iar cărțile ei având interdicție de publicare și circulație, au fost retrase din biblioteci. O frază a poetei sună așa : „Cred că datoria noastră este să înțelegem nu să condamnăm”. „Sighetul a fost începutul. Așa declara poeta Ana Blandiana
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
de români umiliți triumfă sentimentele și gesturile înălțătoare pentru salvare individuală și colectivă, națională. Și suntu-mi ... Suntem în pragul noii noastre lumi În care ne sufocă noi contraste: Sărac-bogat, rău-bun, iertare- pumni ... De-acum urma-vor marile năpaste ... Suntem cu toții condamnați la starea Unui nou trist și aprig anotimp, În fiara colectivă urlă disperarea Și morții mor în noi uciși de timp ... Suntem, suntem, suntem, suntem ... O existență care moare la plural. Îmi sunteți picături pe frunte-mi Dar suntu-vă cenușă
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
au dreptate, dar fiecare altfel. * Uneori cea mai bună dovadă de deșteptăciune este să râzi ca prostul. * Poate un subiect scatologic să fie apetisant? * Cei mai buni bărbați sunt bucătarii... * La o săptămână de la pensionare, m-am simțit ca un condamnat grațiat (Beatrice Vaisman). * Te-ai cocoșat muncind? Poartă-ți demn cocoașă! * Ce-i mai simplu decât un calcul simplu!? Totul e absolut perfect... Bineînțeles la modul relativ. * Discreția ne ocrotește. Mai ales a celorlalți. * A început să gândească, cea ce
ZICERI (41/42) UNEORI EXAGERĂM & GAURA DE LA COVRIG de DOREL SCHOR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345429_a_346758]
-
pădurile interminabile de sălcii și plopi de la Buciumu, Racu sau Gărla Brăilei... și se-ntindeau departe către Isaccea, cu ghiolurile și smârcurile pline de papură și trestie cotrobăite de tot felul de haimanale, evadați din pușcării de drept comun sau condamnați politici ce sfârșeau în cele din urmă răpuși de iernile aprige sau de câinii instruiți ai milițienilor. Lascu era șeful de post, și el îi aducea în cătușe pe amărâți, păziți îndeaproape și de un câine mare cât un vițel
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
mâna i-a tremurat o viață întreagă!.... Și acum, după atâția ani, când cineva are vreun început de Parkinson și nu-și poate controla tremurul , se găsește vreunul care să facă remarca, amuzându-se: ,,-Tremură ca Turnica!”.... Nu e de condamnat când vezi lumea prin ochii unui copil nevinovat. Dar când ești om matur...și faci aceste afirmații...cum ar fi oare să fii tu...Turnica? Referință Bibliografică: TURNICA ....o poveste de la țară / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
care trăise multe și sperase, deopotrivă, la fel. Celei care cândva i se așterneau covoare de flori la ieșirea din teatrele lumii, la slujba de înmormântare, cortegiul compus din câțiva cunoscuți ai artistei asista cu nedisimulată revoltă la nepăsarea de condamnat a autorităților zilei. Interpretul de operă Edgar Istrati cuvântă la final, cu o durere imensă, astfel: „Ne pare rău să nu vedem în jurul marii dispărute persoanele și oficialitățile care trebuiau să fie aici. Dar HARICLEEA DARCLÉE se poate lipsi de
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CONDAMNAȚI Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Condamnați Condamnați la singurătate, de-o eternitate suntem, De lanțuri să ne eliberăm, nu știu dacă putem. E o luptă aprigă, îndârjită de sentimente
CONDAMNAŢI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377990_a_379319]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CONDAMNAȚI Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Condamnați Condamnați la singurătate, de-o eternitate suntem, De lanțuri să ne eliberăm, nu știu dacă putem. E o luptă aprigă, îndârjită de sentimente opuse, Chiar și speranțele de azi în cui ne sunt puse. Cei patru pereți ce ne sunt
CONDAMNAŢI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377990_a_379319]
-
foc ce ne mistuie ca-n cuptoare. Condamnare la o viață lungă, fără de simțire, Asta ni-i soarta, să fim pierduți în amintire. O casă părăsită ni-i sufletul închis, pustiu, Noi, uitați pe vecie-n sicriul argintiu. Referință Bibliografică: Condamnați / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CONDAMNAŢI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377990_a_379319]
-
am judecat, Te-am răstignit, Și spini pe frunte Ți-am înfipt. Te-am bătut, scuipat, înfrânt, O cruce grea Ți-am dat urcând, Și răni adânci de bice. Oțet și fiere eu Ți-am dat, Să mori în chinuri, condamnat. Trupul sfânt Ți l-am străpuns Dar sângele, care Ți-a curs, De la moarte m-a salvat. Tu ai răbdat calvarul greu. Isus, Mărețul Dumnezeu! Tu ne-ai iertat, ne-ai mântuit Și pentru noi ai suferit. Azi să-ți
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
dragoste pentru ea, dar nu era sigur că acest lucru mai contează. Privea tot mai des către ușă, împins de imboldul imperios de apuca taurul de coarne. Demult, liniștea domnea în casă, semn că toți dormeau, așa că porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului. - Cris, scuză-mă că te-
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
dragoste pentru ea, dar nu era sigur că acest lucru mai contează. Privea tot mai des către ușă, împins de imboldul imperios de apuca taurul de coarne. Demult, liniștea domnea în casă, semn că toți dormeau, așa că porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului.- Cris, scuză-mă că te-
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
din aceeași curte cu noi. El a facut un tunel și ne-a scos”! Apăsate de pustiul rămas în urma tatălui Florinei, mama ei, ea și sora ei s-au retras în Moldova unde aveau să rămână până când capul familiei, nefericitul condamnat căzut pradă mișeliilor comuniste avea să se întoarcă de la Canal, unde-și ispășise o crudă osândă. Nici la Botoșani nu era raiul! „Bunica mă legăna într-o covată, ceva improvizat. Era mare sărăcie și îi spunea tot timpul mamei mele
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
dezvoltării haotice a României și fără limită a economiei subterane. Pentru creșterea eficienței și obiectivității în combaterea corupției infractorii (gangsterii politicii românești) de crimă organizată trebuie mărit la centru numărul de personal al DIICOT și DNA. Problema e ca toți CONDAMNAȚII LA DETENȚIE nu trebuie să execute pedeapsa cu suspendare, sub 3 ani și oriunde, ci în minele parasite, că așa au făcut și americanii acum 100 de ani când au pus stavilă fenomenului corupției în USA începând cu Al Capone
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]