3,668 matches
-
problemei (Cornelius, Faire, 1996). Toate acestea pregătesc terenul pentru deblocarea emoțiilor negative și acceptarea relaxării relației. În lucrarea sa dedicată inițierii elevilor în rezolvarea (pașnică) a conflictelor, D. Schapiro (1998) propune o strategie de abordare și de depășire a relațiilor conflictuale în cinci pași (pp. 173-174): a. Să recunoaștem conflictul. b. Să ne gândim la emoțiile și la sentimentele noastre. Este foarte greu să rezolvăm conflictul dacă nu ne luăm în seamă emoțiile, dispozițiile, sentimentele. Când ne aflăm într-o situație
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
profunde și care sunt nevoile și interesele profunde ale celorlalte persoane implicate. Un mod eficient și onest de rezolvarea conflictelor constă în situația ca părțile să-și cerceteze cu atenție care sunt nevoile și interesele lor fundamentale. În cele mai multe raporturi conflictuale, pozițiile pe care se situează părțile sunt incompatibile. Dar, de regulă, oamenii au nevoi și interese fundamentale care pot fi satisfăcute. De aceea, atunci când încercăm să ne rezolvăm relațiile conflictuale, este recomandabil să vizăm prioritar și constant trebuințele și interesele
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care sunt nevoile și interesele lor fundamentale. În cele mai multe raporturi conflictuale, pozițiile pe care se situează părțile sunt incompatibile. Dar, de regulă, oamenii au nevoi și interese fundamentale care pot fi satisfăcute. De aceea, atunci când încercăm să ne rezolvăm relațiile conflictuale, este recomandabil să vizăm prioritar și constant trebuințele și interesele de bază ale celor implicați. Avem cu toții nevoi și interese: de la cele materiale (apă, aer, adăpost, hrană, îmbrăcăminte, bani etc.) la cele psihologice (nevoia de a avea relații cu ceilalți
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
psihologice (nevoia de a avea relații cu ceilalți, de a fi iubiți, de a fi respectați, de a ne distra/relaxa etc.). Între nevoile fundamentale care asigură starea noastră de confort psihic și care afectate pot declanșa sau perpetua stările conflictuale se numără: • stima de sine. De aceea, ori de câte ori depinde de noi și se ivește prilejul, să lăudăm de fiecare dată (nu să lingușim!) tot ce merită lăudat, să apreciem și să remarcăm tot ceea ce merită, într-adevăr, apreciat și remarcat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
apropiate afectiv (între părinți, între părinți și copii, între prieteni, între colegi). Negocierea este un dialog între două sau mai multe persoane prin care acestea încearcă să ajungă la o înțelegere (la un acord) care să constituie încheierea unei relații conflictuale. Cerințele unei bune (cu șanse de reușită) negocieri sunt (Cornelius, Faire, 1996, pp. 212-221): • să privim conflictul ca pe o oportunitate; • să fim permanent deschiși la o posibilă descoperire; • să căutăm să nu avem idei/poziții fixe pentru soluționarea problemei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a avut loc, îi vom mulțumi persoanei respective. Indiferent de rezultat, îi mulțumim că ne-a ascultat. Dacă am obținut ceea ce doream, vom adăuga/vom asigura că persoana respectivă va fi mulțumită de rezultat. În rezolvarea situațiilor și a relațiilor conflictuale este recomandată și medierea. În raporturile interpersonale, ea este o metodă mai puțin întrebuințată. Este o situație specială organizată între două părți aflate în conflict, cu participarea și cu ajutorul unei a treia persoane, neutră: mediatorul. Aceasta permite trecerea asupra lui
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unei atmosfere de comunicare, care să se transforme în dialog în cursul căruia se descoperă treptat cotituri și perspective în tabloul conflictului, iau naștere soluții creatoare, se conturează compromisuri", menționează I. Oglev și Vl. Russev (2005, p. 143). Soluționarea relațiilor conflictuale cu ajutorul metodelor de mediere presupune următoarele etape fundamentale (și forme corespunzătoare de cunoștințe și de abilități necesare unei persoane care conduce medierea) (idem, pp. 142-149): a. Organizarea medierii conflictului. Aceată etapă cuprinde: căutarea înțeleaptă a locului și a momentului medierii
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
e. Concluziile medierii. Această etapă începe din momentul în care încep să se contureze idei și soluții, strategii constructive de interacțiune și "se definesc noi forme de relații reciproce între participanții la dialog- conflict" (idem, p. 149). În concluzie, relațiile conflictuale pot apărea oricând în viața și în relațiile noastre. Esențial este ca ele să nu ne degradeze modul înțelept de a ne construi pe noi înșine, de a iniția, dezvolta și întreține raporturi interpersonale, să nu ne compromită afirmarea de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și coexistența cu cei asemeni nouă, întru rațiune și sensibilitate. Capitolul 5 Relațiile competitive/concurențiale și relațiile de cooperare/colaborare 1. Relațiile competitive/concurențiale În viața de zi cu zi, între persoane, grupuri, comunități, societăți, culturi apar și există relații conflictuale, concurențiale și parteneriale, cooperante. În (foarte) multe situații tindem să confundăm (poate, chiar să identificăm) conflictul cu competiția. Ca interacțiune socială, opoziția dintre oameni, grupuri, comunități etc. poate lua forma conflictului sau a competiției. Cum am văzut, conflictul este o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
crește, probabilitatea celeilalte scade. Deși, uneori, poate degenera în violență și în conflict (deschis), competiția se deosebește (clar) de conflict, întrucât ea "nu presupune elaborarea de strategii din partea competitorului care să limiteze acțiunile celorlalți competitori" (ibidem). Totodată, dacă în relațiile conflictuale părțile caută, în principal, să descopere și să speculeze punctele slabe (slăbiciunile) părții adverse, în relațiile concurențiale părțile se străduiesc, în principal, "să-și demonstreze superioritatea absolută pe baza rezultatelor obținute în activitatea care face obiectul evaluării" (Popova, 2006, p.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
naivă sau ca semn al neputinței. Potrivit lui Ch. Dejours (1993, apud Brillon, 2010, p. 171), constrângerile organizaționale care predomină în majoritatea mediilor de muncă au efecte nefaste asupra sănătății mentale și relațiilor indivizilor 76 pentru că ele îi plasează în situații conflictuale imposibil de rezolvat la nivel psihic. Pe de o parte, acestora li se cere o performanță tot mai mare, dar, pe de altă parte, fără a li se oferi neapărat mijloacele necesare pentru a le obține. În această incomodă situație
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne dezvăluim unii altora, să ne ajutăm unii pe alții, iar în situații de tristețe/de eșec, ne putem pune unul în locul celuilalt. Uneori, însă, pot apărea între noi și scopuri, obiective sau interese opuse; ceea ce poate crea situații, medii conflictuale. Conflictul apare atunci când sentimentele, interesele sau modul de comportare al unei persoane interferează cu sentimentele, interesele sau modul de comportare al altei/celeilalte persoane. Când oamenii se înțeleg reciproc, au încredere unii în alții, empatizează, au bune deprinderi de comunicare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
al contradicției dintre părți. Sunt eforturile angajate în atingerea scopurilor urmărite în conflict. De asemenea, poate fi vorba de dimensiunea încăpățânării și a încrâncenării; • Dimensiunea motivațională: ea formează nucleul conflictului și caracterizează esența neconcordanței pozițiilor participanților la conflict. 12 Situația conflictuală este o situație de controversă, a condiție a apariției conflictului. Ea se transformă în conflict "doar la stricarea echilibrului intereselor participanților la interacțiune și doar în anumite condiții" (Oglev, Russev, 2005, p. 76). Situația conflictuală este o noțiune mobilă, instabilă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
participanților la conflict. 12 Situația conflictuală este o situație de controversă, a condiție a apariției conflictului. Ea se transformă în conflict "doar la stricarea echilibrului intereselor participanților la interacțiune și doar în anumite condiții" (Oglev, Russev, 2005, p. 76). Situația conflictuală este o noțiune mobilă, instabilă, în sensul că "unele situații conflictuale există cu anii, fără să degenereze în conflict doar pentru că indivizii nu comunică unul cu celălalt" (idem, p. 78), evită să se întâlnească și să(-și) lămurească situația sau
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a condiție a apariției conflictului. Ea se transformă în conflict "doar la stricarea echilibrului intereselor participanților la interacțiune și doar în anumite condiții" (Oglev, Russev, 2005, p. 76). Situația conflictuală este o noțiune mobilă, instabilă, în sensul că "unele situații conflictuale există cu anii, fără să degenereze în conflict doar pentru că indivizii nu comunică unul cu celălalt" (idem, p. 78), evită să se întâlnească și să(-și) lămurească situația sau stările prin care trec. Este demn de remarcat faptul că, pentru
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fără să degenereze în conflict doar pentru că indivizii nu comunică unul cu celălalt" (idem, p. 78), evită să se întâlnească și să(-și) lămurească situația sau stările prin care trec. Este demn de remarcat faptul că, pentru apariția unei situații conflictuale, nu este obligatorie existența unui obiect al conflictului (care, în general, îi afectează celuilalt sau ne afectează nouă înșine securitatea). Conflictul poate fi declanșat și datorită proastei dispoziții, a neacceptării reciproce, a ostilității față de situația creată. 13 Asertivitatea se referă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
celorlalți, considerația și atenția cuvenite. 14 La toate aceste zece categorii de oameni și de situații, R. Brinkman și R. Kirschner (1994) formulează și recomandări cu caracter general, precum: a. să practicăm ascultarea activă. Ea este eficientă în orice relație conflictuală, cu orice tip de personalitate; b. să găsim puncte comune. Asemănările dintre persoane, oricât de nesemnificative ar părea, duc la o mai mare apreciere și acceptare; c. să creăm o atmosferă de relaxare, de încredere, de sinceritate; d. să căutăm
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Filliozat (2006b) nu presupune să-i judecăm pe alții. Ea se exprimă pornind de la noi, folosind mai degrabă pronumele "eu" în locul acuzației "tu ești..."". 41 Oricât ar părea de surprinzător, la prima vedere, mânia nu are numai funcții destructive, tensionale, conflictuale, ci și unele funcții pozitive. Fără a se înțelege că pledăm pentru contexte caracterizate prin mânie și pentru multiplicarea acestora, menționăm câteva dintre acestea (Carter, 2007): • adoptarea unei atitudini ferme în sprijinul unor convingeri juste; • exprimarea îngrijorării cu privire la opțiunile greșite
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la orice fel de imixtiune, în plan narativ, a soluțiilor fatal convenționante și canonizante propuse de prototipul mitic popular. În asemenea condiții, satanismul, ca element de declanșare a fantasticului, nu mai beneficiază de o poziție pre-textuală, în ordine narativă ori conflictuală, și cu atât mai puțin în ceea ce privește tipologia personajelor. De data asta, este vorba mai degrabă de un anume duh satanic ce se insinuează în starea de spirit, în conștiința personajului. Evoluția viziunii asupra fantasticului de la simplu la complex în proza
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
conduită considerată ca fiind neadecvată (de către familie, școală, vecini, prieteni), conform unor criterii, de cele mai multe ori externe și adaptative. În evaluarea realizată, ei iau în considerare diferiți factori: * capacitatea de sublimare într-un anumit sector; * importanța contra-investirilor defensive; * evaluarea nivelului conflictual în funcție de vârstă (Dindelegan, 2006)73. Criteriile de normalitate nu se pot limita deci la reperarea conduitei care a motivat solicitarea examinării și la rezumarea la o simplă grilă de decodificare simptomatică. Normalul și patologicul constituie doi termeni indisociabili și opuși
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de depresie majoră tind să aibă probleme de lungă durată în ceea ce privește mai multe dintre aspectele vieții lor. Performanțele lor la locul de muncă tind să rămână slabe, chiar și după ce depresia a trecut, iar relațiile lor interpersonale tind să fie conflictuale. Ei declară că nu sunt interesați de sex sau că nu se bucură de sex cum obișnuiau altădată și că există un conflict permanent și insatisfacție în relația lor intimă (McCabe & Gotlib, 1993)143 însă în urma intervențiilor psihoterapeutice riscul recăderilor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
operaționalizate, cu privire la sistemul internațional după Războiul Rece. Tabel 1.1 Teorii și predicții (rezumat) Variabilă Tipar general al activității instituționalizate Ajustări ale politicii externe Neorealism Schimbare majoră în balanța de putere globală 1 2 3 Tendință globală de balansare Structură conflictuală a relațiilor dintre marile puteri Slab instituționalizat Nivel scăzut al variației interne Instituționalism Variații interregionale ale interdependenței economice și instituționale 1 2 3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale în cadrele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoriile examinate. Mai ales, variațiile interregionale ale tiparelor independenței economice și instituționale sunt utile pentru structurarea cercetării, pentru că prezența lor permite fiecăreia dintre teoriile testate să facă predicții distincte. Modelul neorealist prevede o tendință universală către un sistem internațional multipolar, conflictual, caracterizat de balansarea marilor puteri. În mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin urmare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
post-Război Rece. Susținătorii neorealismului, instituționalismului și liberalismului afirmă că prăbușirea Uniunii Sovietice prezintă o oportunitate istorică pentru testarea enunțurilor lor teoretice concurente. Neorealiștii au elaborat o analiză pesimistă asupra naturii schimbării sistemice după Războiul Rece, prezicând o revenire la multipolaritatea conflictuală la scară globală. Reacțiile instituționalismului și liberalismului variază în mod considerabil. Pe baza preferinței lor pentru rafinarea modelelor raționaliste, instituționaliștii sugerează că disciplina trebuie să se concentreze asupra testării unei serii relativ limitate de afirmații despre condiționalitatea urmăririi câștigurilor relative
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
comandă NATO (Hyde-Price, 2001, p. 198). Neorealiștii ar putea pe bună dreptate să aprecieze că aceste dificultăți diplomatice reflectă tensiuni emergente în diplomația germană, precum și apariția unei structuri internaționale multipolare, în care America și principalii ei aliați europeni urmăresc obiective conflictuale. Din această perspectivă, Germania se folosește de cooperarea europeană în domeniul apărării pentru a-și urmări interesele în mod separat de cadrul atlantic, precum și ca vehicul diplomatic cu care să dezvolte o dimensiune militară mai activă a politicii sale externe
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]