1,465 matches
-
de alăută, oriunde și oricând au răspândit cu multă dăruire și talent lumina lui Cristos. Cu certitudine știm că acolo unde există franciscani, există și marea poezie. Spiritualitatea franciscană și-a pus amprenta și asupra celorlalte arte. Dante, înseninat de contemplațiile teologice ale Sf. Bonaventura, vede în Paradis cum iubirea divină „mișcă Soarele și stelele”. Câtă frumusețe și ce poezie înaltă exprimă relația „înflăcărată” cu Clara, o altă Beatrice, dar ambele încercând să o urmeze pe Sfânta Fecioară Maria, „în care
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
se împletesc mereu două mari iubiri: iubirea mistică față de Cristos și iubirea mistică față de oameni. Iubirile acestea predominante sunt garanția unui umanism autentic și de aceea spiritul franciscan este numit serafic. Totodată, acest spirit este adânc ancorat în realitate, îmbinând contemplația și autoperfecționarea cu acțiunea practică eficientă. Acest spirit are simplitate, firesc, umilință, caritate, bucurie și optimism în fața vieții. Pace și Bine. Pentru că franciscanii împart cu frații cei mai înstrăinați de societate (exemplul tipic este fratele - Lepros) și durerea, sărăcia sau
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Bisericii, ca în perioadele trecute, se impune o organizare mai eficientă a acțiunilor și o colaborare constructivă. „Știința înseamnă putere”, spunea un filosof. Se impune să ne întoarcem din nou la izvoarele franciscane, și apoi să acționăm. Întâi se realizează contemplația și apoi activitatea practică. Operele Sfântului Francisc, a Sf. Bonaventura sau Gilberto de Tournai, Ugo Panziera de Prato, Roger Bacon, Duns Scot, Occam, pot fi citite și pe Internet. Suntem chemați să milităm pentru dreptate și adevăr într-o societate
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
să nu se certe nici între ei, nici cu alții”. Sfântul Francisc nu a spus nimic în plus față de cele afirmate de Cristos: totul se reduce la excluderea urii și la dorința de pace. Angajamentul franciscan, în afară de activitatea, bazată pe contemplație, se bazează pe promovarea noului. Acest imperativ presupune atragerea și formarea tineretului, pentru a putea fi pregătit pentru preluarea ștafetei. Cea mai mare lacună a fraternităților locale din teritoriul românesc este, cu siguranță, absența tineretului. Capitolul V - În umbra îngerilor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
vis. Textul oferă de altfel, așa cum s-a putut vedea la momentul analizei, cadre specifice coșmarului, reveriei sau extazului în fața frumuseții. Visul este însă prezent peste tot, în fiecare capitol, nu ca un ideal de neatins, menit unei relații de contemplație cu sufletul omenesc, ci ca o realitate care provoacă la acțiune, la deplasare, la schimbarea stării de fapt. Imaginea învățătorului mult dorit, devine din imagine, ea însăși o realitate, care are sferă de acțiune, plănuiește, concepe, își creează propria lume
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
bine, ne propunem să discutăm însă despre frumosul natural și nu numai, apelând și la caracterul de joc imaginativ liber al artei. Lângă noi avem un artist care ne poate detalia chestiunea. Dumneavoastră readuceți în prim plan plăcerea produsă de contemplația pură. Vă fascinează frumusețea fluturilor și zborul lor. Sigur că, teoretizând puțin, la baza acestei fascinații de ordin estetic se află, ca primă treaptă, o plăcere senzorială, cea vizuală mai exact. Corect, intervine pictorul nostru. Aș adăuga însă la cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Chișinău, 2010 (Bursă Copyro). 20. Între sensibilitate și rigoare. Introducere în arta și știința lecturii. Editura Vasiliana '98, Iași, 2011. 21. În oglinzile celorlalți. Comentarii despre cărțile lui Nicolae Busuioc. Editura Vasiliana '98, Iași 2012. 22. Omul și natura. Între contemplație și ostilitate. Eseu. Editura Vasiliana '98, Iași, 2013. 23. Aperto libro. Cronici, lecturi, idei. Editura Vasiliana '98, Iași, 2014. 24. Timp în cerc și cerc de timp. Poemul existențelor nostalgice. Editura Vasiliana '98, Iași, 2015. În colecția Memoria clepsidrei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
iar din dorință se produce mișcarea; cine iubește, dorește lucrul pe care-l iubește și se mișcă pentru a-l dobândi și, odată cu posesia, bucuria și pacea. Acum, spiritul de rugăciune, rugăciunea concretizată și cele mai înalte trepte ale rugăciunii, contemplația pură și adoratoare, sunt semnele sigure că primatul iubirii lui Dumnezeu este trăit în sufletul care se roagă și că, de aceea, lucrarea cea mai prețioasă se împlinește în mintea și în inima omului. Va trebui să dăm o atenție
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dvs. Arische Männerbund 1 și la studiul recent despre Mșah³țbhș³rataț)2. În ceea ce privește Techniques, aveți dreptate considerând-o un rezumat al vechii mele Yoga. După mine, singurul său merit este acela de a fi împins puțin mai departe analiza meditației și contemplației „mistice” indiene. De altfel, în aceasta consider că rezidă interesul publicațiilor mele despre tehnicile yoga. În ceea ce privește „originile”, mi-am permis o ipoteză de lucru la care, de altfel, nu țin foarte mult, ipoteză care a fost acceptată de câțiva maeștri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-l cuprindă în chingile ipocrite ale "moștenirii literare": "Prin însăși structura elementelor materiale care o compun scria E. Lovinescu în 1937 arta e națională și poate afirmația cea mai înaltă a etnosului; prin însuși efectul ei de a ridica prin contemplație la emoții impersonale, arta este morală și poate expresia cea mai puternică a moralității... națională și morală, arta nu trebuie să fie nici naționalistă, nici moralistă". Pe George Enescu îl consideră un fel de Iorga sonor. Asta nu-l va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți se sărută îndelung, iar ceilalți le respectă intimitatea - nu se așază alături, pe locurile libere. O lume încremenită în contemplație și sărut. E așa o liniște, că se aude apa havuzului din centrul pieței. Proiectoare puternice pun în valoare clădirea maiestuoasă a Palatului Regal (Palacio Real), care e pustiu la această oră. Parcă ești în Șheherezada... Deodată, cineva branșează un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dramaturg spunând că Parisul anilor ’60-’70 era plin de goșiști - ființe vizionare care priveau cu admirație spre imperiul sovietic (unde se experimenta pe oameni) și care îi declarau drept dușmani pe acei, foarte puțini, care nu cădeau în aceeași contemplație admirativă... Conflictul moravurilor și prejudecăților Est-Vest este ilustrat, chiar aici, în Gara Montparnasse, de o dispută aprinsă între prosperul scriitor din Azerbaidjan, Chingiz Abdullayev, și attendent-ul turc, Sezer Duru - femeia zgomotoasă și posesivă, care îi reproșează acestuia că n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răspuns în absolut unei astfel de dileme, fără a ține cont și de circumstanțe. Să comparăm cele două tipuri de abordare a Țării Sfinte. Pentru evreu, pământul regăsit e un pământ ce trebuie fecundat. Pentru creștin, e un pământ al contemplației. El nu presupune (sau nu mai presupune) o afirmare a suveranității. Dacă o astfel de convingere nu face din creștinul ca atare un patriot, cel puțin putem afirma că el nu va fi tentat să-și exproprieze vecinul. A considera
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și specii folclorice. Tot interogativ și cu aceeași situare temporală este construită o colindă de fată mare din colecția Petru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dispuneau de un capital care astăzi lipsește: timpul. Se citea meditativ, se scria sistematic, cu voluptatea lucrului temeinic alcătuit. Merită să reflectăm la acest privilegiu psihologic pe care l-am pierdut pentru că, pe lângă donație pentru muzeu, în sine, întrevedem și contemplația filozofică, observația și meditația în condiții de calm (de "tihnă", cuvânt care este muribund). Muzeul, care a devenit onorabila instituție actuală, a animat acest stil creator de lucru. Este un prilej de a ne exprima la 160 de ani, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
asemănări și deosebiri) axată pe tema vânătorii și pescuitului, cu poezia tradiționalistă a lui Ion Pillat, cu lirica de inspirație religioasă aparținând lui Nichifor Crainic și Adrian Maniu, sau cu poezia lui Lucian Blaga străbătută de fiorul cosmic și de contemplație metafizică. Ion N. Oprea aduce în sprijinul afirmațiilor sale opinii critice ale cunoscuților G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Străinu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Perpessicius, Mircea Tomuș, C.D. Zeletin ș.a. Cel din urmă volum - publicat postum - intitulat „ Ultimele sonete închipuite
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
că ea "reprezintă pe latura sa apofatică mai cu seamă un argument al influenței fondului religios autohton", trebuind a fi marcat faptul că "preponderent naturală, credința poetului nu e în totalitate naturală, cum nici nu ar putea fi [...]. Din unghiul contemplației catafatice, poetul pentru care "universul însuși" [...] se propune ca "semn" și figură sacrală, ca "primă hierofanie", ar putea fi considerat cel mai reprezentativ poet român". Eseurile Luciei Cifor propun analize și sugestii de interpretare sitilistică menite a ilumina prin evidența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amprentă în plus: au purtat pe chipul și în trupul lor suferințele lui Cristos. Interesant și paradoxal în același timp, cu toții - sunt convins - s-au transformat, au devenit înțelepți, buni, și sfinți. Din multitudinea de fragmente ce ar putea inspira contemplația și rugăciunea noastră, acum la final, am ales doar câteva, ca pe niște epitafuri eterne și ca pe o floare ce aș dori să o depun, metaforic și de departe, pe mormintele unde acum dorm tăcuți și în pace: Bătaia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci, posibilitatea unei perspective, a unei așteptări. Jumă tatea plină e un fapt împlinit, nu te mai incită. Am cutezat odată să-l contrazic pe domnul Andrei Pleșu, care le recomanda bătrânilor contemplația, recapitulările, concentrarea curiozității doar pe esențe. Dimpotrivă, eu cred că motorul supraviețuirii e vitalitatea, dina mismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se întâmplă în jur, senzația impusă că ești încă în cir cuit. Nu recapitularea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Dor miți, în timp ce, de undeva, de sus, cineva vă veghează. Priveam la geamurile blocului din față și mă întrebam : „Oare cîte patimi sînt dincolo de geamurile astea întunecate ? Cîte existențe neștiute de nimeni ? Cîte zbateri inutile ?“. Liniștea nopții mă împingea la contemplație, aerul rece îmi dădea un sen timent tonic. (Nu știu ce e un sentiment tonic, dar am văzut că ex presia se folosește.) Mă simțeam un mic dumnezeu ce tutelează de la înălțimea etajului cinci exis tențele mizere și inconștiente, animalice de-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
e pentru el o desfătare, iar ziua în are a pus mâna pe penel a fost o zi de grație. Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de efect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment. Impresia de ansamblu e una de șăgalnici în teme curente ale artei naive, teme care de altfel nu au dat niciodată în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
românești contemporane și întrevăd o dezvoltare luminoasă a virtuosului și autenticului său talent” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor in Filozofie „... .Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de afect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment.” Tudor Octavian- jurnalist „De o mare coerență și unitate stilistică, denotând o personalitate artistică puternic individualizată, ce a evoluat spectaculos de la an
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un lirism de negație. Cu alte cuvinte, În Narcis, Sisif se contopește cu stînca. El fiind și stînca și Sisif nu se mai știe cine pe cine urcă muntele. Rictusul de pe fața sa e acum pe rînd batjocoritor și dureros, contemplația se ruinează În delir optic și mai sînt puține clipe pînă cînd cel ce stă deasupra fîntînii se va lovi În inimă cu un pumnal. Căci tot ce era firesc Înainte Îi apare deodată fără sens lui Narcis. Acum nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
datorită forței generatoare a structurii lor. În primul rând, aceste scrieri se prezintă ca un șantier al unor posibilități nemărginite de a genera alte scrieri. Dacă în Exerciții i se recomandă exercitantului să însemneze lucrurile cele mai importante trăite în contemplații, și anume înțelegeri sau mișcări afective 1, Jurnalul ne permite să vedem cum Ignațiu însuși practica acest lucru în fiecare zi notând ceea ce observa că se petrecea în sufletul său. Scriitura ignațiană se naște dintr-o experiență în stare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a acestuia: „Exercițiile de acest fel trebuie adaptate la starea persoanelor care vor să facă exerciții spirituale, și anume la vârstă, studii, înzestrări”5. Exercitantul este la rândul său autorul celui de-al treilea text, format din rugăciunile, dialogurile, meditațiile, contemplațiile și imaginile (de aici provine și numele de text alegoric) înfiripate în timpul exercițiilor făcute. În sfârșit, Barthes menționează și un patrulea text, numit anagogic, prin care este desemnat răspunsul pe care Dumnezeu îl dă exercitantului prin semnele și mișcările lăuntrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]