1,915 matches
-
acestea le declanșează. Meditația sublimează senzorialul și accentuează cugetarea, reflexia, focalizînd pe conținuturi Îmbogățite de travaliul mental. Într-un haiku avem de a face cu ambele activități sau dispoziții. În mai multe etape, eșalonat sau simultan, cu reveniri și interferări contemplarea lucrurilor, Întîmplărilor, scenelor este Însoțită de meditația asupra reprezentărilor, conceptelor, trăirilor conexate cu primele. De cele mai multe ori Însă, cînd poemul este foarte bun, cele două stări se Împletesc Într-un proces de visare, de reverie, care topește totul Într-o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Ca În orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam să stăruim În contemplarea acelui ceas de buzunar, transmis din tată-n fiu, pe care bătrînul, cînd Îl mîngîie, cînd Își Încleștează degetele pe el. Dar, pentru a trece la actul meditativ, ceasul ruginit trebuie resimțit ca o metaforă a vieții trecătoare, gata să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv. Ceea ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
modalitate de a "fenta" rigorile cadrului polemic și de a-și asuma libertatea creativă. Iată o definiție care plasează sintetic ironia într-o perspectivă poliedrică, etalându-i valențele: "Ironia este un mod de a scrie, dar și un mod de contemplare a existenței, o tehnică și nu mai puțin o viziune estetică, un procedeu retoric, dar și o filosofie"240. Ar fi încă multe de spus despre spiritul ironic, despre legătura intimă dintre polemică și ironie sau despre cum funcționează ironia
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
animate, în alb-negru, în culori, mute, sonore e un fapt dovedit, de câteva zeci de mii de ani, că imaginile îi fac pe oameni să acționeze și să reacționeze. Unele, pe care le numim "opere de artă", se oferă binevoitor contemplării, însă această contemplare nu ne detașează de "drama voinței", cum susținea Schopenhauer, căci efectele imaginii sunt adesea dramatice. Dar dacă imaginile noastre ne sunt superioare, dacă ele au prin natură o potențialitate ce depășește simpla percepție, capacitatea lor aură, prestigiu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în culori, mute, sonore e un fapt dovedit, de câteva zeci de mii de ani, că imaginile îi fac pe oameni să acționeze și să reacționeze. Unele, pe care le numim "opere de artă", se oferă binevoitor contemplării, însă această contemplare nu ne detașează de "drama voinței", cum susținea Schopenhauer, căci efectele imaginii sunt adesea dramatice. Dar dacă imaginile noastre ne sunt superioare, dacă ele au prin natură o potențialitate ce depășește simpla percepție, capacitatea lor aură, prestigiu sau răspândire se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru aceea am grăit... >>, 5, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 272-273) „Dacă darul este ceea ce se dă celor ce mai înainte n-au adus nimic, putem spune că mintea cunoscătoare (gnostică) primește ca daruri, din contemplarea lucrurilor, rațiunile care alcătuiesc (susțin) credința fără nici o demonstrație rațională și care sunt aduse prin ea Domnului. Căci pentru credință nu aduce nimeni nimic mai înainte. Fiindcă mintea Îl privește în chip firesc și fără nici o meșteșugire pe Făcătorul propriu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
putere asupra sa, de nu va îngădui Dumnezeu”. (Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, cuv. 2, în Filocalia..., vol. V, p. 182183) „Pentru că nu ostenelilor, zice Scărarul (Sf. Ioan Scărarul - n.n.), ci smereniei și simplității se descoperă Domnul prin credință, adică prin contemplarea Scripturilor și a făpturilor, de care zice Domnul: Cum puteți crede, căutând slavă unii de la alții și celelalte. Și aceasta este credința cea mare, care își poate pune toată grija în Dumnezeu. Pe aceasta o numește Apostolul temelie, iar Scărarul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de credința ce are, și-și bate joc de învățătura ei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia IX, p. 148) Partea practică și partea teoretică a credinței noastre „Mărturisirea religiei noastre, care duce la contemplarea tainelor celor nevăzute și nu urmărește câștiguri prezente, ci o răsplătire cu cele veșnice, își are domeniul și metodele ei. Știința ei se compune din două părți: prima este practică, sau a faptelor, care constă în îndreptarea obiceiurilor și în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
răsplătire cu cele veșnice, își are domeniul și metodele ei. Știința ei se compune din două părți: prima este practică, sau a faptelor, care constă în îndreptarea obiceiurilor și în curățirea de vicii, iar cealaltă este teoretică, și constă în contemplarea celor dumnezeiești și în cunoașterea înțelesurilor celor mai sfinte. Cine vrea să ajungă la teorie trebuie să urmeze cu toată sârguința și cu toată puterea mai întâi, știința practică. Aceasta, pentru că practica se poate însuși fără teorie, dar teoria fără
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se vede atât de clar îndrumarea Înțelepciunii”. (Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, omilia a XXII-a, IX-X, în PSB, vol. 7, p. 114-115) „Poate fi ore vreo pierdere mai grea și vreo nenorocire mai mare decât aceea ca în contemplarea frumuseții și a ordinii din lume să nu poți recunoaște pe Creatorul ei? Ar exista vreo mizerie mai adâncă decât să fii orb sufletește și să nu vezi pe Creatorul și Părintele oricărei ființe cugetătoare?” (Origen, Contra lui Celsus, cartea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia II, p. 45) „ În acestea trei stă filosofia creștinului: în porunci, în dogme și în credință. Poruncile despart mintea de patimi; dogmele o duc la cunoștința făpturilor; iar credința la contemplarea Sfintei Treimi”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a patra, cap. 47, în Filocalia..., vol. II, p. 112) „Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smerește; cel ce se smerește se îmblânzește, dobândind deprinderea de a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
asociat ideilor în gândirea iluministă: "Cercetarea filosofică abstractă a căutat întot-deauna să elimine pasiunea și persoana, pentru a raționaliza toate ideile. Pentru ideolog, adevărul răsare din acțiune, iar înțelesul experienței este dat de "momentul de transformare". Acesta apare nu din contemplare, ci "din concret". De fapt, s-ar putea spune că cea mai importantă funcție latentă a ideologiei este aceea de a capta emoțiile. În afara religiei (și a războiului ori naționalismului), au existat puține forme de a canaliza energia emoțională. Religia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ce Dumnezeu nu este (nu ce este) ...”<footnote D. Carabine, op. cit., p. 229. footnote>. Metoda de abstracție a lui Clement (ἀφαίρεσις), prezentată în Stromate, constă din trei stadii ale căii spre înțelepciune: iluminarea (obținută prin instrucție); purificarea (obținută prin confesiune); Și contemplarea (obținută prin analiză)<footnote A se vedea Stromata V, 10-11. footnote>. Natura divină transcendentă ni se face cunoscută prin slavă Și prin Logos<footnote A se vedea Carabine, op. cit., p. 232. A se compara cu conceptul lui Irineu asupra Sfintei
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
e cu putință firii omenești, părăsind cele de jos, ajunge în lăuntrul ascunsurilor cunoștinței de Dumnezeu, fiind înconjurat din toate părțile de întunericul dumnezeiesc. Și astfel, fiind lăsat afară tot ce se vede și se cuprinde, nu mai rămâne pentru contemplarea sufletului decât nevăzutul și necuprinsul, în care e Dumnezeu, precum zice Scriptura despre legiuitor: „A intrat Moise în întunericul unde e Dumnezeu”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la „Cântarea Cântărilor”, omilia XI, traducere, introducere și note de Pr.
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
lui Dumnezeu reprezintă doar începutul unei noi căutări; pe această linie, se citează exemplul lui Moise. Rugul aprins simbolizează întoarcerea sa de la o falsă credință la cea adevărată; stâlpul de nori reprezintă apropierea de Dumnezeu nevăzut, iar înălțarea spre Sinai, contemplarea invizibilității și incomprehensibilității divine. În viziunea Sfântului Grigorie, a vedea pe Dumnezeu (și utilizează aici din nou exemplul lui Moise) înseamnă a-L urma perpetuu, din moment ce Dumnezeu se află dincolo de orice cunoaștere<footnote C. W. Macleod, “Allegory and Mysticism in
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
xóρος), ci de dorință (ἔρως). Sfântul Grigorie se îndepărtează de perspectiva optimistă a cunoașterii lui Dumnezeu de către suflet, preferând în schimb teologia negativă a dorinței perpetue. Experiența lui Dumnezeu a sufletului este, prin urmare, nu una a luminii, implicând viziunea/contemplarea (θεωρία), ci a întunericului. Acesta este motivul pentru care, potrivit Sfântului Grigorie, sufletul nu experiază nici o înțelegere. Ci, mai curând, sufletul pătrunde în întunericul luminos (ὀ Θεϊος γνόφος)<footnote Kathryn Rombs, “Gregory of Nyssa’s Doctrine of Epektasis: Some Logical
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
2. o informație actualizată despre activitatea corporațiilor transnaționale (motivații și strategii de expansiune, efectele STN și ISD Într-o logică de dezvoltare a competitivității economiilor); 3. identificarea riscurilor asociate investițiilor străine. Prin intermediul manualului se propune formarea spiritului cognitiv și de contemplare al fenomenelor și realităților specifice domeniului studiat, de Înțelegere a adevărului, de pătrundere În logica internă a investițiilor și a efectelor scontate ale acestora. În speranța că această lucrare va ajuta la Înțelegerea aspectelor legate de investițiile străine, mulțumim celor
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
intuirea, observarea, experimentul etc. Atributul știință trimite la structurarea cunoștințelor într-un ansamblu niciodată complet, nicicum definitiv. Reluările completează descrierea, îmbogățesc conținutul, nuanțează interpretarea faptelor medicale. Intuiția, de exemplu, atât de ilustrată în activitatea medicală, este gândire dinamică (Aristotel), este contemplare ideatorie (Platon) și constituie nivelul superior al cunoașterii medicale, de aceea John Locke o situează deasupra cunoașterii demonstrative. Rolul intuiției, în dezvoltarea medicinei ca știință, este capital. Kant o localizează sensibilității umane, căreia cunoașterea, gândirea, inteligența îi sunt implicate luminând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
refacerea și păstrarea armoniei funcționale a organismului uman. Pe de altă parte, trăsăturile definitorii ale intuiției medicale se regăsesc nuanțat în filosofia artei și în arta propriu-zisă: dragostea de om, pasiunea creării, gândirea dinamică, reflexiunea, conexiunile: sensibilitate afectivitate, inteligență conștiință, contemplare - experiment, revelație - experiență. Medicina și arta sunt 11 viață, ipostaza umană edificată estetic și etic. Vibrarea emoțională a reușitei medicale e similară celei artistice și filosofice din crearea ideilor. Medicina ca filosofie - știință - artă, extinde și adâncește sfera umanului, ilustrând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
modul absolut. El operează cu principii și expresionări incifrate, oculte, pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de a nu muri. în acest context se înscrie și medicina egipteană. Preponderent în practica preoților, ea a avut un caracter religios, asistând deopotrivă spiritul și trupul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dau date, uneori, despre japonezi. Palatele depun mărturie despre strălucirea de la curți, după cum templele vorbesc de tăria credinței nipone. Numeroșii munți ai arhipeleagului au intrat în legende și în credințe. Dintre ei Fuji-san = muntele frumos, vindecă lumea prin înseninare și contemplare, mister și capacitatea de a înălța spre liniști omul amenințat imprevizibil. Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
asupra spectatorului decât celelalte arte, căci aici spectacolul este dat ca și adevărat. Comparând efectul produs de pictură și cel produs de spectacolul de teatru, Bossuet insistă asupra faptului că prezența reală a actorului face reprezentația mult mai răscolitoare decât contemplarea unui tablou. "Dacă nudurile, dacă picturile indecente povestesc în mod firesc ceea ce exprimă și din acest motiv li se condamnă folosința, pentru că nu sunt niciodată gustate cât ar fi vrut de mult o mână abilă, pentru că nu se intră în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inteligenței pure"65. Vigilența cerebrală, luciditatea însoțește această distanțare comică pe care Adrian Marino o asociază "autoreflectării prin dedublare"66, intuind că ridicolul lumii exterioare este surprins numai după ce conștiința comică se descoperă pe sine într-o postură ridicolă, prin contemplarea unui alter ego care impune autocritica, autoparodia și autoridiculizarea, ca manifestări ale comicului în stare pură. Tehnica autoreflexivă este bazată pe procedeul exagerării caricaturale, a îngroșării trăsăturilor și a deformării acestora cu efecte rizibile. Despre comicul caricaturii, Bergson spunea: "Oricât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiene. Dacă zeflemeaua este procedeul predilect din scrierile jurnalistice ale primei perioade de creație 147, în schimb "coordonata esențială a comicului caragialian"148 în paginile maturității artistice devine ironia, înțeleasă nu doar ca procedeu retoric, ci și ca mod de contemplare a existenței, ca viziune estetică și chiar ca filosofie. Atitudinea detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]