33,831 matches
-
vorbea despre civilizații terestre (cu obârșia în extraterestricitate, probabil...), aparent, dispărute dar cu elemente reiterate, parțial, în civilizația așa-zis „modern-contemporană”. Aici, în cartea lui DAN SANDU, se semnalează, cu o subtilitate amară, elemente reiterate (ba, chiar hiperbolizate!), în prezentul „contemporan”, ale unei „civilizații” pe care doar fraierii o mai considera ca fiind „definitiv revoluta”... ...Definiția pentru Samsara sau samsara : “ciclul de reincarnări sau renașteri din hinduism, budism, jainism, și alte religii înrudite cu acestea. Termenul de „samsara” este strâns legat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
care dă impresia de postmodernism, de citare din presa antedecembristă... De fapt, sunt mesaje de avertisment, pentru nu doar o societate românească, în care toate o iau razna, spre paleoliticul inferior al istoriei... - ...ci, mai ales, pentru o lume terestră contemporană, care se întoarce tot mai indiferență și iresponsabilă, să deschidă și să accepte noi temnițe, noi posibilități de univers concentraționar, “la lumina zilei” - în spatele acestor “realizări” fiind forțe uluitor de lucide și îmbinând fățărnicia cu o strategie cinico-sadică, distructiv-apocaliptică de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
acelui miracol ale cărui ecouri dăinuiau încă în inima mea. Am privit cu duioșie Universitatea, Institutul de Arhitectură, Teatrul Național până la Hotel “Inter” și Sala Dalles, martori tăcuți ai unor evenimente sângeroase care au pus o pată neagră pe istoria contemporană a țării noastre, prezentandu-ne că pe un popor rămas în epoca de piatră pe scara evoluției. Mulți tineri care au participat la fenomenul “Piața Universității” au plătit cu viața visul frumos pe care l-au nutrit în cele 52
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ușor ridicolă stilistic. E drept că, aproximativ în aceeași epocă, precum apare în scrisul lui G. Călinescu, mai ales în cărțile sale de istorie literară (dar și în Enigma Otiliei sînt, totuși, 16 atestări). E. Lovinescu, în Istoria literaturii române contemporane, folosește doar de două ori adverbul comparativ precum și de 6 ori locuțiunea precum și. La Ion Minulescu, în Roșu, galben și albastru, cuvîntul precum apare o singură dată, cu valoare finală atipică: "precum să se știe că romul e mai ieftin
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
la realitatea fenomenului teatral", iar Grotowski afirma că: "opera lui George Banu s-a impus ca una dintre cele mai puternice pe planul cercetării teatrale". Eminentul critic și eseist a semnat remarcabile cărți și filme consacrate marilor figuri ale spectacolului contemporan sau aspectelor mitologice ale artei teatrului. Este de trei ori laureat al criticii franceze pentru cea mai bună carte de teatru și a fost distins cu Premiul UNESCO pentru cel mai bun film documentar despre teatru. Colaborator, membru în board
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
sibilinic. Și, de aceea, nici un alt filozof nu este citit astăzi cu o conștiință mai clară a misterului pe care cuvintele lui promit a-l dezvălui. Heidegger este apostolul speculativ al tainei ascunse în cuvinte și este poate singurul filozof contemporan căruia i-a izbutit din plin rețeta obscurității. O obscuritate dozată cu o știință filologică infinitezimală și cu un fler aparte al psihologiei umane, căci Heidegger a intuit foarte bine că, în materie de selecție culturală, nu rămîn vii decît
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
în fața unui lucru pe care nu-l poți pricepe, nu-l mai privești cu suspiciunea celui care simte că nimic nu îl leagă de el. În fond, Paradigme universale II. Pornind de la un zîmbet, ca eșantion reprezentativ al gîndirii științifice contemporane, e mîna prietenoasă pe care un erudit o întinde celor a căror erudiție se oprește la porțile științelor. Este drept că, purtat de la mașina Turing la descrierea logaritmică a unui fulg de zapădă, de la tipologia impreciziei regăsite în teoriile lui
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
n-avea să-l împiedice pe George Enescu să compună în continuare (sonatele pentru pian, opera Oedip, Suita a III-a pentru Orchestră). Revenit în România în timpul celui de al doilea război mondial, Enescu se luptă cu îndârjire pentru valorile contemporane ale muzicii românești (Constantin Silvestri, Ionel Perlea), îndepărtându-se însă de propria activitate componistică. După război susține concerte cu Menuhin și Lipatti și, la venirea la putere a comuniștilor, se exilează pentru totdeauna la Paris, unde se stinge în mai
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
la suprafață în discursurile și comportamentele noastre, în politica de șpriț sau de bere, în diplomația cordial-imorală, în demascarea guvernului asasin și exaltarea presei independente... Nenumărate replici, personaje, episoade din comediile și Momentele lui Caragiale sunt actualizate de admiratorul lui contemporan, în contexte predominant pozitive. Cu una sau două excepții (visul lui Trahanache, bunăoară, interpretat ca un coșmar al legalismului asbolut, al soțietății cu prințipuri), opera magistrului este tonifiantă pentru cel ce a citit-o cu mare atenție, folosind-o acum
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
care ne preocupă pe toți în acest spațiu. Cum să te prezinți mai elocvent unui public dintr-un oraș în care muzica este echivalentă în primul rând cu Bach, Mendelssohn și Schumann? Ce punți stilistice, de mentalitate găsești între compozitorii contemporani ucraineni și cei vestici? Cum să explici într-un simpozion delimitarea relativ tinerei culturi ucrainene (mă refer la acea latură a sa sincronizată cu modelele vestice) de cea rusă? În ceea ce privește ultima întrebare, prezentări generale, stufoase și uneori greu inteligibile (fie
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
cilindri de ceară acum "digitalizați", simplul fapt de a le prezenta este impresionant, chiar emoționant. Spiritul științific revine când le compari cu partitura bartókiană în care aceste surse se regăsesc. În fine, câteva referiri concrete la partituri ale compozitorilor ucraineni contemporani au întregit tema simpozionului cu subtitlul "Idee și istorie a unei mișcări muzicale naționale în contextul său european". Am preferat (unei căutări școlărești de corale luterane în piese de Edison Denisov, Valentin Silvestrov ș.a., sau unei de altminteri acribice analize
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
filiația de la Haydn la Bortnianski, de la Liszt (în registrul liric) la Lisenko, de la Skriabin la Latoșinski și Stepanenko, de la Prokofiev la Skorik. La fel în concertul de la MDR, un solid neoclasicism (european? rus? greu de zis!) traversa majoritatea lucrărilor simfonice contemporane, semnate de Skorik, Stankovici sau Șcerbakov. Dacă minimalismul static și atemporal al lui Silvestrov dintr-o cantată după Keats nu m-a convins, în schimb forța unei construcții muzicale foarte bine gândite și simțite m-a făcut să rețin numele
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
lui Mandicevschi. Am găsit apoi referirea la "muzicologul român activ în Austria" din Grove 3 și cea la proveniența lui Mandicevschi dintr-o familie de preoți ortodocși, de origine română și ruteană, în MGG4. Este evident că, într-o Europă contemporană, astfel de detalii biografice sunt rezultatul unor zone în care efervescența multinațională are o istorie îndelungată. Cel puțin până în 1944, trăiesc la Cernăuți pașnic laolaltă ucraineni, români, polonezi, ruteni, evrei și germani. Orașul își pierde însă după al doilea război
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției romanești, a fost contemporan cu ea, lumile lor nu se întretaie nicicum. Virginia Woolf declară sus și tare că romanul nu are nevoie de "love interest" (sintagmă greu de tradus și esențială lungii tradiții a basmului, cum am numit pre-modernismul); că viața e o
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
colcăie de istorii, iubiri și limbaj rafinat (la exasperare, e drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de granițele basmului. Ei dau laoparte iubirea (cine mai iubește în romanul contemporan, dacă nu punem evident la socoteală romanele total predictibile/convenționale gen Danielle Steele?). Dau doar câteva exemple de romane din care iubirea (tradiția boy meets girl, boy marries girl and they live happily everafter) e sistematic, deliberat exclusă: The Remains
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
neagă convenția/coerența însăși. Dar cum am putea să nu știm că orice lucru devine convenție și că orice convenție (ca orice altă lege pe pământ) e făcută pentru a fi dărâmată? Ceea ce e totuși înspăimântător la acest joc secund contemporan este că undeva, la rădăcina glumei cu convenția, încolțește și certitudinea filozofică - tema esențială a trans-romanului Desperado - că viitorul (și nu e vorba de viitorul fericit din basm) - viitorul omului pe pământ s-a rupt, a murit. Acest tragism tematic
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
bate experiența" nu înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, în discurs, și consemnarea lui în text sînt singurii garanți ai experienței ca act tranzitiv. În consecință, numai tranzitivă experiența există, ceea ce confirmă diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann individului contemporan occidental, de "extindere de sine", sau cel al sociologului Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie în registru psihologic). Lipsit de
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
traducerea unor cărți de referință de acum o sută de ani sau a unor ghiduri care propun rețeta sigură a succesului în ziua de azi) și el se referă mai degrabă la anii de început ai capitalismului decît la realitatea contemporană. Scrie Monica Heintz: "Nu am întîlnit în interviurile mele nici o referire la valorile esteticii consumului (Bauman, 1998), la o viață echilibrată și nici un gînd despre lauda lenii (Russel, 1976) sau dreptul de a fi leneș (Lafargue, 1994). Etica muncii capitaliste
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
profesioniști, bucuria participării, a copilăririi voluntare. Stilul tinerilor comentatori se armonizează cu cel al scriitorului, subiectele și personajele sale circulînd în voie și în pagina critică. Și e firesc să fie așa. Autorul Antologiei inocenței a deschis în literatura română contemporană o poartă către țara Minunilor comparabilă cu cea a lui Lewis Carroll. La sfîrșit, cuminte și discret, cinstit și bun (ca om și ca scriitor), Iordan Chimet s-a strecurat însuși prin ea, lăsînd-o deschisă pentru alte și alte generații
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
cu ochii împăciuitori ai intelectualului optimist. Și deși sceptic în previziunile pe care le face pe marginea viitorului nostru, Ovidiu Hurduzeu este totodată un spirit radical, tonul abrupt cu care își rostește gîndurile împrumutîndu-i ceva din alura neconformistă a apostaților contemporani. Căci Hurduzeu asta este: un apostat ridicîndu-se împotriva lumii americane. Chiar și numai aceste trăsături sînt suficiente pentru a face din Ovidiu Hurduzeu o figură antipatică. Căci atunci cînd ajungi să contrariezi mereu cititorul prin critica constantă a lumii occidentale
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
păpușă supusă și satisfăcută, lipsită de idealuri și incapabilă de împotriviri. Și oare cine, avînd la îndemînă tot confortul și putînd consuma oricînd tot ceea își dorește, mai poate reprezenta un pericol pentru establishment-ul politic? Acestei forme de existență contemporană a omului planetar, Hurduzeu îi spune "religie a confortului", iar pilonii pe care se sprijină această religie sînt, în ochii autorului, tehnologia, sindromul victimizării, corectitudinea politică și multiculturalismul. Să le luăm pe rînd. Tehnologia, însoțită de expansiunea universului cibernetic, transformă
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
experiență specifică a unei transcendențe. Dincolo de delimitările sale formal-stilistice, orice creație înscrie năzuința sa spre infinit. Fatidicul relativ al limbajului său poartă amprenta elanului spre absolut. "Omul nu este doar o ființă finită, scria Berdiaev, cum vrea să afirme gîndirea contemporană, ci și o ființă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului și a infinitului. Insatisfacția omului în fața finitului, aspirația sa către infinit sînt manifestări ale divinului în om, sînt mărturia omului în ceea ce privește existența lui Dumnezeu și nu
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
pictural într-unul al Cuvîntului, rugîndu-se "ca oricare privitor al tablourilor". Deci, cum ar veni, o rugăciune translată într-alta, în poezia ca rugăciune, după cum ar fi apreciat-o cu satisfacție, dacă i-ar fi fost dat a cunoaște scrisul contemporanului nostru, abatele Brémond. Să ne rostim deschis: primejdia unei asemenea operații celebratoare ar fi putut fi o suspendare a idiomului liric, o topire a poeziei, ca o lumînare de ceară, în orbitoarea luminozitate liturgică, așa cum se întîmplă nu o dată în
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
să-și urmeze tradiția, în formele ei cele mai înalte și clasice, după modelele care ne-au format, franceze, italiene, germane sau ruse". Lista celor care felicită Contemporanul cu prilejul aniversării este impresionantă. Textele lor plus fotografiile unor scriitori români contemporani, răspândite în toate paginile revistei, dau o puternică sugestie de populație scriitoricească numeroasă, de banchet al literaturii române. Cîți ochi, atîtea piese ă aceeași întîmplare, văzută de mai mulți martori, poate fi povestită de fiecare în alt fel este o
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
de bilanț al senectuții, ci o formă permanentă de autointerogație și de autocontrol, pentru ca autorul să nu-și scape niciodată lui însuși. E. Lovinescu își explicitează periodic, chiar cu riscul unor repetiții, modul de a înțelege critica, practica analizei scrierilor contemporane, raportarea la trecut, obligațiile față de tradiție, exigențele față de prezentul și de viitorul literaturii române. E. Lovinescu este cel mai confesiv dintre criticii români, situându-se și din acest punct de vedere, ca din atâtea altele, la antipodul lui G. Călinescu
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]