4,926 matches
-
nu prezintă vreun interes particular. Bibliografie. Ediția: PL 67. Traduceri: CTP 65, 1987 (A. Isola). 3. Facundus din Hermiane După Ferrando din Cartagina care, în fond, nu a atins decât marginal problema, scriitorii africani intervin cu toții în mod activ în controversa celor Trei Capitole: într-adevăr, dacă Fulgențiu era încă un scriitor din Africa vandală, scriitorii ce i-au urmat trăiesc în Africa bizantină și se orientează în mod predominant spre Constantinopol și spre chestiunile politice și mai ales religioase care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Hermiane în civilizata provincie Bizacena, s-a ocupat de problema celor Trei Capitole, însă a făcut-o cu mult mai multă competență decât Ferrando. Totuși, din viața sa nu cunoaștem decât acele evenimente care sunt strâns legate de această controversă. Fără să plece din Hermiane, el începuse să participe la dezbaterea acestei chestiuni care trezea un viu interes la Cartagina. De aceea, confrații l-au convins să se ducă personal la Constantinopol pentru a se informa în privința termenilor preciși ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl va face însă în scrierile următoare. Nu putem prezenta aici în mod detaliat modul în care Facundus discută această problemă în tratatul menționat: oricum, acesta merită să fie considerat drept una din cele mai semnificative contribuții latine la această controversă și una din cele mai importante scrieri teologice compuse în Occident în secolul al șaselea. Facundus nu pierde ocazia de a protesta energic împotriva intruziunii puterii politice într-o dezbatere pur dogmatică. De altfel, Iustinian a cerut tuturor episcopilor prezenți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înainte de Verecundus. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 93, 1976 (R. Demeulenaere); Verecundi Iuncensis, Carmen de poenitentia. Introd. text critic, traducere și comentariu de M.G. Bianco, D’Auria, Napoli, 1984. 5. Liberatus din Cartagina Și diaconul Liberatus din Cartagina a participat la controversa celor Trei Capitole, însă a pornit de la originile acesteia, adică de la conflictele care izbucniseră cu o sută de ani înainte între adepții lui Nestorius și cei ai lui Eutihie. Liberatus făcuse parte dintr-o misiune trimisă în 535 la Biserica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exclusiv de procedee riguros logice și de concepte derivate din filosofia neoplatonică în care pătrunseseră multe procedee din logica aristotelică și multe doctrine ale Stagiritului; atestările extrase din Sfânta Scriptură care serveau de obicei ca bază și ca instrument pentru controversele doctrinale creștine sunt aproape absente din analiza dezvoltată de Boethius în Micile opere teologice (Opuscula theologica). De altfel, nu trebuie să uităm că Boethius era un laic și că modul cum aborda el dezbaterea teologică era diferit de cel obișnuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cinci (PL 66, 11-26); Agapetus (535-536) e autorul a șapte epistole; iar cel mai important și mai prestigios dintre toți este papa Vigilius (537-555) pe care l-am întâlnit de mai multe ori până acum și care era preocupat de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). În cadrul controverselor privitoare la problema celor Trei Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care, la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a șapte epistole; iar cel mai important și mai prestigios dintre toți este papa Vigilius (537-555) pe care l-am întâlnit de mai multe ori până acum și care era preocupat de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). În cadrul controverselor privitoare la problema celor Trei Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care, la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărârile împăratului Iustinian. Rusticus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărârile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra Acefalilor (Contra Acephalos disputatio), adică împotriva unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmând concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus din Hermiane, contemporanul său, implicat în aceleași probleme, și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Sicilia, în Sardinia și Corsica, în Galia și în Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de fapt de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, el nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci spre Occident, așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai francilor. În domeniul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
valori notabile. În această producție predominau aspectele tipic literare, în timp ce teologia era mai puțin cultivată; în mod analog, temele tratate de cultura creștină în secolul al șaselea sunt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gândirea sau controversele teologice. Însă condițiile politice și sociale se schimbă în secolul al șaselea. În Galia fuseseră vestite, și au continuat să fie în tot secolul al cincilea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii, a narațiunii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: adică niște tratate sub formă de epistole care, dacă sunt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Galia (și cititorii săi) urmăreau controversele cristologice din Orient, se bazează totuși pe o informație destul de confuză și insistă asupra unor motive previzibile, ceea ce demonstrează tocmai rolul marginal pe care l-au avut în cadrul acestor controverse cei mai mulți scriitori occidentali, cu excepția lui Cassian, a lui Boethius sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu care acest literat din Galia (și cititorii săi) urmăreau controversele cristologice din Orient, se bazează totuși pe o informație destul de confuză și insistă asupra unor motive previzibile, ceea ce demonstrează tocmai rolul marginal pe care l-au avut în cadrul acestor controverse cei mai mulți scriitori occidentali, cu excepția lui Cassian, a lui Boethius sau Rusticus. Alte scrisori, mai scurte, care nu au deci formă de „carte”, se referă la penitență și combat „semipelagianismul” lui Faustus din Riez; câteva sunt trimise prietenului său, principelui Sigismund
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
niciodată de Origen, ori reprezintă deformări absurde ale teologiei acestuia și e greu de spus că au fost făcute cu bună credință. În epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat contra călugărilor origeniști din pustia Nitriei. Scrisoarea 92 din epistolarul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epistolele emise de sărbători. Dintr-o primă scrisoare a aceluiași sinod s-au păstrat doar fragmente, publicate în mare parte abia de curând pe baza unui manuscris găsit la Athos. Alte epistole sau fragmente de epistole nu se referă la controversele origeniste: în special o scrisoare completă în limba coptă, adresată călugărilor din Pboo, referitoare la exigențele vieții monahale. Avem multe fragmente din omiliile lui Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris și el lui Celestinus care, însă, deja indignat de calda primire făcută de Nestorios unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant al papalității în controversa cu Nestorios; acesta trebuia să-și retracteze public erorile în cel mult zece zile, altfel urma să fie excomunicat. La 19 noiembrie 430, împăratul s-a decis să convoace un conciliu la Efes în ziua de Rusalii (7 iunie) din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Le scribe égyptien, Le Caire 1947. Despre Chiril în general: J. Mahé, Cyrille (Saint), patriarche d’Alexandrie, DThC III, 1911, col. 2476-2527. b) Opere exegetice Vechiul Testament Activitatea exegetică a lui Chiril se desfășoară în cea mai mare parte înainte de izbucnirea controversei nestoriene. Din rațiuni pe care le vom discuta mai târziu, despre Vechiul Testament a scris nu doar comentarii întinse, organizate pe cărți sau grupuri de cărți, ci și tratate de exegeză a unor fragmente alese, fie aranjate în mod sistematic, fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceeași îndreptățire ca și Tatăl. Deși Chiril ia în mod clar distanță față de cristologia antiohiană, nu apar aici nici numele lui Nestorios, nici terminologia referitoare la unirea dintre divin și uman în Cristos, teză pe care Chiril o adoptă în timpul controversei; considerăm deci că opera a fost compusă înainte de 429. Diverși autori antici, între care Leonțiu din Bizanț (Contra lui Nestorios și Eutihie 2) și Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229) spun că ar exista și un Comentariu la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Città Nuova, Roma 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice Înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie îi redusese mult influența și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol unde aceștia au reacționat energic la provocările lui Nestorios din 429
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nestorienne (Mémoires et travaux publiés par de professeurs des Facultés catholiques de Lille 58), Facultés catholiques, Lille 1951; N. Charlier, Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra blestemelor lui Nestorios, din 430, sunt o confutațiune a discursurilor pronunțate de patriarhul din Constantinopol din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretându-le în sensul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În același mod justifica și comportamentul său la Efes; îl prezenta pe Ioan de Antiohia ca pe un calomniator și pe sine însuși ca pe o persoană persecutată la fel ca profeții din Vechiul Testament și ca predecesorul său, Atanasie, în timpul controversei ariene; în sfârșit, scotea în evidență sprijinul pe care îl primise de la Roma. Însă chiar înainte de a pleca la Efes, Chiril fusese deja nevoit în mai multe rânduri să răspundă la atacurile teologilor de tendință antiohiană, foarte nemulțumiți de cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
indicații precise referitoare la edițiile ce cuprind toate omiliile lui Chiril sau pe cele ce i-au fost atribuite cf. CPG III, n. 5245-5295. g) Scrisori Dintre scrisorile lui Chiril, s-au păstrat mai ales acelea care se refereau la controversa nestoriană. De fapt, sursa cea mai importantă e constituită din culegerile de documente referitoare la conciliul din Efes; iar cea mai bună ediție a acestor scrisori este inclusă tocmai în primul tom al magistralei ediții a Acta Conciliorum Oecumenicorum, realizată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În latină, multă vreme, au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril, ori la Roma (printre traducători, s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tânăr); progresiv doar și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril, ori la Roma (printre traducători, s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tânăr); progresiv doar și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de Dionisie cel Mic al începutul secolului al VI-lea, teologia lui Chiril a devenit mai cunoscută teologilor latini din Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea de către George din Trebizonda. O
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teologilor latini din Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea de către George din Trebizonda. O mare influență a exercitat metoda referirilor la „Părinți” în argumentarea teologică pe care Chiril a practicat-o ocazional înainte de controversa nestoriană (epistola sărbătorească nr. 8 din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începând din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar pentru prima dată el l-a folosit sistematic, inaugurând o practică ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
biografia lui Nestorios și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu: e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere în apărarea lui Nestorios compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]