246,706 matches
-
va purta numele de Grégoire. Numele meu, al tatălui și al bunicului. Uneori mă trezesc noaptea și nu mai pot să dorm: bucurie, grijă, teamă, inutilitate, moarte... Moartea mea, moartea lui. Se va naște pentru a muri...(...) De ce leg nașterea copilului de... moartea mea?“ Cu o juvenilă pasiune, Bujor Nedelcovici practică lecturi din autori fundamentali spre a-și lămuri principiile vieții, spre a se limpezi lăuntric. Lecturi nu o dată cu mize contradictorii, în care situație înclină spre cele dătătoare de înseninare și
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
câine și m-am împiedicat în până mâine”, este răspunsul pe care fetița îl dă la un moment dat, prinsă într-un dialog imaginar cu bunica), dar vocea care le pune în scenă poartă amprenta detașării și lucidității adultului. Ochiul copilului, cu viziunea lui adamică asupra limbii, în care cuvântul este lipit de lucru, trăiește permanent exasperarea ciocnirii cu lumea adulților, cu lumea substitutelor și a echivalentelor. Neliniștea și zbaterea personajului vin din faptul că unitatea de sens se scindează și
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
a povesti ceva scris. Dar scade prin asta încurcătura? Dimpotrivă! Fiindcă, pe cât se pare, el îmi cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât să-i povestesc un copac!” O întreagă filosofie a cuvintelor este dramatizată în dialogurile inițiative dintre copil și părintele nenumit, învăluit în mister și fum de țigară: “Ce ți-am spus? Fiecare cu liliacul său. Vioi, plin de vigoare și dârz - al bunicii. Pe când al tău - cum ai spus? - înfrigurat și părăsit. Sunt vorbele tale. Potrivite pentru
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
la Romanul unui moșier rus.” La 7 iulie 1854, acest autoportret, făcut probabil la mahmureală: “Sunt urât, neîndemânatésc, lipsit de scrupule și fără nici o educație mondenă. Sunt irascibil, plictisitor pentru ceilalți, lipsit de modestie, intolerant (intolérant) și rușinos ca un copil. Sunt aproape incult... Sunt nereținut, nehotărât, inconsecvent, prostește vanitos și violent, ca toți oamenii lipsiți de caracter. Nu sunt curajos. Sunt lipsit de acuratețe în viață și atât de leneș, încât trândăvia a devenit pentru mine o obișnuință aproape insurmontabilă
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
drept în mijlocul ochiului plat și incredibil de rotund al peștelui. Să nu se mai miște de aici. Ușa se deschise cu trosnet și profesorul nimeri direct în brațele călduroase și puternice ale gazdei. Se ghemui la pieptul lui ca un copil. Plângea în hohote. Puțin mai târziu, mergeau cu taxiul prin orașul scăldat de raze aurii și reci. Profesorul Andrew își ținea valiza pe genunchi. Apoi, când își luă rămas bun de la bărbatul obez, în fața ambasadei, celălalt îl sărută pe obrajii
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
pentru a-și promova “ideile”, a-și afirma “adevărurile” și a-și asigura reușita malefică ucid cu tot mai multă aplicație și inventivitate macabră. O fac pe scară tot mai largă adepții crimei organizate și neorganizate de pretutindeni. Pînă și copiii de școală ucid în lumea de astăzi: din curiozitate, din spirit de imitație, din plictiseală. Și cînd nu ucidem prin mînuirea armei de foc, prin explozie de șarje și mașini-capcană, prin înfometare, strangulare și otrăvire a mediului ambiant, asasinăm cu
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
o contradicție și, apoi, o cascadă de calități: „omul acesta lucid, caustic, corosiv cu alții, era uneori leșinat de dulceag în sentimentele lui amoroase pînă a fi melodramatic, el care detesta melodrama ca pe un gen vulgar”, „Eugen era un copil bun, ireproșabil de cinstit sufletește, oropsit ș...ț, înzestrat cu o vie, strălucitoare inteligență, fidel în prietenie, credincios în dragoste și împătimit de carte, de frumos, de poezie, suferind crunt de sărăcie în tinerețe, cu o temeinică și vastă cultură
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
culoarul vagonului de dormit, în Gara de nord, un grup de tineri gălăgioși: căciulițe de lînă roșii, fulare galbene, blugi, rucsacuri. Nu sînt schiori. Sînt actorii de la Odeon. Vor prezenta două seri consecutiv pe scena Operei din Timișoara De ce fierbe copilul în mămăligă, în memoria Aglajei. De ce s-o fi sinucis la 40 de ani, în culmea succesului, iubită de un bărbat mai tînăr? O voce: Fiindcă i se cuibărise de mică o frică în burtă, de atunci, de cînd mama
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
-o după ce s-a sinucis spun că finalul ei era previzibil, că textele ei ne avertizau, că se simțea disperarea în ele, că erau un strigăt de ajutor. Eu am văzut altă Aglaje. I-am citit prima carte, De ce fierbe copilul în mămăligă, cînd încă mai trăia. Era din cale afară de vie. Să fie sinuciderea unul din actele cele mai vitale? Dacă cineva mi-ar fi cerut un spot publicitar pentru textele ei, cred că ar fi sunat cam așa: “Vreți
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
să-i șoptesc la ureche: “Radule le-ai rupt gura!” După-amiază la revista “Orizont”. În biroul lui Mircea Mihăieș cu Denisa Comănescu la o cafea. Aglaja ne privește de pe toate ușile, de pe toate coloanele. O față luminoasă, un zîmbet de copil, o bentiță verde. Ochi translucizi ca un geam. Nu știi dacă tristețea lor vine din spatele sau din fața sticlei... Din nou în formație. Denisa, Rodica, Nora, ca un brelan de dame: de tobă, de cupă, de treflă. Ne dăm silința să
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
de gracia/ Maria Full of Grace tot un fel de sfântă. (Norocoasa aleasă din 400 de candidate, acum studiază la „Actor’s Studio”). Personajul ei alege periculosul drum al transportoarelor de droguri în burtă, spre Statele Unite. Ea are deja un copil în burtă. Pleacă pentru că nici nu vrea să se mărite cu prietenul indiferent, nici să rupă spinii la flori în singura fabrică din sat. Debutantul regizor american Joshua Marston spune și el povestea la rece, dar fără nici un fel de
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
a marelui artist de a le publica. Își Înrădăcinase credința, parcă de tip hasidist, zicem noi astăzi, deși el era ortodox convins, ocazional, făcând parte din corurile unor biserici din România sau din Franța, ca să câștige un ban. Matricea formării copilului, apoi a adolescentului, a rămas imuabilă ori câte straturi de existență și de cultură a primit peste. Ea poate reverbera În timp În funcție de starea individului, socială, profesională și de psihologia lui - normală, În parametrii caracterului stabilit, derutată, supravegheată, oscilatorie de către
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
să acționezi prin muncă și rugăciune, În simplitate și trezvie, asemenea monahilor retrași În pustiul pădurii. Memoria Îi aparține cuvântului rostit prin viu grai, o memorie niciodată Întreagă, ci veșnic reîntregită din fărâmele de amintiri ale fiecăruia (dinspre tată spre copil, dinspre cel vârstnic, spre cel necopt la minte”. O precizare de tip informațional: hasidismul a fost inițiat de iluminatul Baal Șem Tov, aflat Într-un conflict deschis cu intelectualismul rabinic. În prefața unei cărți de proză - semnată Costan Mândrilă, Mesia
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
Emil Brumaru Și sufletul, și-aureola grea Unei femei precum unui copil Ce te așteaptă să-l mîngîi, fragil, Cu ochii ridicați spre tine dulce, Nainte-ntre cercefuri să se culce? Să fie despuierea ta de-aripe Un cîntec începînd să se-nfiripe Acum, parcă în prag de despărțire De tot ce-a fost
Să fie o plăcere în a-ți da... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8909_a_10234]
-
uită În ochii mei? Recitesc: Fericită româncă. După 13 ani de așteptare i s-a Împlinit visul de-o viață! Eu am crescut cu Lăcrimioara. Am văzut-o plângând la moartea tatălui ei. A unei colege. Cand a pierdut un copil. Dar și când l-a născut pe al doilea. Cand băiatul ei a terminat primul pe liceu. Și atunci plângea, dar era un plâns fericit, daca am putea spune așa... Acum Ara nu plângea de fericire. Ea nu era prezența
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
ne ia joburile! Cei mai multi hoți, drogați, certați cu legea din lumea lor provine. Afară cu imigranții” Semnează un roman. Ce, cine i-a vârât otravă naționalismului șovin În suflet? De ce-i miroase urât mexicanii, sudamericanii care-i tund gazonul, spală copiii de mizeria omenească? Alt articol, la fel de jegos. De ce na rămas babă asta acasă? S-a săturat de salamul cu s-o ia mama Dracului? În fond și-a trădat țară, lăsându-i pe alții să muncească acolo. No, acum dacă
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
curte lungă cu gardul vopsit În albastru , unde locuia doamna Iutzi, o coafeză foarte cochetă care-și flutura din mersu-i țeapăn un păr blond platinat , totdeuna aranjat impecabil. Arăta ca scoasă din cutie la orice oră o Întâlneai, iar noi, copiii, o urmăream cu simpatie și curiozitate fiindcă lăsa În urmă un parfum de violete ce ne amintea de primăvară. Era unguroaică venită din Ardeal la timpul conflictelor dintre unguri și români , iar după război a rămas În Regat. După casa
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
erau corcituri de greci cu macedoneni și români. Partea dreaptă a străzii Ștefan ce Mare se sfârșea pentru mine la străduța Primăverii perpendiculară pe strada noastră. Cam acolo se Încheia bucla comunității În care ne Învârteam și țopăiam zilnic noi, copiii străzii. Ștefan ce Mare, ca toate străzile Brăilei, Începea și se termina la Dunăre formând un imens semicerc, ca și la Odessa, planul orașului fiind făcut de acelaș celebru inginer civil Kisseleff. Dacă la Primăverii traversam pe partea opusă, să
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
soția și fiica lor Luria, În aceiași clasă cu mine, care Însă nu ieșea la joacă cu de-alde noi. Nu se arunca În praful străzii la jocul de-a v-ați-ascunselea, nu i se dădea voie să se amestece cu copiii zgomotoși și cu atât mai puțin să joace țurca , leapșa pe ouate , hoții și vardiștii, șotronul sau fotbal, fiind fetiță; eu cu Țoloi (Anișoara ) și Mia Bâzu țineam toată strada la jocurile băieților, eram deci băiețoi fiindcă nu eram atât
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
spre Israel sau altundeva unde aveau sponsori. Acolo am Învățat noi de mici și fără efort, lecțiile de conviețuire cu oameni de diferite etnii, fără să ne educe nimeni despre „diferențele” care sunt acum motiv de ciocniri brutale Între nații. Copiii nu au decât o singură problemă: să-și găsească prieteni cu aceleași preocupări sau cu care să se joace. Nimic altceva! Puritatea nealterată a sufletului de copil nu are ștampila naționalității pusă-n frunte, are numai dorința de a comunica
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
educe nimeni despre „diferențele” care sunt acum motiv de ciocniri brutale Între nații. Copiii nu au decât o singură problemă: să-și găsească prieteni cu aceleași preocupări sau cu care să se joace. Nimic altceva! Puritatea nealterată a sufletului de copil nu are ștampila naționalității pusă-n frunte, are numai dorința de a comunica și a-și face prieteni. Din acest motiv singurele prietenii sincere și durabile rămân cele Înjghebate la copilărie și școală când nu există Încă interese de vreun
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
inhalând atmosfera străzilor pe care ne-am jucat și confruntat cu binele și cu greul. A fost cea mai bună terapie fară psihologi și fără bani! În așa zișii „șapte ani de-acasă” au intrat și anii de joacă cu copiii de pe stradă, cu care am rămas prieteni adevărați până la maturitate, uneori chiar mai târziu. Magia străzii! Strada noastră , pe care În orice direcție o luai ajungeai tot la Dunăre, ne-a stârnit tuturor dorința arzătoare de a călători , mai ales
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
cîmp." Mai mult, îl întrezărim pe poetul Ștefan Baștovoi, prin imaginea unui Dumnezeu umanizat, ca în unele poeme din volumul Elefantul promis. Același Dumnezeu care se ducea la cantină sau care scria "englezesc și stângaci" își confecționează aici, - în ochii copilului - omenește, o scară mare din lemn cu ajutorul căreia urcă în cer. Cu o asemenea putere de reprezentare, romanul Iepurii nu mor al lui Ștefan Baștovoi își convinge cititorul, plasându-l într-un univers bine familiar și, în același timp, desfășoară
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
Adrian Bucurescu, Dacia Magică. Mai amănunțit și chiar mai relevant (n.n.: a se vedea cum Lupul Cosmic este asimilat, perfid propagandistic, cu cele mai cumplite păcate ale sângelui - incesturile!): “Multe credințe populare atribuie originea lycantropiei unei Întâmplări ciudate la nașterea copilului ce va deveni , sau unui atribut cu care se naște. În concepția populară, cei născuți cu căiță sunt predestinați să aibă stări extatice. Dacă această “tichie” este albă, avem de-a face cu un spirit pozitiv, un “dreptmergător”; dacă e
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
avem de-a face cu un spirit pozitiv, un “dreptmergător”; dacă e neagră sau roșie, cu unul malefic. Particularitățile, ciudățeniile legate de nașterea cuiva, de momentul sosirii sale În lume, nu pot fi ignorate și par a-l urmări pe copil, pe tot parcursul vieții. a) “Pricolici sunt toți oamenii care se nasc cu capul acoperit cu tichie (XI 19)” (cf. Ion Muslea, Ov. Bârlea). “Dacă «chitia» pruncului este roșie, moașa o apucă repede, iese cu ea afară și strigă: «Auziți
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]