1,710 matches
-
animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea nemișcat, cu capul aplecat, parcă dormitând. De fapt, nu era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din față cu o sfoară groasă. Mârțoaga era nărăvașă fiindcă, odată, la arat într-un pământ ca piatra a fost bătută tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în această celulă, am avut parte de lucruri îngrozitoare. De fapt, cel mai îngrozitor lucru era foamea. Eram lihniți. Aveam dreptul la o mână de arpacaș, o zeamă cu resturi de cartofi, zgârciuri și piei, iar „carnea“ era compusă din copite sau din tot felul de resturi de organe respingătoare. După ce mâncarea era împărțită la toate celulele, rămâneau pe fundul hârdaielor niște resturi care se dădeau, pe rând, ca „porții suplimentare“ până se curăța hârdăul. Ne venea rândul cam la două
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
din Aube desfășoară o energie vecină cu cea a disperării în lupta împotriva violenței. La Champfleury, niște oi erau într-o stare lamentabilă, cocoțate pe 1,5 m de paie, cu capul atingînd bîrnele. În plus, niște cai ale căror copite măsurau mai mult de 20 cm trăiau în niște cocioabe minuscule, fără nici o posibilitate de a se mișca. Animaux magazine, nr. 193, iulie 1991 Nu știm nimic altceva despre aceste oi, despre acești cai sau despre aceste cocioabe minuscule decît
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în fatidica noapte de 31 ianuarie. Îl trezise din somn un muget greu, rostogolindu-se peste câmpuri în tonalități grave și înecând spornic în sine sute de alte glasuri cu mult mai înalte, căci disperate, ale suflării din sat. Cavalcada copitelor infernale venea din toate direcțiile, răpind cu o singură manevră și posibilitatea de orientare, și calea de scăpare. Dăduseră cu toții buzna în pod. Cum apa continua să se ridice, mugind vorace și amușinându-i cu botul ei umed, pe el, care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
est, vânt sud-sud-vest, slab. Umed. 4 decembrie Înnorat, vânt proaspăt, averse izolate. Zăpada practic a dispărut. Sună cornurile de ceață. 5 decembrie Porcul și-a revenit. Umflătura a dispărut. (Ar trebui să-l împiedic să se scarpine la rană cu copita, dar cum?) Îi dau drumul pe podea, e jucăuș, fidel. Aleargă și răscolește cu râtul prin grilajul altarului, o fi crezând că acolo se ține mâncare? Își bagă râtul. Catifeaua de pe masa altarului e de bună calitate, nu lasă urme
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cum?) Îi dau drumul pe podea, e jucăuș, fidel. Aleargă și răscolește cu râtul prin grilajul altarului, o fi crezând că acolo se ține mâncare? Își bagă râtul. Catifeaua de pe masa altarului e de bună calitate, nu lasă urme cu copitele. Alunecă pe podeaua de piatră și se strecoară în jos pe scări spre presbiteriu. Nu se lasă prins. În cele din urmă îl prind în dreptul unui jilț și închid ușa. Se face timpul pentru observațiile meteorologice de dimineață. Urc scara
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
-o de pântecele lui, îi spuse să se întoarcă, îi porunci să îngenuncheze la altar, sub scheletica emblemă cruciformă a suferinței divine ce strălucea ca un os gol. Ea se răsuci pe călcâie, cum i se poruncise, auzi bocănit de copite pe podeaua de piatră, simți miros de fum și scoase un țipăt de încântare când pântecele lui păros îi acoperi fesele goale, într-o îmbrățișare strânsă, ca a unei mantii, iar cilindrul violent o străpunse adânc, împingând tot mai puternic
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scoase un țipăt de încântare când pântecele lui păros îi acoperi fesele goale, într-o îmbrățișare strânsă, ca a unei mantii, iar cilindrul violent o străpunse adânc, împingând tot mai puternic din spate..". "Mădular în formă de cazma", "bocănit de copite", "miros de fum"... Sofia visează că se împreunează cu diavolul. În vis, ea se dedă unei liturghii satanice, unui sabat blasfemator, unei profanări a lăcașului de cult. Toate dorințele, toate angoasele sale se învălmășesc în acest vis într-un dans
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
doua zi ne am și trezit la poartă cu patru soldați germani și doi cai, o rasă cum nu mai văzusem, erau așa de mari și groși, că pe spatele lor ai fi putut să te culci. La picioare, deasupra copitelor, aveau un fel de păr crescut ca niște franjuri care le dădeau o anumită notă de eleganță. —Cai capturați din Franța, ni s-a șoptit de către cineva care vroia să pozeze în cunoscător. După cum am înțeles, acești militari nu erau
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
puteți comanda oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) DANA KONYA-PETRIȘOR (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Dana KONYA-PETRIȘOR Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu Editura Junimea Iași 2016 Murgul viselor mele frămîntă nebun din copite, zvîcnind peste iarba uscată a veghilor pline de dor, iar foamea de zări despletite spre cer o proclamă sonor. În coama de vînt, nechezatul strecoară uitate ispite... MICI AMĂNUNTE Dacă încep iar cu scuzele, ca la prima mea carte, risc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un berbec. I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mult, într-un fel de dezlănțuire care nu mai are nimic comun cu firea, cu vreo urmă a instinctului de conservare, spărgînd circumferința strîmtă a arenei, dînd senzația unei desfășurări spectaculoase de spațiu, creînd iluzia unor nesfîrșite întinderi rostogolite sub copite. Sala nu mai răsuflă, este o liniște de moarte care se sparge în mii de cioburi albastre în clipele cînd săbiile călăreților izbesc din goana cailor scutul suspendat, de bronz. Hei! Și caii ating o asememea viteză încît aproape că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fac, adică să adun tablourile și să pun la punct toată mașinăria necesară la astfel de treburi, dar când "colegii" tari și mari au prins de veste că am uzat de șiretenie ca să-i derutez, au început să bată din copite și să protesteze că am fost lăsat să mă manifestez. Urmarea a fost că imediat au început manevre mârșave de golani fără treabă pentru a născoci cât de cât ceva șicane. Și la un an după expoziție, au reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
înfrângă prejudecățile misogine ale pretins atotștiutorului Platon cu argumentul că Socrate era mult mai modest când mărturisea că nu știe nimic (p. 216). O dată admisă între ucenicii filosofului, ea constată că aceștia nu îl prea ascultă, o dată ce unul zvârle din copite, altul îi întoarce învățătura pe dos (p. 222). Maestrul susține că tinerii nu își respectă profesorii cum a făcut el, niciodată ieșit din cuvântul lui Socrate, ea ripostează că acest termen nu e cel din dialogurile elevului care își proclamă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
suflu sepulcral mătura străzile pustii. Margareta se cutremură, dar, de vreme ce dăduse peste unul mai nebun decât ea, își veni în fire: "Hai, nu suntem într-un poem de Pușkin!" Arcadi își puse mâinile pe umerii ei: "Ba da, auzi cadența copitelor de bronz?! Spune-mi că o auzi!" Ea făcu nu din cap, refuzând din nou să intre într-un joc care îi stârnea frica, deși începuse să perceapă și ea respirația orașului adormit ca pe ritmul unui cal lansat în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
duceți-vă în altă parte. Aruncați-vă în Neva, de exemplu! Margareta îl luă pe Arcadi de braț și urcară pe trotuar, în vreme ce el, aplecat asupra chitarei, zgâria un acord disonant: "L-a prins! Omul mediocru își dă sufletul sub copitele de bronz!" S-au căsătorit. Au trăit câțiva ani într-o intimitate intensă și lucidă, care îi ținea treji ca o cafea tare. În cele din urmă, se înhămară, el la o teză despre prozodia lui Pușkin, ea la o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Da, "Petöfi"! Și atunci?..." Deodată simți că nu mai are aer. Gâfâind, încolțită, căută din ochi o ieșire, dar era prea târziu. Își aplecă fruntea, și umerii ei plăpânzi, de adolescentă întârziată, se încovoiară sub greutatea strivitoare a fantomei cu copite de bronz. Ahile a fost condamnat la șapte ani de închisoare, iar Arcadi nu a mai dat niciun semn de viață. Nodul gordian fusese retezat. VII Oboseală mare și durere persistentă de spate, în vreme ce, pe de altă parte, este apucată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a se debarasa definitiv de viciile istorice ori recent adoptate. O viață invadată de cai-verzi-pe pereți ce-ți tropăie obsesiv prin urechi și te lovesc cu copitele direct în lumina ochilor. Bucuria e a paraziților și e infinită. Catastrofa e a luptătorilor și e la fel de nemărginită. Totul e dus de râpă. Abisul abisurilor! Vera își vede de treburile ei, mai tot timpul e ocupată, nici nu cred
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Știau mai cu seamă când vine ploaia, căci glasul păunului o prevestea cu exactitate. Când scoteau jocheii mânjii popii la plimbare prin sat, noi copii ne adăposteam sub gard, în șanț sau intram în ogradă. Ne era tare frică de copitele lor aruncate în goană. În gospodărie, preoteasa muncea enorm. Mâinile ei erau mereu crăpate, de la mulsul oilor și vacilor, de la pregătirea hranei animalelor. Uneori o mai ajuta sora ei, Ghența, o fată la fel de frumoasă și de harnică (până ce s-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și croiau drum pe sub cetinile negre, Își amintea tot mai lămurit sfatul sihastrului: „Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare!“ De câteva ori i se păru că aude În urmă tropote de cai. Era un zgomot Înfundat, ca și cum copitele le-ar fi fost Învelite În zdrențe. Așa făceau vânătorii când voiau să-și surprindă vânatul. I se păru că și călăuza lor ciulește ure chile, dar el Începu să cânte psalmi cu vocea lui plăcută. Într un târziu, trosniră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că Îl vedeau astfel... — Plecăm, spuse el. Hildebrand, pregătește totul. Luăm cu noi toți oamenii, afară de paza castelului. Pune-l pe scutierul Arnold În frunte, el vede pe Întuneric de parc-ar fi o mâță. Oamenii să Înfășoare În zdrențe copitele cailor. Nu vreau facle, nu vreau lumini, nu vreau zgomot. Vreau o armată de umbre tăcute. Nimeni nu trebuie să știe c-am plecat. De Îndată ce ieșim, se Închid porțile castelului și nu mai iese nimeni. Nimeni, nici măcar o pasăre! Să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încăperile, ciocănind pe la colțuri și pi păind să descopere mânere ascunse. Nici un pe rete nu se clintise din loc și nici o spărtură tainică nu se ivise În zid. Totul se făcu după cum poruncise Conrad, care, după ce cercetă cu de-amănuntul copitele cailor Înfășurate În cârpe, Își puse oamenii să facă un ocol prin curte, Încre dințându-se că nu se auzea nici un zgomot. Apoi dădu poruncă de plecare. Ceata se puse În mișcare, trecând peste podul În lanțuri, și se Îndepărtă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bun de la locurile în care se născuseră și pe care o mare parte din ei nu aveau să le mai revadă niciodată. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? (Psalm 87) Prin praful stârnit de copitele cailor și de roțile căruțelor, de târșâitul picioarelor amărâților care mergeau pe jos ținându-se de loitrele căruțelor, am ajuns, cu chiu cu vai, la gară. 6. REPARTIZAREA ȘI ÎMBARCAREA La ambele capete ale peronului era câte un cordon de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de el să le dau pur și simplu drumul În totală libertate, interesându-mă foarte rar de soarta lor. Ceea ce am și făcut. Iarna, se adăposteau sub sălciile pletoase, ale căror ramuri le serveau drept furaj, sau băteau zăpada cu copitele, păscând vegetația ce o găseau. În rechizițiile ce le făcea acolo armata germană, am asistat la prinderea lor cu arcanul ca În Texas. În semi sălbăticie trăiau și porcii. Pentru a se apăra de lupi, iepele făceau roată, cu crupele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
numeroși, formau izvorul principal de hrană al indienilor. Povestesc unii vânători, că pe alocuri erau atât de numeroși, Încât puteai merge pe spinările lor. Pe câmpiile pe care pășteau, pe alocuri erau așa numitele walows, gropi făcute de bizoni cu copitele și cu coarnele, În a căror umezeală și noroi se Îngropau pentru a se răcori și a se feri de insecte. Adânciți În noroiul acestor gropi, nu ofereau omului decât greabănul (cocoașa) lor. O altă urmă a lor o constituiau
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]