5,191 matches
-
-n gură pic de apă nu va pune prea curând. Apoi jelise agoniseala marină prăpădită. Revederea copilului și a câinelui îl întărise dându-i speranțe pentru o altă zi! Totuși nădejdea avută nu i se-mplinise, căci de-atunci îl copleșea o teribilă teamă de-a se-ntoarce în adâncuri. De lucru altceva nu găsea, doar câte-o slugăreală din puțin plătită. Abia de-agonisea pentru orezul zilei... Dong-Hae, feciorașul drag la zece ani ajuns, nu fusese o zi măcar la
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
Privesc această luptă spirituală și mă întreb: „Cine oare poate sta împotriva unui Dumnezeu Atotputernic?” Până și porțile Iadului se cutremură la auzul numelui Său! Gândind la reîntregirea acestei familii și clipa întâlnirii, îmi imaginez fericirea ei, iar sufletul meu, copleșit de emoții, varsă lacrimi de bucurie. Îmi doresc ca sărbătoarea creștină Crăciunul, să fie pentru familia Bodnariu, o sărbătoare a eliberării fiilor lor, din „robia egipteană”! Pe lângă nașterea Mântuitorului nostru, darul cel mai de preț oferit nouă, oamenilor, întregirea familiei
SPER SĂ NU FIE O FARSĂ! de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368528_a_369857]
-
vrea să le spună numele... - E a noastră, a tuturor, a acelor care au contribuit cu munca, cu mâncarea sau banii din sărăcia sau din prisosul lor. Privind monumentala mânăstire încă în construcție și ansamblul înconjurător, o duhovniceasca înfiorare te copleșește în fața lucrărilor prin care oamenii sunt chemați la credință. Părintele nostru - acum îi putem zice că este al nostru - a muncit cot la cot cu muncitorii și zidarii veniti din Maramureș, a pus umărul la tot, de la sapă și roabă
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
de viziune cu poetul, dar și inspirat teoreticește, de prietenul și colegul meu, plecat nu de mult, Ion Itu. După el, autorul nostru ar locui poetic într-un topos enigmatic și mirific, un „tărâm cutreierat de presimțiri și de închipuire” copleșit de taină - „loc auroral presărat cu piramide și cu lumi subpământene”, o „țară edenica situată undeva între Hyperboreea, Tracia, Helada, Egipt sau Babylon”. Poezia lui Râul Constantinescu, ne încredințează Ion Itu, e una incomoda, profumele de vechime potrivite unei muzici
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
reușit s-o înregistreze cum răspândea lumină în jurul ei cu crizantema cea albă și magică. Toți au răsfățat-o cu banane, portocale, mere și dulciuri. Floricica era în al nouălea cer. După câte i se întâmplaseră în seara asta, era copleșită de minunata întorsătură. Dar...până la urmă s-a plictisit de atâta colindat și i-a spus lui nenea doctoru’ că...vrea acasă. -Unde mă, asta mică? -Acasă! Nu înțelegi? Nu înțelegea bietul om. Împreună cu Sorina au bâjbâit prin tot cartierul
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
drumul să curgă până-n zori, ... Atât de mult îți cer eu oare ? Da Doamne toamnă, să treacă vară. În zbaterea-mi naivă de după un trunchi de brad Ieși o gază mică ce se uită la mine cu ochii mari Mirata, copleșită de mieunatul meu aparte Se proțăpi în față-mi încremenind în a ei cuvântare De ce ești prost ? vară oricum trece și toamnă vine ! Referință Bibliografica: Da Doamne toamnă / Borchin Ovidiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2069, Anul VI, 30
DĂ DOAMNE TOAMNĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367977_a_369306]
-
nici nu știau că trec pe lângă o vietate de om, darămite să mai să se și mai oprească să te ia. Doar câteva femei, spuneau mai târziu, au gândit că poate fi un copil și în vâjâiala aia când ești copleșit de tot ce te înconjoară, panica te împrăștia fără a te putea aduna cu firea: “L-a părăsit, ziceau ele, erau din partea de jos a satului și nu știau precis ce avea fiecare drept “bagaj” în fuga asta nebună și
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
acostează aici nicidecum pe țărm, cum se întâmplă la Odesa, în rada zisă a Carantinei. Din rada portului până în oraș este o oră de mers pe jos. Despre oraș în sine aproape că nu ai ce spune. Pe străzi te copleșește mirosul de ulei de cocos și de tot felul de mirodenii. Orașul nici pe departe nu strălucește prin curățenie, prea poate pentru că cei mai mulți dintre negustori sunt chinezi. Altminteri, o mică parte a orașului, cea din dreapta, dinspre miază-zi și răsărit, este
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
și un hotel, toate acestea având frumusețea lor, fiind împrejmuite de livezi destul de bine îngrijite, iar locul având o largă deschidere. De fapt, Singapore nu are nici un farmec pentru călători, iar natura, fie și luxuriantă, după Ceylon, nu te mai copleșește la fel. Am părăsit Singapore fără nici o părere de rău. Spaniolii au rămas acolo în așteptarea vaporului cu care trebuiau să ajungă la Manila, pe insulele Filipine. Călătorii din Singapore spre China și Japonia iau calea apei direct către Hong-Kong
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
experiență tristă. M-am rugat: „Vino-mi, Doamne, în ajutor! Mă simt atât de singură, mă simt atât de răpusă. Doamne, ia-mă de mână! Vreau să simt prezența Ta!” . Vă mărturisesc că am simțit prezența Domnului, care m-a copleșit într-un mod deosebit. M-a umplut de pace, m-a umplut de siguranță. De astă dată nu mă mai certam cu Dumnezeu, ci, dimpotrivă, I-am cerut iertare pentru nesăbuința mea, pentru starea mea. În acel moment, și-mprejurul meu
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; Atunci tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: ‘Iată-mă'.” Am fost copleșită de aceste cuvinte. Parcă nu le auzisem niciodată, nicăieri. Atunci am hotărât în inima mea să postesc. Posteam lunea, miercurea și vinerea, pe tot parcursul acestui an. Posteam cum am înțeles eu: duceam sandwich-ul la școală și-l dădeam altcuiva
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
doilea legământ al meu la îndeplinire. Vlad era de această dată ca un viteaz. Știu că o dată spălam haine în baie și-l auzeam pe Vlad cum se roagă în cameră. Am lăsat tot lucrul meu pentru că Duhul Domnului mă copleșea și-am mers și eu la rugăciune. Vlad începea să postească cum auzise el la alți frați. Din trei în trei ore în ziua de post, când cerea ceva de la Domnul se ruga. Domnul a dus acest al doilea legâmânt
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
atunci când vei veni de la școală, să-l vezi pe tatăl tău pe marginea șanțului. Nu-mi doresc ca atunci când vei fi la școală, oamenii să întrebe ‘Ce fac părinții tăi?' și tu să spui: ‘Părinții mei sunt despărțiți.” Am fost copleșită de credincioșia mamei mele. M-am hotărât înaintea Domnului și-am zis: „Doamne, dac-ai ascultat aceste două legăminte, pentru frații mei, te rog în mod deosebit, primește și mijlocirea mea acum, o nouă mijlocire.” Am observat că puterile mamei
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
dacă e de-ajuns ca cineva să fi trăit un ceas nefast sau frumos pentru a da câteva versuri bune sau pagini literare de excepție, atunci de ce nu sunt toți scriitori și poeții care trăiesc intens- unii suferind adânc, alții copleșiți de fericire- de ce nu devin, așadar, scriitori importanți, și de ce, când vor să aștearnă pe hârtie aceste ceasuri demne de amintire ale vieții lor, nu reușesc să treacă de prima frază? S-a dovedit de multe ori că cele mai
SINCERITATEA ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366793_a_368122]
-
cei mai mari cărturari, teologi, ierarhi și ctitori de cuget, spiritualitate și simțire românească al veacului nostru, cu o largă deschidere și recunoaștere internațională! ... Spicuind doar fragmente și frânturi din impresiile și sentimentele de fiască recunoștință și prețuire, ce-mi copleșesc mintea și inima în aceste momente, m-am dus cu gândul la slujba înmormântării acestui mare ierarh, teolog și cărturar al Bisericii noastre Românești, promotor și apărător al valorilor culturii și spiritualității noastre, totodată și a ecumenismului celui adevărat, promovat
PATRIARHUL TEOCTIST... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366809_a_368138]
-
să te întâlnesc cât mai curând, după sosirea mea din State, cum stabilisem. Amânarea revederii am dat-o atât de ușor pe seama uzurii nepermis de mult a cuvântului dat - care capătă valoare doar după ce regretul și tristețea se instalează și copleșesc, când aproape că nu mai e nimic de făcut. Cine să fi știut că flacăra vieții tale era din ce în ce mai firavă și pâlpâitoare, că stingerea ei era, vai, atât de aproape, că vântul sorții bătea cu putere împingându-te către hăul
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
am avut în viața mea secrete în afară de ăsta... regretam că o să mor și că nu i-am spus lui nenea Mitică că sunt țigan, pentru că eram țigan din mamă și tată.” Mai spunea în rândurile acelea, scrise poate în timp ce-l copleșeau durerile bolii necruțătoare ce l-a răpus, că îi rămăseseră întipărite în minte, pentru toată viața, amintirile lui nea Mitică despre bunicul său: „Din toate poveștile dumitale, bunicu’ dumitale, Dumnezeu să-l ierte spuneai că zicea: Să nu iasă omul
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
care provoacă păcatul. Cuvintele nu mai formează un obiect de reflexie pentru cel care le pronunță. Ele nu se mai interpun între om și Dumnezeu, ci prin ele omul se adresează lui Dumnezeu Care este de față. Prezența lui Dumnezeu copleșește totul”. Prin urmare, trecând noi prin gama aceasta de stări sufletești, la ce ajungem? Cu ce ne alegem? Ce roade culegem? Liniște aducătoare de bucurie și reconfortare sufletească, împăcare cu Dumnezeu și cu sine. Minunea rugăciunii nu constă atât în
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
și patimă. Adriana Antoni cântă de pe când era crin cu boboc, în grădina de flori. Pe atunci scena-i era naltă, deasupra bretonului. Urca țânc pe scările culiselor, la concursuri și festivaluri și cobora ghemotoc de înger de fată, emoționată, copleșită de aplauze; azi scena e uniformă cu văzduhul pentru ea, iar spectacolele în care cântă sunt biruinți asupra finitului uman, reputate de o artistă care reface frumusețea, puritatea, farmecul divelor olimpiene. Scenele din România sunt covoare sub pașii ei, iar
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
Islandei adopta creștinismul. Într-o asemenea acțiune de evanghelizare, a strâns fermierii și i-a implorat să se boteze; aceștia au refuzat hotărât, șef fiind unul, Ironbeard, care îi întoarce invitația lui Olaf, să se închine el idolilor lor. Olaf, copleșit numeric, acceptă să vină ulterior la sărbătoarea lor religioasă, pentru a aduce sacrificii zeilor păgâni. Regele Olaf pregătește un mare ospăț, îi invită pe acesti nobili, mănâncă, beau și pe când le era somnul mai dulce, îi trezește și le zice
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
cu copleșiri inefabile... O gamă largă de imagini și nuanțări imprevizibile dar adevărate, ne învăluie prin zbuciumul filtrat și dedublat cu sinceritate, de către pictorul Liviu Lăzărescu. Omul, în creația sa, în viziunea sa - da !- are trăiri dincolo de cunoscut, uneori e copleșit de ce nu se vede, dar se deduce, precum în „Joc secund” de Ion Barbu; alteori, artistul, aflat și el în al său spațiu dintre zenit și nadir, presimte ce nu vedem, parcă mângâiend metafizic neștiutul... Cert este că, așa cum ne
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]
-
o beatitudine interioară nemaitrăită până atunci. Iată ce pot face sentimentele dintr-un om, când întâlnește persoana a cărei rezonanță sufletească se contopește cu cea a partenerului. Simțeam că ceva nu-i în regulă cu mine, zeci de gânduri mă copleșeau și aveam o stare de disconfort, fără motiv. Dacă această vizită nu-i va place? S-ar putea ca ceva din comportamentul meu să strice toată atmosfera de satisfacție, bucurie și căldură sufletească existentă în intimitatea camerei. Cu aceste gânduri
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
fost ( sau așa eram în ochii mei!) reporterul omniprezent!... Perianu mă aprecia, și știa că-mi extrag seva lumii mele, atât din cărți, cât și din viață... Revin la marii mei profesori, la nu luam notițe, pentru că-i iubeam! Mă copleșeau, mă fascinau! Cu un alt mare maestru, Al. Husar, făceam „Estetică”. Și tot cu el - un curs special, despre Tudor Arghezi. Nu-l voi uita, nici pe el. Era mefistofelic. Da, chiar așa, cum arăta el, cu sprâncenele lui expresive
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
avea stăpân grăbită închid ușa trecutul mă apasă privesc un fir de iarbă nu-i mână pe o coasă să umple de lumină un colț de bătătură străbunii mei sunt îngeri au strigăte în gură plec capul în rutină mă copleșește dorul visez că voi fi înger și pun pe timp zăvorul Referință Bibliografică: casa cu amintiri / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate
CASA CU AMINTIRI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367775_a_369104]
-
forma lor și focul care creează umbrele. Mergând mai departe spre ieșirea din peșteră omul nostru descoperă soarele și lumina acestuia. Ceea ce fusese pentru el o revelație, focul adică, nu e nici măcar a mia parte din lumina zilei care îl copleșește și îi destăinuie acestuia toate amănuntele despre natura obiectelor a căror esență n-ar fi putut-o afla de la lumina focului din peșteră. Întorcându-se în peșteră și așezându-se la locul său el încearcă să spună oamenilor natura lucrurilor
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]