2,395 matches
-
ochii din plastic tare ai păpușilor din copilăria ei. Nu mișca nimic, nici măcar pleoapele. Nimic până când gura lui începu să pulseze. Ea se aplecă spre aparate. Aerul șuiera printre buzele lui, acoperind bâzâitul monitoarelor. Vântul pe un câmp de grâne coapte. Chipul lui o recunoștea. Dar din gură nu-i ieșea decât un firicel de salivă. Ochii lui implorau, îngroziți. Voia ceva de la ea, viața sau moartea. —E în regulă, sunt aici, spuse ea. Dar asigurarea nu făcu decât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aleagă o carte pe care refuzase s-o deschidă când i se ceruse, la liceu. My Antonia. —O poveste foarte sexy, îl asigură ea. Despre un băiat din Nebraska, de la țară, căruia i se aprind călcâiele după o femeie mai coaptă. Reuși să parcurgă cincizeci de pagini, deși îi luă două săptămâni. Îi prezentă Barbarei probele, simțindu-se trădat. — Nu e deloc despre ce mi-ai zis tu. E despre imigranți și agricultură și secetă și căcaturi de-astea. Și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar pruncul a rămas în urmă, de acum primăvara-i vară, și iată-mă cu o vioară păscând a dorurilor turmă. 1973 Dăruire Sfârșit de August... Caldă noapte! Atâtea becuri se aprind pe ramurile ce întind la oameni fructele lor coapte. Orice întârziat pe cale poate mânca, lua cu el arome, seve din acel pom, potrivit nevoii sale. Sunt ramuri pline de mister care-n sfârșitu oricărei veri se bucură scăpând de-averi ca de poveri, și urcă-n cer unde se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
o săptămînă că, drept să-ți spun, așa săraci cum eram, am Încins o masă, cu niște ciozvîrte prăpădite cum Îți dau azi: pui fripți - să tot fi fost vreo douăzeci - și șuncă fiartă, și carne de porc, și porumb copt, și cartofi, și fasole, și tăvi cu mămăligă, și pișcoturi calde, și găluște cu mere, și cu piersici, și tot soiul de dulcețuri și peltele, și plăcinte, și prăjituri, și vedre de vin și, Doamne, dacă vedeai cum Înfulecau Bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În casa lor era tînăr, de-abia trecuse de douăzeci de ani, iar Lydia avea treizeci și șase de ani. Ei, dacă ademenea o fată tînără poate că era mai vinovat, poți să crezi ce vrei, dar Lydia era destul de coaptă ca să știe ce are de făcut. Firește, el era un bărbat voinic și chipeș și toate femeile se dădeau În vînt după el, dar ea ar fi trebuit să-și dea seama, o femeie la vîrsta asta se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis. „O să-i mîncăm. O să-i mănînce copiii“ - zice. Sigur că Luke s-a Îmbolnăvit din cauza asta. „Și-acum mai trebuie să plătim și doctorul“ - am zis... dar de cîte ori nu mi-a venit cu munți de porumb copt și de roșii, și de fasole, și cartofi, și ceapă, și ridichi, și sfeclă, și napi, și tot soiul de legume și de fructe, piersici, și pere, și mere, și prune, cînd aveam grădina noastră și o livadă mare În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mică. Țara din poveste e Țara lui Verde Împărat. Să cunoaștem mai întâi Țara, pentru că e mai veche, e cu mii de ani mai mare decât Ana. Țara lui Verde Împărat e o țară frumoasă și rotundă ca un măr copt. Munți înalți stau unii lângă alții ca într-o horă și străbat țara pe la mijloc făcând-o mai frumoasă. Aidoma unor voinici uriași, umăr la umăr, alcătuiesc și un scut viu în calea primejdiilor. Crestele lor se pierd în nori
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
toți inventatorii din Țara lui Verde Împărat, din toate timpurile. E, deci, Inventatorul tuturor timpurilor. Acum, însă, zace prăbușit într-un scaun din fața planșetei și plânge. Mă uit la el: e un tip înalt, distins, cu părul blond ca grâul copt, are ochii de un albastru adânc, care seamănă cu niște lacuri acum, pentru că sunt plini de lacrimi. Poartă ochelari. Îi ține atârnați de gât. Este Inventator pentru că născocește adică inventează tot felul de chestii interesante. Odată, demult de tot, a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
PLACE LA MAI MULT DE 5% DIN OAMENI, ARDE-O, PENTRU CĂ SIGUR E PROASTĂ. James McNeil Whistler NU PRETIND CĂ îNȚELEG ARTA, DAR EU CRED CĂ MARE PARTE DIN AȘA-ZISA ARTĂ MODERNĂ ESTE OPERA UNOR TIPI LENEȘI, PE JUMĂTATE COPȚI. Președintele Truman E UȘOR SĂ COBORI îN IAD - POARTA LUI INTUNECATĂ ESTE DESCHISĂ NOAPTEA ȘI ZIUA. SĂ TE îNTORCI LA SOARE ESTE ADEVĂRATA SARCINĂ, LUCRUL CEL MAI DIFICIL. Vergiliu OMENIREA NU-ȘI PUNE NICIODATĂ O PROBLEMĂ PE CARE N-O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
duhurile de apă. Ca și cum ar fi așteptat replica, același garçon apăru de îndată și le mai turnă în pahare. Aerul dintre ei se satură brusc de arome de scoarță, de pergament și de crabi uscați, plus o boare de prună coaptă. Lui Omar, mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în seara asta? râse Veterinara și își lovi paharul, ușor, de al lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un zmeu de hârtie furat de vânt și, în cele din urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre luminator și văzu doar luna, ca pe un capac poleit, ca o portocală prea coaptă. Toți ceilalți șase se mai roteau, luminând ca flacăra unor lumânări, dar Maestrul Beheshti dispăruse. — E al doilea derviș care trece în nori, zise lângă el cerșetorul. — A plecat, zise altul, ținându-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un arbore, copac simbol al vieții și al morții (la pomană, alături de alimente și apă, se oferă și un pom, sub care se odihnește sufletul. Pe pom se pun colaci, fructe, dulciuri, lumânări, păsări și o scară făcută din aluat copt. La tulpina pomului se așază o masă cu farfurii cu borș, sarmale și o cană cu vin. Cel mai mult i se oferă mortului apă, ritul funerar semnificând o călătorie fără întoarcere, raportabilă la un substitut al mortului, un pom
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
îl leagă cu odgonul de un pom Și se cam mai duce - iată că în cale-i iar un om. Bună noapte! - Țam mitale! - Cine ești? - Sunt Miez - de noapte! (120) Elelei! Ce cați în codri, pepeni verzi și stele coapte? De-un copac și p-esta-l leagă și cum merge pe cărare, Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înșiră mândre gânduri... Ah, iubito, zise dânsul, Cum nu simți focul ce-l simt? Și pe ea o - apucă plânsul Parcă pieptu-i este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea, râdea de-odată, Cu-a ei buze dulci și coapte N-întuneric parcă-l cată, Îmbătat de-amor și noapte. Ah, îi zice el cu dorul, Lasă-ți haina ta regală - Gol în ochi-ți văd amorul, Ah, arată-mi-te goală. Atunci ea roșind se pleacă Și sta piepții
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mări, iată, Că-mi dădeai de-odată D-un pom de grădină Cu flori de lumină, Ce-nflorea în zori Pe la cântători, Iar la zi-n amiază Scutura de raze Înflorita-i leasă, Iar la miez de noapte Rodia mere coapte, Mere de - aur mari Cu sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi-se, mări, primblă Dali cine mi se primblă? Dali Viță Cătănuț Cu-a lui dalbă de mândruță, Cu doi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru ca să nu te afle tată-meu, eu te voi preface într-o floare. El șezu pe un scaun, iar ea șopti o vrajă dulce, și cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roșie închisă ca vișina coaptă. Ea-l puse între florile din fereastă și cânta de veselie, de răsuna castelul tatălui ei. Atunci intră și Genarul. - Veselă fata mea? și de ce ești veselă? - întrebă el. - Pentru că nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească, răspunse ea râzând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe piuă. 327Umblă ca rațele. 328Ca în cârji umblă. 329Ca caprele pe munți în vârful picioarelor umblă. 330Ca cu ouă-n poale umblă. 377 {EminescuOpVI 378} 331Ca c-o bubă coaptă umblă. 332Ca cu picioroange umblă. 333Ca la Crăciun cu colindețul din casă-n casă umblă. 334Ca melcul, cu casa-n spinare umblă. 335Ca paraua, din mînă-n mână umblă. 336Ca pe pod îmblător umblă. 337Ca cele de pin prejur, când alergi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și peste picioare un pled gros. Îl trăgea maică-sa, o femeie înaltă, zveltă, îmbrăcată mereu în culori închise pentru a-și accentua suplețea. Îl săruta pe obraji și-i ștergea urmele de ruj. Totdeauna același ruj, Michel, nuanța cireșei coapte, în batoane lungi email cu aur. Dascălu îl privi cu coada ochiului. ― Nu mă întrebi de ce nu v-am împușcat? ― Am ghicit fără să mi-o spui. Ai o inimă bună. ― Țțț! Se corectă: Adică și asta, dar mai e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitîndu-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întîlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat în aceeași liniște plictisită care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era vorba de interes. Ziceau că numai proștii nu se aranjează. Într-adevăr, presiunile s-au întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât. Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. "Cîmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta", mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar chiar în ușă m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]