1,673 matches
-
Sclavia, un capitol negru în istoria umanității, nu a ocolit nici lumea islamică unde chiar Coranul o recunoaște. Abolită oficial mult mai târziu, mai precis după căderea Imperiului Otoman, sclavia Orientului Mijlociu a devenit, ca în alte părți ale lumii, o afacere în sine. Având rădăcini puternice în perioada preislamică, ea și-a continuat parcursul și
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
era un subiect nou pentru regiunea Orientului Mijlociu. Sclavii constituiau o clasă socială în sine, încă dinaintea apariției islamului , care a încercat, mai mult sau mai puțin timid, să dea sclaviei mai degrabă un alt veșmânt, decât să o abolească. Coranul vorbește despre chestiunea sclaviei într-un număr semnificativ de sure și o recunoaște drept o condiție socială, aproape firească, orânduita, ca și celelalte condiții sociale, de Dumnezeu. Sunt date și câteva reguli în privința relației dintre stăpân și rob, din ambele
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
a observa, a controla, a supraveghea, a se teme (de Dumnezeu)" Derivatul în cauză, "riqăb", pluralul lui "raqaba", are sensul principal de "gât", de unde și ideea de sclav. În aceeași categorie intră și vocabula "´asīr" - "captiv, prins, prizonier" - folosită în Coran pentru desemnarea aceleiași noțiuni de sclav, înrobit. Acest cuvânt apare, totuși, ceva mai rar. Ahmad Azhar Basyir, fost lider al grupării indoneziene Muhammadiyah (1995-1998) spunea că islamul nu avea cum să abolească sau să interzică sclavia, întrucât aceasta făcea parte
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
sau să interzică sclavia, întrucât aceasta făcea parte, la vremea respectivă, din structura firească a societății. Este adevărat, aceasta pătură a societății depindea în foarte mare măsură, ca în orice parte a lumii, de prada de război, care, în cazul Coranului, are o poziție aparte. Spre exemplu, în sura 8:70, citată mai jos, Dumnezeu este milostiv și iertător cu prinșii de război, dacă va găsi bine în inimile lor : "8: 70 : O, Profetule ! Spune-le celor căzuți în mâinile voastre
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
de o importanță majoră este și relația stăpân-sclav, întrucît, analizând-o, se pot stabili o serie de obligații și chiar drepturi pe care sclavii le aveau față de stăpân. Un stăpân își poate spăla un păcat prin eliberarea unui sclav credincios. Coranul acorda acest „drept” credinciosului musulman chiar și în cazul unui omor. Așadar, deținerea de sclavi te poate salva în fața lui Dumnezeu: "4, 92 : Nu se cade unui credincios să ucidă un alt credincios, doar din greșeală. Cel care a ucis
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
o tabără dușmană, ucigașul va slobozi un rob credincios. Dacă era dintr-o tabără cu care ați făcut legământ, atunci ucigașul va plăti prețul sângelui familiei celui mort și va slobozi un rob credincios. [...]" Se poate observa ce accent pune Coranul pe robul credincios care, tot timpul, este mai valoros decât un sclav închinător la idoli. Convertirea unui rob la islam reprezintă, înainte de toate, o altă cucerire, de această dată spirituală, a islamului în față oricărei alte religii. Același lucru se
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
frații lor, fiii fraților lor, fiii surorilor lor, precum și cu femeile și roabele lor. Să se teamă de Dumnezeu, căci Dumnezeu asupra tuturor este Martor!" Un fragment aparte în Coran este și cel redat mai jos. În sura 24 :58, Coranul face referire la momentele din zile în care sclavii, cei stăpâniți de dreapta stăpânului, pot intra la acesta. Prilejul menționat aici de Coran este „vederea goliciunii”. Pasajul rămîne totuși ambiguu, întrucât folosirea termenului generic de sclavi include atât femeile, cât
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
este Martor!" Un fragment aparte în Coran este și cel redat mai jos. În sura 24 :58, Coranul face referire la momentele din zile în care sclavii, cei stăpâniți de dreapta stăpânului, pot intra la acesta. Prilejul menționat aici de Coran este „vederea goliciunii”. Pasajul rămîne totuși ambiguu, întrucât folosirea termenului generic de sclavi include atât femeile, cât și bărbații. "24: 58 : O, voi cei ce credeți! Cei stăpâniți de dreapta voastră și băieții care nu au ajuns încă la bărbăție
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
loc prin anul 1287. Ea este menționată în scrierile geografului sirian Yaqut al Rumi (1179-1229) care scrie ca „aici se află mormintele lui Zakariya și Yahya, fiul lui Zakariya, precum și ale multor alți proroci și sfinți.” Yahya este numele din Coran al lui Ioan Botezătorul, iar Zakariya este tatăl său, Zaharia. În Sebastia din zilele noastre, lânga piața publică a localității, se află Moscheea Nabi Yahya, ridicată pe ruinele catedralei cruciate a Sfântului Ioan Botezătorul. Se mai găsesc în Sebastia și
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
zahăr glazurat. (...) Yemenul te îndeamnă la visare. Este ținutul reginei din Saaba, o femeie nespus de frumoasă și puternică, ce a pus pe jar inima regelui Solomon și căreia i se pot desluși urmele în cărțile sfinte, în Biblie și Coran. În această țară, deopotrivă minunată și zbuciumată, a văzut lumina zilei, Nojoud, cu zece ani în urmă. Nojoud, eroina contemporană Yemenul anului 2008, numită în vechime și Arabia Fericită (Arabia Felix). De-a lungul secolelor, mulți au fost cotropitorii care
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
familie. Tatăl lui Najoud e în continuare șomer (vorbim de 2009). Iar când nu găsesc bani de chirie, frații și surorile mai mici continuă să cerșească pe stradă... În ciuda acestora, micuța noastră Nojoud merge la școală, îi place limba arabă, Coranul și matematica. Dorește să ajungă avocat. Drepturile de autor pentru această carte îi vor îngădui să își finanțeze studiile să devină avocat.
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
unei daune unei persoane, animal sau lucru prin simpla admirație îndelungată, mai ales atunci când intervine și invidia. Deochiul este o teamă reală în lumea islamică, fiind puternic înrădăcinat în această cultură, dar mai ales datorită faptului că este atestat de Coran și tradițiile profetice. Profetul Muhammad recomandă ruqyah (recitări din Coran și hadith) ca remediu pentru o persoana suferind de pe urma deochiului. “Deochiul este un termen foarte răspândit în lumea islamică, simbolizând luarea în stăpânire a ceva sau a cuiva, din invidie
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
ele talismane care apără de deochi: ele par să reunească datorită materialului din care sunt fabricate, a formei și a funcției, virtuțile magice ale mai multor simboluri: cornul, semiluna, mâna, și pe acelea ale calului, animal domestic și, inițial, sacru.” Coranul dedică o sură întreagă răului cauzat prin mijloace paranormale: Spune: "Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor/Împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat/Și împotriva răului întunericului care se așterne/Și împotriva răului vrăjitoarelor care suflă în noduri
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
prin mijloace paranormale: Spune: "Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor/Împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat/Și împotriva răului întunericului care se așterne/Și împotriva răului vrăjitoarelor care suflă în noduri/ Și împotriva răului pizmuitorului, când pizmuiește. Coranul implică faptul că există mijloace de a face rău de la distanță, ce au o asemenea putere încât numai intervenția divină le poate opri. Cel puțin în forma ei clasică, ĥamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea a
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
care ar trebui confecționată pentru a proteja mai bine sau al momentului zilei în care ar trebui realizată (ca la runele antice). În lipsa acestor metode ritualice de a spori puterea, tradiția adaugă din ce în ce mai multe simboluri pe "mâna Fatimei", pasaje din Coran, reprezentări florale sau animale, cu scop nu numai estetic dar și de a spori capacitatea defensivă. Cifra cinci apare în multe culturi ca un simbol al echilibrului și al uniunii, fie că reprezintă însoțirea principiului ceresc (3) cu cel pământesc
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
mustajib"); apoi „autorizat” ("ma'zun"); în continuare, „propovăduitor” ("da'i") și în fine „mărturisitor” ("hujja") În teologie, qarmații au urmărit o educație religioasă metodică, adaptată tuturor confesiunilor, raselor și claselor, recurgând neîncetat la gnosticism. Au invocat sensul lăuntric ("batin") al Coranului și-au arătat că ritualurile vizibile ("zahir") ascunde același sens lăuntric, ajungând în final la o inițiere filozofică, capabilă să anuleze orice adevăr revelat. Mișcarea qarmațiană a dezvoltat tendințe comuniste, revoluționare, sugerând un extremism al islamului politic. Astfel, considerau legitimă
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
organizat una dintre cele mai subtile și eficiente mijloace de propagandă din istoria islamului. Din locurile lor de recluziune au început să trimită misionari în întreaga lume islamică pentru a-și prezenta doctrina, cunoscută ca "bățin" (interior, esoteric). Potrivit acesteia, Coranul trebuie interpretat alegoric, căci adevărul se află în sensul esoteric pentru care forma aparentă ("ẓăhir") nu este decât un văl menit să acopere adevărul de ochii neinițiaților. Novicele era inițiat, după ce jurase că va păstra secretul, în elementele doctrinei ezoterice
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
sinceritatea față de Dumnezeu. Era adepta unei detașări de lume neexprimată verbal, ci simțită din interior. A devenit faimoasă pentru că era atât de credincioasă, sinceră și devotată lui Dumnezeu încât noțiunile de rai și iad, în ciuda faptului că erau prezente în Coran, au încetat să mai existe pentru ea. Răbiʻa era de părere că scopul devoțiunii nu este raiul, ci apropierea de Dumnezeu și mulțumirea Lui. Există legende hagiografice care o reprezintă pe ea alergând pe o stradă ținând tăciuni aprinși într-
Rabi‘a al-Adawiyya () [Corola-website/Science/329049_a_330378]
-
sunt urmașii partizanilor lui "’Ali", văr și ginere al profetului Muhammad. El este totodată cel de-al patrulea calif bine-călăuzit (656-661) și primul imam șiit, reprezentând astfel legitimitatea casei Profetului (ar.: "أهل البيت , "Ahl al-bayt""). Șiismul are la bază învățăturile Coranului, precum și învățăturile profetului Muhammad atestate de "hadīth-uri" islamice (termen redat prin "tradiții") sau de alte cărți precum "Nahj al-Balagha" Una dintre instituțiile de bază ale șiismului este manifestarea credinței față de cel pe care comunitatea religioasă îl consideră îndreptățit să dețină
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
Kufa Dăr al-Hiğra (refugiu pentru emigranți), care va deveni sediul noii mișcări. Mișcarea și-a găsit expresia în vechea rivalitate dintre localnicii agricultori și fiii deșertului. Mișcarea karmațiană are la bază doctrina "băṯinită" (ar. "باطن , băṯin", interior, esoteric). Potrivit acesteia, Coranul trebuie interpretat alegoric, deoarece adevărul stă în sensul esoteric pentru care forma aparentă (ar. "ظاهر , ẓăhir") nu este decât un văl menit să acopere adevărul de neinițiați. Novicele era inițiat, după ce jurase că va păstra secretul, în elementele doctrinei esoterice
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
susținea singură dintr-un fond creat prin contribuții aparent benevole, dar care reprezentau de fapt impozite. Qarmaț instituie de asemenea sitemul comunitar al soțiilor și al proprietății (ar. "الفة , ulfa", uniune, proprietate comună). În teologie, foloseau un catehism bazat pe Coran și presupus a fi adaptat tuturor credințelor, raselor și păturilor sociale. Insistau pe ideea de toleranță și egalitate și organizau lucrătorii pe bresle. Cel mai vechi document care descrie organizarea unor bresle musulmane aparține grupării "Iḫwan al-Șafă'", cu sediul la
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
sunt învățați în domeniul științelor religioase, care au studiat Coranul, hadith-ul și dreptul musulman. Ei sunt cei care și-au asumat rolul de reprezentanți ai comunității.Ei sunt singurii considerați a fi adevărații păstrători ai credinței în concordanță cu "sunna". Încă de la începutul secolului al II-lea al islamului, societatea
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
acest lucru se făcea în moschei, cu ajutorul unui dascăl, dar apoi s-au dezvoltat "madrase" (școli destinate în mare măsură învățământului juridic). Elevii care veneau aici, de regulă, urmaseră deja o școală de nivel inferior ("jurisprudență" sau "kuttab") unde memoraseră Coranul, iar la "madrasa" învățau gramatică, istorie ,jurisprudență, dar mai ales cum să citească și să interpreteze Coranul și hadith-ul. Ca metodă de predare se insista asupra memorării celor predate și înțelegerii celor reținute. Când un discipol termina de citit o
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
în mare măsură învățământului juridic). Elevii care veneau aici, de regulă, urmaseră deja o școală de nivel inferior ("jurisprudență" sau "kuttab") unde memoraseră Coranul, iar la "madrasa" învățau gramatică, istorie ,jurisprudență, dar mai ales cum să citească și să interpreteze Coranul și hadith-ul. Ca metodă de predare se insista asupra memorării celor predate și înțelegerii celor reținute. Când un discipol termina de citit o carte cu un profesor, îi putea cere acestuia o "ijaza" (confirmare) din care reieșea că persoana respectivă
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
exegeza coranică și de narare a unei versiuni a istoriei islamice timpurii, ei aveau o autoritate religioasă care o depășeau pe cea a califilor. Exemple de asemenea cazuri sunt: ‘alīm, singularul pentru ‘ulama, înseamnă "învățat", "informat", "erudit" se găsește în Coran de cele mai multe ori cu referire la Dumnezeu, dar există și câteva excepții: Cu excepția fiului nenăscut al lui Avraam, fiecare dintre cei în descrierea cărora a fost folosit cuvântul ‘alīm au făcut lucruri supranaturale. Pluralul, ‘ulama, este folosit în Coran de
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]