10,085 matches
-
Am recunoscut o anume violență simbolică 23, posibilă prin interiorizarea de către femeile mame singure a relației de dominare sub care se aflau. Astfel, a fi mamă singură reprezintă o situație problematică, în care este sancționată indirect (prin atitudini și comportamente cotidiene, la nivelul practicilor instituționale) devierea de la modelul clasic al familiei tradiționale. Am reușit să identific modalități subtile de manifestare a patriarhatului în viața privată, să surprind cum relațiile de gen, ca relații de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
intervenția unor instituții care îndeplinesc diferite funcții, cum ar fi cele de îngrijire, de educație, de petrecere a timpului liber. Astfel, relațiile sociale se diversifică și nu sunt numai de tipul relațiilor personale. Mai mult, efectele care decurg din folosirea cotidiană a tehnicilor informaționale permit observația conform căreia rolul bunicilor spunând povești poate să fie suplinit de televizor, iar locul tatălui ca partener de joacă să fie substituit prin apelul la calculator. Presupunând că familia monoparentală ar fi o familie închisă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decurg dintr-o mai bună capacitate de răspuns la condițiile de existență. Dezavantajele pot fi recunoscute mai ales atunci când, din cauze particulare, cum ar fi sănătatea precară, sărăcia recunoscută ca o stare de fapt, familia nu poate face față confruntărilor cotidiene. Gradul de vulnerabilitate este mai mare decât în cazul unei familii complete, care, măcar prin faptul că are un membru adult în plus, are premise mai bune de a răspunde solicitărilor. Dezvoltarea în plan personal a membrilor familiei este susținută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de curând pe lume un copil acordă o atenție sporită noii lor condiții, situație de altfel perfect normală (și care mai poate fi observată când sunt necesare eforturi de adaptare în cazul unui serviciu nou sau al unui alt regim cotidian, impus, de pildă, la începutul vieții de cuplu). Femeile adăpostite în Centrul mamă-copil trădau, prin cuvintele pe care le considerau definitorii personalității lor și felul cum răspundeau la modul în care apropiații lor le sancționaseră că sunt mame (avem în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rudenie nu s-a pierdut nici în societatea contemporană, unde este înțeleasă mai ales în termenii a ceea ce pot face rudele unele pentru altele: servicii domestice, furnizare de informații despre locuințe, oportunități de serviciu, dar și unele aspecte ale vieții cotidiene; rudele acționează ca surse de influență, oferă suport psihologic, material etc. (C.C. Harris, 1998, p. 115). Deși relațiile de rudenie pot fi privite ca opusul relațiilor moderne de piață, al celor cu un pregnant caracter contractual (relațiile de rudenie apar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
siguranță (nu sunt, de pildă, întrunite condițiile pentru obținerea beneficiilor din asigurări sociale). Totuși, aceasta este o stare de fapt, adoptată pentru moment, care permite procurarea, chiar și la minimum, a veniturilor necesare traiului de fiecare zi, face posibilă existența cotidiană și facilitează îngrijirea copiilor. Astfel, familia monoparentală este una dintre principalele beneficiare ale ajutorului social. O presupoziție tacită, dar prezentă prin susținere tradițional-patriarhală, se referă la ceea ce Carole Pateman (1989) a numit contractul sexual. Conform cu diviziunea socială a muncii, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
subiect de interes public înainte de a atinge caracteristicile unei crize. O astfel de stare la limită ar putea însemna creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și sunt marginalizate; realizarea unui tip de control social (mai ales prin practici cotidiene), în care discriminarea părintelui singur să se accentueze. Presupune, de asemenea, un risc accentuat privind situația copiilor a căror vulnerabilitate poate favoriza comportamente care să afecteze direct integritatea lor fizică și psihoafectivă, chiar și viața: aceștia pot fi neglijați, abuzați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca o situație de viață care presupune strategii adaptative, orientate în primul rând spre satisfacerea nevoilor copilului. Prin faptul că are o anume continuitate în timp, maternitatea, ca instituție, se poate manifesta ca un mecanism social de presiune asupra comportamentelor cotidiene; este modelată cultural și denotă gradul de integrare în comunitate a celor implicați. Ca instituție, maternitatea este profund marcată de structura familiei; intră în legătură cu alte instituții (cultural-educative, religioase, juridice etc.). Tocmai de aceea, este o ocazie prin care femeile devenite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
natalității, se pot numi, prin consecințele create (adică prin scăderea masivă a natalității), politici antinataliste. Statutul de părinte corelează în viața de fiecare zi roluri diferite pentru mamă și pentru tată. Astfel, rolul mamei este mult mai complex, îndatoririle sale cotidiene, obligația de a purta necondiționat de grijă fiind mult accentuate de așteptările din partea celorlalți. Tocmai dezechilibrul status-rol privind faptul de a fi părinte se constituie drept una dintre cauzele pentru care numărul familiilor monoparentale conduse de femei este mult mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a ta. În cazul familiei, se întâlnește frecvent expresia autoritate părintească. Aceasta reprezintă pârghia care determină ca viața copiilor să se desfășoare în parametrii pe care părinții îi consideră de cuviință, opțiunile lor impunându-se ca dominante, începând cu aspectele cotidiene ale organizării vieții de fiecare zi, până la structuri profunde, cum ar fi adoptarea de valori și stabilirea unor principii de comportament, proiectarea planului de viață. Având un nivel de dezvoltare care nu le permite copiilor să trăiască independent, aceștia recunosc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aspect pozitiv recunoașterea femeilor ca agenți morali, capabili de a educa copiii în spiritul bun al neamului, ca agenți ai socializării 25. Sigur, stările de fapt nu sunt tocmai coerente: din moment ce se dedică muncilor gospodărești, au mintea ocupată de grijile cotidiene, nu pot decide pentru sine, sunt sensibile și vulnerabile, cum pot realiza totuși o bună educație a copiilor? Liberalismul românesc se oprește nu numai la ușa casei, de unde începe patriarhatul, ci, mai mult, chiar la granițele unui sex, deoarece femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
diverse probleme de viață. Astfel, vor exista constrângeri obiective care să-i conducă pe toți spre un parteneriat privat. Din sfera publică, se fac însă presiuni spre legalizarea cuplurilor heterosexuale care își propun să devină părinți. De la obiceiuri, prejudecăți, practici cotidiene până la aspecte de politică publică privind protecția familiei, totul concură spre valorizarea pozitivă a relațiilor legalizate. Temeiul îl constituie oferirea unui climat armonios pentru creșterea și dezvoltarea adecvată a copiilor; problemele părinților (în situația de părinți singuri) nu sunt luate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu au fost cuminți. Toate acestea arată un tip de capcană în care femeile trăiesc: operaționalizează o arie de putere mică și sunt excluse astfel de la accesul la alte dimensiuni ale puterii. O temă tangentă este problema puterii în viața cotidiană în general, nu numai în sfera privată. A deține o anume putere înseamnă a avea acces la resurse materiale, relaționale și simbolice. La nivelul politicilor publice, această direcție poate fi exprimată în micropolitici. Ele pot fi opuse macropoliticilor încă dominate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al opțiunii pentru o educație care să combine atât trăsături specifice unui sex, cât și celuilalt, cred că, în viața de fiecare zi, acest fapt are loc de la sine, receptat cel mult ca mod de a particulariza aspecte ale vieții cotidiene. Am abordat problema educației copiilor din familiile monoparentale din punctul de vedere al părintelui singur, implicat în creșterea lui. Din perspectiva învățământului formal, este posibilă o discuție diferită și complexă, care însă nu face obiectul lucrării de față.99 În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Raportată la acest context, familia monoparentală se află într-o situație aparte. Prin sprijinul oferit la nivel comunitar (de exemplu, facilitarea unor servicii în sprijinul familiei, legate mai ales de grija pentru copii), se poate crea acel cadru de viață cotidiană care să-i asigure părintelui singur dreptul la intimitate, la solitudine. Lipsa de implicare a persoanelor de ajutor înseamnă adesea pentru părintele singur lipsa timpului liber, a timpului pentru sine. Toate aceste aspecte au un caracter informal, nu se înscriu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca un context în care încadrăm o stare asupra căreia ne orientăm atenția, ca sumă de judecăți gata elaborate, puse înaintea judecăților pe care urmează să le facem). Prejudecățile 2 sunt prezente pretutindeni, de la aspectele cele mai banale ale vieții cotidiene la modul cum sunt prezentate la nivel academic diverse teorii privind ordinea socială. Ele au rolul de a simplifica o realitate socială, de a face abordabilă o situație prin încadrarea ei într-o categorie 3. Acest lucru este posibil într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care se ținea pe spinarea calului și la capacitatea de a manevra dictafonul, ci aud în adâncul meu regulile pe care el le stabilise pentru creația artistică nemuritoare: Alternează frazele scurte cu unele lungi! Amestecă psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene, tărăgănate! Evită ritmul fix și sigur! Lasă oamenii să vorbească când superficial, aproape neatent, când adânc și minuțios! Schimbă des perspectiva de la macrocosmos la microcosmos! Față de nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dictafonul, ci aud în adâncul meu regulile pe care el le stabilise pentru creația artistică nemuritoare: Alternează frazele scurte cu unele lungi! Amestecă psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene, tărăgănate! Evită ritmul fix și sigur! Lasă oamenii să vorbească când superficial, aproape neatent, când adânc și minuțios! Schimbă des perspectiva de la macrocosmos la microcosmos! Față de nici un alt poet nu simt atâta recunoștință ca față de Erwin Strittmatter. Și cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în ziare. în familia mea am considerat întotdeauna că-i o rușine să ajungi la ziar. Aș putea chiar să mă gândesc la două articole, spune el. Mai întâi un interviu despre munca propriu-zisă - toate călătoriile și cercetările și actul cotidian al creației. Iar apoi un articol mare despre carte. De fapt, zic eu, este cartea Bisericii. Va fi folosită pentru marele jubileu. Și nu sunt convins că Biserica vrea să ajungă la ziar. Ar putea fi gândită și o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să-și impună vederile. Ea este deci atributul unei persoane. În această optică, Michel Crozier a dezvoltat un studiu interesant asupra "fenomenului birocratic". Pentru el, în toate organizațiile, indivizii caută să-și asigure o anumită putere în chiar inima relațiilor cotidiene. Pentru aceasta, ei se străduiesc să controleze informațiile sau orice ele-mente necesare funcționării ansamblului. Aceasta poate lua forme foarte variate. Plecînd de la statutul dobîndit, fiecare individ dispune de o marjă de manevră ce se manifestă sub forma puterii. Riscul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economia birocrației subliniază amîn-două anumite particularități ale funcționării birocratice. Reținem totuși faptul că ele au viziuni opuse privind originea disfuncționalităților: pentru un sociolog, acestea provin dintr-o insuficiență a marjelor de manevră și de inițiativă lăsată indivizilor în relațiile lor cotidiene. Excesul de reguli înăbușă creativitatea și în final eficiența; economia birocrației, din contra, consideră drept birocrat pe oricine dispune de un buget discreționar și de competențe suficient de largi pentru a adapta obiectivele organizației la maximizarea propriei utilități. Să nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
e transferabilă la organizațiile complexe și de talie mare. M.C. Jensen și E.F. Fama au insistat asupra faptului că separarea dintre proprietari, pe de o parte, care-și asumă riscul financiar, și gestionari pe de altă parte, care iau deciziile cotidiene, poate fi chiar un factor de eficacitate. Aceasta presupune ca relațiile să fie clar stabilite între agent și mandant, ca procedurile de control să fie codificate și acceptate. Odată codificată această separare de funcții, agentul și mandantul își vor optimiza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
maiestuos. În subsidiar, cartea poate fi citită și ca un studiu sociologic și etnopsihologic, o fereastră deschisă din însuși interiorul lumii șvabilor, pradă unui experiment nefericit. Cei familiarizați cu spiritul bănățean recunosc, în descripția lui Ștefan Ehling, valorile și riturile cotidiene ale acestei zone inconfundabile, unde magnificența hedonistă este plătită cu prisosință prin efortul cinstit și calificat. Există în roman destule pagini memorabile ce preamăresc viața de familie și solidaritatea comunității șvabilor bănățeni. Așa cum observă, cu acuitate, Cornel Ungureanu în prefață
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
căror texte trimit în termeni acizi la realitatea socială și politică. Cu siguranță, de mare interes sunt textele marilor noștri actori. Toma Caragiu scrie o poezie de factură existențială menită să pună în evidență un soi de derută în viața cotidiană. Tonul este cerebral, irigat de o foarte delicată (auto)ironie, autorul nu cade niciodată în sentimentalism ieftin. Copleșit de personalitatea actorului, poetul Toma Caragiu este unul cel puțin onorabil. Ironic și autoironic este și bon-viveur-ul Ștefan Ciubotărașu. Admirabil interpret al
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
de fulgere spectaculoase, iar pămîntul se cutremură de tunete. Călătoresc prin fabulosul poveștilor lui Ștefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieții, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înțelesuri simple, de uitături hître, de hohote de rîs, de tăceri lungi cît moartea. Prin legile scrise sau nescrise ale acestei bresle măcinată, vai, de atîta vanitate. Cîndva în 1992, am coborît cu pași siguri pe
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]