1,970 matches
-
de 10 iunie 1886, când Muntele Tarawera din apropiere a erupt cu un vuiet asurzitor, iar lacul Rotomahana s-a transformat Într-o coloană Înaltă de abur și nămol. Erupția a expulzat un volum uriaș de zgură bazaltică printr-o crăpătură lungă de 17 km până la o distanță de 18 km, Îngropând trei sate maori și omorând 155 de persoane 451. Un crater de 20 km s-a format pe muntele Tarawera, iar falezele din jurul lacului emană continuu vapori. Unul dintre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Articolul 48 Pardoselile vor fi curățate de pulberile acumulate și de resturile de materiale, cel putin o dată pe schimb. Articolul 49 Curățarea pardoselilor se va realiza prin aspirare sau prin spălare. Articolul 50 (1) Suprafață pardoselilor trebuie menținută netedă (fără crăpături sau goluri în care se poate acumula praful). ... (2) Materialele cu care sunt acoperite suprafețele pardoselilor trebuie să permită curățirea lor corespunzătoare de pulberi și să nu favorizeze acumularea acestora. ... 2.6.2. Curățarea pereților Articolul 51 Pereții încăperilor de
NORME SPECIFICE din 1996 de securitate a muncii pentru prelucrarea azbestului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113714_a_115043]
-
Chilia săpată în stâncă este impresionantă. Nu te poți opri să nu te întrebi cât de mare poate fi dragostea unui om pentru Dumnezeu pentru a rezista în acea alveolă săpată în carnea de piatră a coastei de munte. În crăpăturile din stâncă sunt înfipte monede de 10 bani, iar într-un fel de minialtar ard în permanență lumânări. Se fac fotografii. O mulțime de fotografii. Sunt convins că marea majoritate a celor prezenți acolo habar nu au cine a fost
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
eu uneia care a scăpat de furia clasei muncitoare, după o rețetă rămasă de la Ion Creangă: „Auzise ea din bucureșteni că, dacă vrei să nu te bată minerii, să-ți ridici poalele-n cap și să-ți arăți călcâiele cu crăpături, marcă sigură a unei origini umile ..., căci ei te înjură cât te înjură și de la o vreme te scuipă și se duc ...”. Vă mai amintiți de raportul dintre râie și capră? În loc să-și dea pe seamă, Geoană și ai lui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de reporteri. „Era o zi mohorâtă“, și-a amintit Baker În memoriile sale, The Politics of Diplomacy, „și, Îmbrăcat În pardesiul meu, mă simțeam ca un personaj din romanele lui John le Carré. Dar, În timp ce mă uitam atent printr-o crăpătură a zidului șpe lângă Reichstagț și am văzut mizeria cruntă În care se găsea Berlinul de Est, mi-am dat seama că oamenii obișnuiți din Germania de Est luaseră taurul de coarne. Era revoluția lor“. După ce Baker s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
zidului șpe lângă Reichstagț și am văzut mizeria cruntă În care se găsea Berlinul de Est, mi-am dat seama că oamenii obișnuiți din Germania de Est luaseră taurul de coarne. Era revoluția lor“. După ce Baker s-a uitat prin crăpătură și a plecat mai departe, și noi, reporterii, ne-au uitat pe rând prin aceeași crăpătură. Am adus acasă câteva bucăți de zid pentru fiicele mele. Îmi aduc aminte cât de nefiresc părea - Într-adevăr, era ceva bizar de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
mi-am dat seama că oamenii obișnuiți din Germania de Est luaseră taurul de coarne. Era revoluția lor“. După ce Baker s-a uitat prin crăpătură și a plecat mai departe, și noi, reporterii, ne-au uitat pe rând prin aceeași crăpătură. Am adus acasă câteva bucăți de zid pentru fiicele mele. Îmi aduc aminte cât de nefiresc părea - Într-adevăr, era ceva bizar de-a dreptul ca acest zid să șerpuiască printr-un oraș modern având ca scop unic să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
bagi în lanțuri și să-l lași să moară de foame în beci. Apoi au coborât. Cu riscul de a fi prinși, unul s-a făcut movilă și altul s-a urcat pe spinarea lui pentru a privi printr-o crăpătură a oblonului. Inspectorul gesticula nervos și Munteanu dădea din cap aprobativ. După plecarea inspectorului, împotriva lui Sile nu s a luat nici o măsură. Alimentația noastră însă s-a îmbunătățit. Cei foarte slabi au primit câte o căniță de lapte de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vreodată. Și nu-i ceea ce am dorit? Firește, casa freamătă, chiar și pe o noapte fără vânt, de mici zgomote și scârțâituri care-ți încordează nervii, ca orice casă veche; curentul mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât, noaptea, când zac în pat, e lesne să-mi închipui că aud pași ușori bântuind în pod, deasupra mea, sau că perdeaua de mărgele de pe palier răpăie sfios pentru că cineva s-a strecurat pe furiș printre șiraguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
singură dacă se poate, și să obțin de la ea un tablou mai complet al situației. Văzând că soarele se scufunda, iar marea se aurea din ce în ce sub un cer verde paj, mi-am așezat paharul gol într-o crăpătură și m-am cățărat pe o stâncă și mai înaltă, de unde puteam cuprinde cu ochiul întreg întinsul apei. În lumina cadaverică, șovăielnică, m-am pomenit deodată scrutând depărtarea și pândind încordat. Ce așteptam? Monstrul marin? A doua zi, înainte de ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
foarte improbabile, asupra tinichelei care-l făcuse pe vărul meu să părăsească armata îmi învăluiau în minte și-mi luau piuitul. M-am uitat la fața întunecată a lui James. Stătea cu spatele la lampă. Amurgul, atât cât se putea strecura prin crăpătura dintre draperii, era încă de un albastru strălucitor. James zâmbea vag, așa cum zâmbise când eliberase musca, și am observat că se uita la o altă muscă, instalată pe degetul lui. Musca aceasta își spăla picioarele din față, și când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de noimă. Încercam să mă țin în apropierea țărmului, dar stâncile îmi înfrângeau intenția, nu din rea voință, ci din simplă dezordine, și piciorul îmi aluneca întruna pe povârnișuri, împotmolindu-se în smârcuri îmbâcsite de ierburi, sau împletindu-se în crăpături negre, înfundându-se în hârtoape sau izbindu-se de suprafețe verticale, cu neputință de urcat. Intuiam o lumină pe suprafața mării, și aș fi vrut să pot privi într-acolo, ca să mă asigur că nu se zărește pe undeva capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stânci. Gilbert făcea de pază la ușa din față și se ducea după scrisori, numai că-nimeni nu venea în vizită, iar Hartley nu-mi scria. M-am reîntors la vechea mea pasiune obsedantă pentru colecționarea pietrelor, culegându-le de prin crăpăturile spălate de valuri și bălțile dintre stânci și ducându-le apoi pe pajiște, unde Gilbert mă ajuta să îngrădesc marginea peticului de iarbă. Pietrele, atât de mărunt granulate, atât de felurit împodobite, atât de individuale, și atât de la îndemână, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
disperată de a se repezi prin canalul strâmt de sub arcul podului, înfruntând pieptiș forța șfichiuitoare a suflului mării. Vântul bătea continuu în acele zile, și când se întețea, valurile pălmuiau stâncile și gemeau și se sugeau și se împingeau în crăpături cu un zgomot care, în starea mea de irascibilă încordare, începuse să mă obosească. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că o să ajung să mă satur de glasul mării, dar uneori, mai cu seamă noaptea, devenea împovărător. Seriile stăteam lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit clar o siluetă care se lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rămas un timp alături de ea, păstrând tăcerea. M-am așezat pe scaun și am început să mă uit prin cameră, ca și cum această preocupare banală ar fi putut, oarecum, s-o consoleze. Am remarcat o pată de igrasie pe tavan, o crăpătură în geamul ferestrei lungi. Pe jos, grămăjoare de scamă purpurie, rămasă, desigur, de la mobila doamnei Chorney. În cele din urmă m-am ridicat, am atins-o ușor pe umăr, și am ieșit din încăpere. Nu rămâneam niciodată în timp ce mânca. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pus la cale o splendidă ambuscadă, a ales locul cel mai potrivit“. În clipa aceea, parbrizul s-a cutremurat îngrozitor. Un bolovan de dimensiuni considerabile, proiectat de sus, căzuse direct pe sticlă. Sticla sfârâi, plesni, devenind albă, opacă, sub rozeta crăpăturilor. Bolovanul ricoșă pe radiator, stâlcind caroseria, și apoi se prăvăli pe drum. Peregrine scoase un urlet de furie. Titus sărise afară din mașină și eu l-am urmat. Gilbert rămăsese locului, neclintit. James trecu la volan, și cu mâna înfășurată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-am urcat pe ea, așa cum se urca Titus ca să se uite prin gaura din gard. „Mă urcam pe o ladă, nu-i așa?“ „Da, te urcai pe o ladă.“ Am tras de fereastră și mi-am băgat degetul în crăpătura de sub chenar. Și fereastra s-a deschis, nefiind probabil bine închisă pe dinăuntru, astfel încât am putut să-mi trec piciorul peste pervaz. Un moment mai târziu, gâfâind de emoție, mă găseam în bucătărie. O liniște înfricoșătoare cotropise casa. Bucătăria era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încuiat ușa din față și ușa din spate și m-am reîntors în cămăruța roșie. Când am intrat în cameră am văzut deodată, drept în fața mea, de parcă ochii mi-ar fi fost brusc răsuciți pe altă lungime de undă, o crăpătură în panelele de lemn alb, chiar deasupra locului unde porțiunea panelată se termina, deasupra podelei, printr-o vergea de lemn. Erau o sumedenie de crăpături între panele, unele parțial acoperite cu vopsea. Crăpătura aceasta era scurtă, doar de vreo șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea, de parcă ochii mi-ar fi fost brusc răsuciți pe altă lungime de undă, o crăpătură în panelele de lemn alb, chiar deasupra locului unde porțiunea panelată se termina, deasupra podelei, printr-o vergea de lemn. Erau o sumedenie de crăpături între panele, unele parțial acoperite cu vopsea. Crăpătura aceasta era scurtă, doar de vreo șase centimetri și în ea se găsea ceva: ceva alb, care ieșea puțin afară. Cu răsuflarea tăiată, amețit de amintire, am străbătut camera și am tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
răsuciți pe altă lungime de undă, o crăpătură în panelele de lemn alb, chiar deasupra locului unde porțiunea panelată se termina, deasupra podelei, printr-o vergea de lemn. Erau o sumedenie de crăpături între panele, unele parțial acoperite cu vopsea. Crăpătura aceasta era scurtă, doar de vreo șase centimetri și în ea se găsea ceva: ceva alb, care ieșea puțin afară. Cu răsuflarea tăiată, amețit de amintire, am străbătut camera și am tras afară din crăpătură o bucată de hârtie. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unele parțial acoperite cu vopsea. Crăpătura aceasta era scurtă, doar de vreo șase centimetri și în ea se găsea ceva: ceva alb, care ieșea puțin afară. Cu răsuflarea tăiată, amețit de amintire, am străbătut camera și am tras afară din crăpătură o bucată de hârtie. Era foaia pe care, când m-am deșteptat după “înec“, scrisesem lucrul acela extrem de important, pe care nu trebuia cu nici un preț să-l uit. Chiar acum, când țineam hârtia în mână, nu izbuteam să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu exista nici o dovadă că James a folosit vreun avocat. Testamentul fusese scris de mâna lui. Martorii păreau a fi doi oameni lipsiți de cultură. Un timp, am căutat, stupid, vreo scrisoare ascunsă, adresată mie. Am scotocit până și prin crăpăturile din zid. Aseară, la o petrecere dată de Gilbert și Lizzie am aflat că Peregrine a realizat o treabă frumoasă cu teatrul lui din Londonderry și că a devenit un faimos luptător pentru pace în Irlanda. Rosina s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ori plângi, ori nu plângi, tot te-mpușcă. Și-ntr-adevăr, ne-a dus la Securitate... Cât ați stat la Securitate acolo? Am stat până după moartea lui Stalin. Când a murit Stalin, scoțându-ne la veceu - deținutul se uită prin orice crăpătură - am văzut steagul roșu printr-o crăpătură a unui geam de la subsolul de la Securitate, care era în fosta bancă Marmoros Blank... Mă, o fi murit Gheorghiu Dej? O fi murit Petru Groza? Cine-o fi murit? Și n-am știut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
-mpușcă. Și-ntr-adevăr, ne-a dus la Securitate... Cât ați stat la Securitate acolo? Am stat până după moartea lui Stalin. Când a murit Stalin, scoțându-ne la veceu - deținutul se uită prin orice crăpătură - am văzut steagul roșu printr-o crăpătură a unui geam de la subsolul de la Securitate, care era în fosta bancă Marmoros Blank... Mă, o fi murit Gheorghiu Dej? O fi murit Petru Groza? Cine-o fi murit? Și n-am știut nimic, numa’ anchetatoru’ o spus: Nu vă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]