3,263 matches
-
puteri. Ciuguli ceva pe fugă, apoi merseră cu toții să se culce, mai devreme ca de obicei. Deși nu se văzuseră de vreo trei luni, evenimentele neplăcute din ultimele zile le cam tăiaseră cheful de vorbă. A doua zi, abia se crăpă de ziuă, că se auziră bătăi zdravene în ușă: - Niculaie, deschide, mă! Hai, că avem o vorbă cu tine! strigă o voce autoritară de bărbat. Niculaie sări din pat ca ars, își trase repede nădragii pe el și deschise furios
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
iubiri răpitoare.• Omul se mulțumeste și cu o coajă de pâine, dar nu refuză un prânz regal.... XXVII. HARRY ROSS - LIRICE (4), de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016. FATA ÎNVEȘMÂNTATĂ ÎN ROUĂ Abia se crăpă de ziuă Încă somnoros, privesc afară; O fată goală se plimba în fața mea. Ba și dansa... Nu se poate! Îmi zic, asta a fugit ori din rai ori din infern! Ies. O privesc, mă privește, Parcă ne cunoșteam de undeva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
pe ea până o acopăr cu totul. Nu mai este goală! E o fata din rouă, O nălucă? (Dracu să mă ia și să mă ducă!) Am construit din rouă o fecioară ... Citește mai mult FATA ÎNVEȘMÂNTATĂ ÎN ROUĂAbia se crăpă de ziuăîncă somnoros, privesc afară;O fată goală se plimba în fața mea.Ba și dansa... Nu se poate!Îmi zic, asta a fugitori din rai ori din infern!Ies.O privesc, mă privește,Parcă ne cunoșteam de undevaUit de mineși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
pescar pe la marginea ... XXI. POVESTEA PIANULUI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016. Povestea pianului Sunt doar un pian vechi, dezacordat, Ce rar mai scoate-o notă-n do major; Coarda-i pleznită, lemnul e crăpat Și-a plecat și bătrânul acordor. Îmi amintesc de vremuri de-altădată, Când picuram în note armonii: Cu degete prelungi și fine-o fată Închipuia-n acorduri fantezii. Erau culori și vise muzicale, Erau parfumuri revărsate-n sunet, Când florile
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
ocazia și ca o dulce amintire pentru cei care au trăit această emoție, următoarele versuri: „Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, / Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, / Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - / Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă.” (Tablou de septembrie) Iată cum, din liniștea toamnei și Viscolul iernii, autorul ne introduce în alt plan și anume într-un „crivăț” sufletesc, dilematic, cel al iubirii de neam și țară. Zbaterile, rănile tot
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
yea, take them all.... XXIV. MAI ȚII MINTE, IUBITE?, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Mai ții minte, iubite, când ne rostogoleam unul peste altul unul în altul unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ABSENT Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Absent Uneori vine noiembrie Copt de toamnă Și crapă inconștient Lovind în unul sau altul... Trebie să fii tare; Nu doctorii te fac bine; Ei ameliorează durerea de moment; Tu fii încrezător în Dumnezeu, Întâiul iubitor de oameni, De restul fii absent ! Prin rugăciuni și credință Urmează-ți calea
ABSENT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380885_a_382214]
-
țară care încă mai trăiau și de la care acumulam constant o sumedenie de învățături. De fapt, una din marile mele pasiuni era ca să-l asist pe „tataie” pe când rezolva multiplele probleme cu care veneau oamenii la el. Astfel, imediat ce se crăpa de ziuă își făceau apariția oameni veniți de peste munte ori de plin alte părți îndepărtate care astfel se înfățișau la „dom Gavrilă” care încă din tinerețe ținuse școala înființată și menținută numai prin strădania lui și unde, în singura încăpere
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
a osândit la moarte pe cruce, și le-a slobozit pe Baraba. Când a văzut Iuda aceasta, aruncând arginții a plecat și ducându-se a luat o frânghie și s-a spânzurat; pe urmă s-a umflat mult și a crăpat. Ostașii L-au bătut peste față cu trestia și I-au pus în spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpățânei și acolo L-au răstignit. A
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
casa Lui,Loc de rugă omului,Casa sfânt-a Domnului.Jur ! Dacă nu mi-am făcut casă... II. ABSENT, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Absent Uneori vine noiembrie Copt de toamnă Și crapă inconștient Lovind în unul sau altul... Trebie să fii tare; Nu doctorii te fac bine; Ei ameliorează durerea de moment; Tu fii încrezător în Dumnezeu, Întâiul iubitor de oameni, De restul fii absent ! Prin rugăciuni și credință Urmează-ți calea
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
dreapta cale, E calea lui Hristos. Nu trebuie să bolești De frământările sociale, Nici de cele politice. Sănătatea, permanent, Să fie grija zi de zi, De restul trebuie să fii, total, absent ! Citește mai mult AbsentUneori vine noiembrieCopt de toamnăși crapă inconștient Lovind în unul sau altul...Trebie să fii tare; Nu doctorii te fac bine;Ei ameliorează durerea de moment;Tu fii încrezător în Dumnezeu,Întâiul iubitor de oameni,De restul fii absent !Prin rugăciuni și credințăUrmează-ți calea sănătos
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
ar fi cântecul ce se-nsoțește cu viața, de la prima până la cea din urmă bătaie. Fără cântec, lui chiar de i-ar fi cald sub mantie, i-ar fi frig în inimă. Pentru tot olteanul însetat de cântec, precum un pământ crăpat de uscăciune, s-a născut cântăreața fermecătoare Maria Ciobanu, care cântă cu ciocârliile ca dintr-o singură inimă! Cele mai bune și cele mai rele se află în a iubi și a nu iubi cântecul. Există oameni de ambele feluri
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
realului, în fluidele umanului - „...e atât de greu/ să curgi în neștire, mereu/ doar pietrele din râu o știu/ și eu”, curgerea fiind asociată trecerii. În plasticizarea ideii trecerii, Ion Iancu Vale dă concretețe abstractului prin asocieri revelatorii: „...și oul crăpase/ în cuibul moale al timpului...” Solitudinea îi apare ca o înstrăinare, poetul nu-și mai găsește locul nici în lume, nici în sine. De aceea, această singurătate echivalează cu o alienare, o îmbolnăvire de realul agresiv, dar și de eul
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
pân-atunci, la o adică, ne-ncălzim cu una... mică. de gargară, la pahar, ne-ntrecuți suntem din fire; apa-n piuă în zadar o pălim, că-i tot subțire, și toți știm, la o adică, de trăim și nu crăpăm, ce-i în gușă, și-n burtică... de ispită... nu scăpăm! și mai spun, la o adică, (că-s în pană de hârleț) rămâi, carevasăzică, cu ce tragi pe... făcăleț! însă eu, în sinea mea, cuget, că nu-s nătăfleț
LA O ADICĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374479_a_375808]
-
sperie cu adevărat. A văzut ce s-a întâmplat o dată, când au venit lupii la stână, ce prăpăd au făcut. Au mâncat câteva oi si capre. Și chiar câinii ciobănești s-au speriat de ei. Ajunseră în sat când se crăpa de ziuă. Ĩn drum, un țăran își lăsase căruța plină cu fân. Ema se ascunse cu copilul printre paie, în spatele grămezii. Era încă întuneric, când omul plecă pe drum, spre gară. Ĩn stație, Ema căută trenurile care pleacă spre oraș
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
pe brațe de îngeri cuminți,Pe aripi de pescăruși ... XXV. SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015. Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
e tăcere, pustiu, gol, uitare. Unde e satul ce eu l-am lăsat Când dealurile erau verzi, Când strugurii-n vii râdeau la soare, ... Citește mai mult Cotrobăi desculța ulița satului meu,Bătătorita de suișuri și coborasuri.Talpile-mi prăfuite, crăpate de mersSangereaza, ca și sufletulCe nu se mai regăsește în acest pustiu.Pe față uscată de vântul cel aspru,Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci,Ochii caută osteniți în lung și-n latSa recunososca un colț de răi pierdutSi nu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
treci cu alai de flori efemere, Gingășia lor să ne dea putere Freameatul acesta fă să fie viu, Cât mai este cale, cât nu-i prea târziu... Și trimite ploaie, pământul o cere Îl aud în noapte plânge cu durere, Crapă pe la colțuri și se chinuiește, Pălămida rea, iar îl năpădește! Raze să păstrezi pentru mai târziu Arzi de la o vreme și e cam pustiu, De te-am supărat îți cerem iertare Te rugăm ai milă și chiar îndurare! Dă-ne
VARĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373427_a_374756]
-
zei cu stea în frunte Când trădează guvernanți - instruiți de alte neamuri Și îți pregătesc otrava chiar și-n fructul de pe ramuri Cheamă-n ajutor albine, cheamă lupii, cheamă ape Ardă-i focul de nemernici, de vii în pământ să crape! Când nu vrea nici popa prostu’ să scapi de globalizare Alege-ți din românime și guvern, și președinte Cum și cerul și pământul au aspect de închisoare Cheamă-n apărarea țării toți eroii din morminte Cum guverne și partide te-
UN ROMAN CATRE POPOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373443_a_374772]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DAȚI-MI DRUMUL... Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Dați-mi drumul, să ies! Să nu crăpe vreun zid, Să nu vină vreun fulger Prin zabrele să taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă
DAȚI-MI DRUMUL... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373511_a_374840]
-
sărute cerbii... Setea și-o potolește când cerul se deschide Iar din fântâna lui se scurg ușor firide Îmbrățișează ploaia, adeseori furtuna, Și-n clipele de taină o vede însăși luna. În toiul iernii gerul îi mai lovește tâmpla Se crapă uneori de frig până și stânca! Un râu grăbit i-aduce în primăvară... șoapte, Părerile de rău le-a îngropat în noapte. Răbdarea a șlefuit în ea atâtea fețe, Cu liniștea-i știută ne dă mereu povețe Altare a zidit
PIATRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373648_a_374977]
-
13.05.2017 la Crăciunelul de Jos și mai apoi, la Blaj, ele fiind înscrise în seria ... III. DAȚI-MI DRUMUL..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Dați-mi drumul, să ies! Să nu crape vreun zid, Să nu vină vreun fulger Prin zăbrele să taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul, să ies! Din ghearele voastre, înfipte, În carnea poemului meu, Sîngele lui să nu-nceapă să strige- La Dumnezeu! Citește mai mult Dați-mi drumul, să ies! Să nu crape vreun zid,Să nu vină vreun fulgerPrin zăbrele să taie...Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii,Nevăzutele gânduriPrin voi să se-ndoaie...Dați-mi drumul, să ies!Din umbrele voastre, afară,Să nu vă facă zdrențeBezna ce
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Acasa > Versuri > Visare > HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]