90,136 matches
-
care personalitatea și talentul său s-au afirmat pe deplin: Manon Lescaut și Boema. Aceste lucrări au devenit în scurt timp atât de populare încât compozitorul a fost apreciat drept urmaș al marelui Verdi. O analiză comparativă a câtorva dintre creațiile marilor compozitori este extrem de tentantă. Pătrunzând în intimitatea laboratorului lor, analistul descoperă două variante ale aceluiași mod de a accede la perfecțiunea a ceea ce istoria muzicii numește teatru muzical. Atât Verdi cât și Puccini lucrează cu povești de viață și
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
repede cunoscute de public și comentate de critică. Niciodată efervescența creatoare în acest domeniu nu a fost mai mare iar direcțiile de dezvoltare atât de diverse. Dat fiind subiectul particular al acestor pagini, propunem o privire sintetică dar edificatoare asupra creației lirice cuprinsă între Simon Boccanegra de Verdi (premiera 1857, Veneția) și Turandot de Puccini (premiera 1926, Milano). Simon Boccanegra vede luminile rampei cu un an înainte de nașterea lui Giaccomo Puccini. La un an după nașterea viitorului mare compozitor, același Verdi
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
de la Opéra Comique, Ambroise Thomas prezintă delicata partitură Mignon, în timp ce un an mai târziu, tot la Paris dar la Operă, Verdi oferă publicului vigurosul și sumbrul său Don Carlos. Doar un an desparte această premieră de o altă capodoperă a creației lirice franceze, Romeo și Julieta de Gounod (Paris, 1867). După doi ani, în 1868, la München Wagner triumfă cu Maeștrii cântăreți din Nürenberg, după care urmează, tot în capitala bavareză, Aurul Rinului (1869) și Walkyria (1870). Fața teatrului liric se
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
se schimbă din ce în ce mai mult și mai profund. Verdi înțelege dar scriind Aida (Cairo, 1871), demonstrează că nu renunță la statutul său de compozitor italian sensibil, totuși- ca gândire muzicală și scriitură - la ce se petrece în jurul său. Din nou o creația de școală națională, cu statut de capodoperă - Boris Godunov de Mussorgski (1874, Sankt Petersburg). Și un an mai târziu minunata Carmen a lui Bizet (Paris, 1875). În 1876 la Scala din Milano se cântă La Gioconda de Ponchielli. În același
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
își face intrarea în lumea teatrului liric cu a sa Salomée (Dresda, 1905). Urmează, în 1909, tot la Dresda premiera Elektrei sale. Un an mai târziu, la New York, G.Puccini prezintă Fata vestului sălbatec (1905). Același Richard Strauss, propune capodopera creației sale lirice, Cavalerul rozelor (Dresda, 1911). Franța revine în prim plan cu Ora spaniolă a lui Ravel (Paris, 1911). Apoi din nou Richard Strauss cu Ariadna la Naxos (Stuttgart, 1912). Următoarea partitură lirică competitivă este Castelul prințului Barbă-Albastră de Bartok
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Castelul prințului Barbă-Albastră de Bartok (Budapesta 1918). În același an, 1918, tot la New York se joacă operele într-un act Mantaua, Sora Angelica și Gianni Schicchi de G. Puccini. Europa va fi în următorii aproape 20 de ani dominată de creațiile lirice ale lui R. Strauss, S. Prokofiev, I. Stravinski, M. de Falla, A. Schönberg, M. Ravel, F. Busoni, A. Berg într-o direcție de teatru muzical, cu totul diferită de tradiția impusă de școala italiană. În acest context eterogen de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
G. Verdi s-a dovedit atent și generos iar G. Puccini preluând inovațiile ilustrului său predecesor, i-a recunoscut acestuia meritele incontestabile. Atât prin vorbe dar mai ales ... prin fapte. Se pare că G. Puccini a avut primele contacte cu creația verdiană în locurile de baștină. La Lucca, orașul în care s-a născut, în apropiere de Pisa, activa un teatru mic dar ambițios. Era vizitat de cele mai mari voci ale timpului - printre ele și Maria Malibran<footnote Budden, Julian-
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Oxford University Press , 2002, p.18. footnote>. În stagiunea 1881 G.Puccini poate vedea aici o ediție revizuită a lui Simone Boccanegra, apoi Forța destinului și din nou Rigoletto. Influența muzicii lui G.Verdi se face simțită, la început, în creația instrumentală a lui G.Puccini - o mișcare de cvartet intitulată Scherzo, în la minor, cercetătorii recunosc ecouri ale unei muzici de balet dintr-o versiune revizuită a lui Macbeth<footnote Idem, Budden, Julian- Puccini, Ed. Oxford University Press , 2002, p.
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
în care Rodolfo o prezintă pe Mimi prietenilor săi, în tumultul Cartierului latin (Questa e Mimı, gaia fioraia/Aceasta e Mimi, floare fericită), o scurtă romanță într-un balans ambiguu major-minor, cu o primă secvență delicată (ex. 4) Rapelurile la creația verdiană sunt numeroase în Boema. Chiar și celebrul început - și sfârșit - al actului III, cele două acorduri mușcate, fac trimitere la celebra sortita a lui Amonasro din Aida (ex.5) (momentul în care Aida descoperă că tatăl ei se află
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Amneris invocă cu lacrimi tăcute zeii, profund, sumbru și resemnat, în Boema, acest minunat adio este punctat de cearta stridentă și atât de... veristă, dintre Marcello și Musetta. Ultimele minute ale Boemei, trimit și mai mult, înapoi, în timp, la creația verdiană. Parafrazând parcă cuvintele doctorului Grenville din actul al IV-lea al operei Traviata - La tisi non le accord ache poche ore/ Boala nu-i va acorda decât câteva ore - Puccini pune în gura personajului său Schaunard o replică asemănătoare
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
este apropierea dintre Gianni Schicchi și Falstaff. La sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge în creația sa lirică pe drumul poveștilor cu sfârșit trist. Majoritatea eroinelor lui, mor. Una dintre puținele excepții este principesei Turandot. Este momentul să ne reamintim că, în 1889, după insuccesul operei Edgar, Puccini declara că dorește să se îndepărteze cât mai
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
o expresivitate constantă și perfectă - și inspirația de o bogăție și spontaneitate inegalate<footnote Tranchefort, Francois-Rene - L’ Opera, ed. Seuil,, Paris, 1983 p. 327 footnote>. Falstaff împlinește magistral gloria operei comice italiene. Este testamentul unui creator de geniu, cu o creație imensă întinsă pe o jumătate de secol, puternic și conștient ancorat în pamântul solid al tradiției unui popor care a creat teatrul muzical. Cu ultimul său opus, Puccini face același gest ca și marele său predecesor pe care îl recunoaște
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
impactul cu societatea, cu tradițiile și cu mentalitățile învechite ale oamenilor. Ambii compozitori crează muzica în funcție de expresia textului, ambii intervin în mod direct în realizarea libretelor. Întreaga inspirație este subordonată elementelor teatrale și dramaturgiei subiectelor. Înrâurirea cântului popular italian asupra creațiilor celor doi compozitori este evidentă. În ciuda strămoșilor săi muzicanți și compozitori, Puccini este rustic, nu prin obârșie și îndeletniciri agricole ca Verdi, ci prin fiorul poetic cu care înțelege natura, viața și oamenii. Creațiile lor capătă astfel amprenta stilului italian
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
subiectelor. Înrâurirea cântului popular italian asupra creațiilor celor doi compozitori este evidentă. În ciuda strămoșilor săi muzicanți și compozitori, Puccini este rustic, nu prin obârșie și îndeletniciri agricole ca Verdi, ci prin fiorul poetic cu care înțelege natura, viața și oamenii. Creațiile lor capătă astfel amprenta stilului italian și o personalitate specifică. La ambii compozitori melodia este primordială, plină de emoție și de expresie, cantilena oferind soliștilor posibilitatea de a-și etala calitățile tehnice și expresive. Totuși, în timp ce Verdi urmărește planuri melodice
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
la dramă, Puccini a preluat direct această ultimă structură, care a servit în totalitate exprimării sale muzicale și artistice. Prin Verdi a triumfat teatrul muzical, compozitorul afirmându- se în momentul în care romantismul își manifestă puternic tendințele estetice. Influențat în creație de predecesorii săi, Rossini, Bellini, Meyerbeer, Donizetti și Mercadante dar și în unele lucrări de maturitate de contemporanul său Wagner și de muzica rusă popularizată de Franz Liszt, în urma turneului său în Imperiul Rus, ca pianist, Verdi a cristalizat un
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
de contemporanul său Wagner și de muzica rusă popularizată de Franz Liszt, în urma turneului său în Imperiul Rus, ca pianist, Verdi a cristalizat un limbaj muzical caracterizat de realismul expresiei, realizat printr-o impresionantă evoluție a mijloacelor componistice. Etapizând evoluția creației sale, descoperim parcurgerea unui traseu ferm, de la opera istorică, la melodrama lirică, pentru a ajunge la drama muzicală italiană. Remarcăm interesul lui Verdi pentru orchestrație și pentru rolul orchestrei în sublinierea expresiei muzicale. Inovațiile muzicale și contrapunctice ce caracterizează stilul
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
asemănare ajung numai sfinții, cei care cooperează cu Dumnezeu, deci, asemănarea este rezultatul cooperării dintre chip și har. În gândirea patristică, chipul este asemănarea în potență, iar asemănarea este chipul împlinit. Prin termenul „chip” se arată ceea ce este omul de la creație, iar prin „asemănare” se arată ceea ce este omul în potență, ceea ce trebuie să devină. Omul este creat după chipul lui Dumnezeu ce are menirea să devină asemenea cu Dumnezeu. Chipul îl avem încă din momentul creației, iar asemănarea o dobândim
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
ceea ce este omul de la creație, iar prin „asemănare” se arată ceea ce este omul în potență, ceea ce trebuie să devină. Omul este creat după chipul lui Dumnezeu ce are menirea să devină asemenea cu Dumnezeu. Chipul îl avem încă din momentul creației, iar asemănarea o dobândim cu timpul, prin realizarea acestui chip. Sfinții Părinți au făcut diferența dintre proiect și realizare și au precizat: chipul este dat, iar asemănarea se dobândește. Chipul este capacitatea omului de a sta în relație personală cu
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
asemănarea este realizarea comuniunii”<footnote ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Curs de Teologie Dogmatică, mss. footnote>. Singura deosebire „pe care o observăm între divin și ceea ce îi seamănă, constă în aceea că dumnezeiescul este necreat, în vreme ce omenescul este prin creație”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Hexaemeron, PG XLIV, col. 84C. footnote>. Sfântul Grigorie de Nyssa vede importanța omului prin faptul că în Cartea Facerii, după ce omul a fost creat, se spune: „... și a văzut Dumnezeu că toate erau foarte
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
stă în capacitatea de a fi stăpân prin virtute, în puritate sau candoare, în nepătimire și ferirea și îndepărtarea de orice rău, în fericirea nemuririi. Acestea sunt florile pe care Creatorul propriului Său chip le-a imprimat firii noastre la creație<footnote Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 53. footnote>. Omul e făcut după chipul lui Dumnezeu ca să oglindească pe Dumnezeu în el<footnote Sf. Grigorie de
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
după chipul lui Dumnezeu ca să oglindească pe Dumnezeu în el<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre hominis opificio, PG XLIV, col. 136D. footnote>. Chipul lui Dumnezeu în om - εἰχών - este izvorul bogățiilor dumnezeiești, dăruite omului de Creator încă din momentul creației și ansamblul tuturor elementelor care caracterizează dumnezeirea<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre hominis opificio, col. 156A. footnote>. Chipul lui Dumnezeu în om constă în prezența tuturor bunurilor, tuturor bunătăților din ființa omului, în natura omenească „înnăscută tendința după bine
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
nemurirea lui, în puterea de a cunoaște pe Dumnezeu, de a se uni și de a trăi cu El”<footnote Ierom. Magistr. Nestor Vornicescu, „Învățătura Sfântului Grigorie de Nyssa ...”, p. 589. footnote>. Deci, dacă noi avem chipul lui Dumnezeu de la creație, asemănarea cu Dumnezeu o dobândim însă prin libera noastră alegere. Asemănarea cu Dumnezeu se realizează printr-o viață curată, prin îndepărtarea de patimi, înstrăinarea de orice rău și cultivarea virtuților, toate acestea nu fără ajutorul lui Dumnezeu. Altfel spus, asemănarea
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
societăți, de-a lungul mai multor secole. Revenind la studiul fenomenului muzical arabo-andaluz, acesta oferă cercetătorului de formație muzicală clasică occidentală posibilitatea și privilegiul de a se confrunta și a analiza o muzică în care tradiția existenței și a contopirii creației și interpretării în cadrul actului artistic este o practică curentă. În vreme ce în muzica de factură clasică europeană tradiția improvizatorică nescrisă cunoaște un declin începând cu sec. XVIII, urmând a fi reluată sub o formă sau alta în cea de-a doua
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
improvizatorică nescrisă cunoaște un declin începând cu sec. XVIII, urmând a fi reluată sub o formă sau alta în cea de-a doua jumătate a sec. XX - în muzica arabo-andaluză această practică improvizatorică continuă să fie conceptul generator al tuturor creațiilor specifice acestui fenomen muzical. Context istoric Odată cu sec. V d.Hr., Imperiul Roman începe să sufere din ce în ce mai mult atacurile populațiilor barbare migratoare. În ceea ce privește provincia romană spaniolă, aceasta a fost la rândul ei atacată și
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
era ea practicată în marile orașe ale Orientului - Medina, Bagdad sau Damasc. În Al-Andalus, acești muzicieni aduși în vederea reintroducerii stilului muzical oriental pur, nu au reușit să schimbe cursul evoluției noului stil. Acesta se definea tot mai clar ca o creație originală, în care se regăseau influențe ale diferitelor culturi ce intrau în contact pe teritoriul dominat de arabo-musulmani. Noua muzică oglindea întocmai imaginea noii societăți, multietnică și multiculturală. Muzica, întocmai ca și societatea, era multilingvă - cântecele fiind intonate în toate
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]