13,465 matches
-
covor din care timpul îi luase toate culorile de bine și le răspândise în cele patru vânturi. Soarele lumina cu putere strada. Însă, pe trotuarul ce-l parcurgeau ei, abia dacă se puteau zări câteva pete de lumină strecurate printre crengile copacilor; cei doi soți aveau strania impresie că pașii lor calcă numai pe umbre. La orizont se profila o zi în care aveau să-și regândească anii, zilele și nopțile privind recuperarea acestui băiat, despre care nu știau nici acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Scrierea unei ființări După apariția prozelor lui Ion Creangă, în literele românești e greu să-ți mai amintești de anii dintîi, evadînd din tiparul întîmplărilor humuleștene, trasat cu măiestrie în Amintiri din copilărie. În fond, așa cum remarcă și George Călinescu, genialul povestitor trasează în opera sa imaginea tipică a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tâlhar zămislită din Pământul care fură, două titluri recente de roman ale confratelui de cenaclu, Marian Călinescu, și nici darul povestitorului din fascinantele Amintiri din copilărie, în fapt, singurul har pe care cu titlu de excelență l-a deținut Ion Creangă pentru atâtea generații, l-a luat cu sine și s-a urcat în templul Domnului, trăgând scara după el. Mai presus de toate, trebuie să vedem partea plină a paharului, căci până la urmă viața e unică, merită trăită și povestită
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe o scară nevăzută și și-ar fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fie deranjat “din ceva”, chiar și atunci când nu făcea propriu-zis nimic. Stătea cu spatele la noi, cu palmele sprijinite pe genunchi, și privea surâzând, cu o verticalitate impecabilă a capului, lumina roșietică și subțire, de final de august, care țopăia Împrăștiată printre crengi și frunze. De la un timp tăcerea devenise insuportabilă, iar mama și cu mine nu ne mai regăseam În gesturile noastre obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie stranie. Cu o zbatere confuză de aripi, o pasăre cu penaj
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu brațele agitate pe lângă corp. Se trezi apucat de după cap. Un râu fierbinte Îi Încolăci gâtul cu repeziciune. Mai văzu luna Înroșită, rostogolindu-se aiurea dintre crengile copacului. După aceea, totul se sparse În el și căzu În negrul desăvârșit al propriei ființe. Fu devorat cu sălbăticie. Se spune doar că, atunci când Îi crăpă inima Între dinți, Câinele Negru se simți izbit de o mireasmă puternică de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se aruncă cu un salt În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
istoria Înapoi. Care Împuiau viața bărbatului cu tot felul de prostii, cu tot felul de lucruri derizorii, oprindu-l din studiu, din cercetare, din munca sa la progresul omenirii... Somnul nu mai venea. Mi-am Întins privirea afară, urmărind o creangă de tei care lovea ușor fereastra Închisă ca și cum ar fi vrut să pătrundă Înăuntru. Azi a murit domnul Cantemir, administratorul blocului. Un tip slab, suspect de slab, care-și sugea mereu obrajii când devenea Îngândurat (i se spunea „Scrumbia”). Locuia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apoi o să-l țină de mână strâns toată noaptea. Dar când deschise ochii se trezi în ploaie printre lianele ce se cățărau pe pantalonii săi. Păsările îi atingeau fața cu vârful penelor din aripi. Primul pas a fost mai greu, crengile se întindeau după el, iar bocancii îi alunecau prin nămol, încetinindu-l. Nu-și aminti cum își croise drum până la autostradă, nici cât alergase până la prima benzinărie sub cablurile de înaltă tensiune. În mintea lui înfierbântată nu era decât imaginea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu putea nimeni să bănuiască. Olga însă, cu o răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să facă notă discordantă într-o familie unde munca era ca o religie!? Își rezerva timp pentru copiii din cartier însuflețind jocurile acestora dar acordând și suficient spațiu pentru unele lecturi preferate. Îi plăceau mai ales poveștile scrise de Ion Creangă. Ascultase discul pe care era imprimat basmul: Capra cu trei iezi de peste o sută de ori. Îl ura pe lupul cel hapsân și se bucura că mama-capră îl pedepsise după fapta sa. Dar inima îl îndemna cel mai mult către
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
venit alegerile. Au ieșit învingători ai lui. Roata istoriei și-a modificat direcția de mers. Dosarul Mobulului Moni a fost redeschis. Rejudecat. Reformulate concluziile. Mobulu repus în toate drepturile, de care anterior fusese deposedat. Reașezat în rândurile păsărilor măiastre de pe crengile politice. A pretins postul de șef al jandarmeriei române. L-a obținut. Nu s-a mai mutat din casa din care a fost luat de mascați. Fostul proprietar n-a voit să i-o plătească. și-a plătit-o singur
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse la arborele de mai dincolo, o aruncă între câteva crengi, reveni la mașină, scoase cheile din contact și dădu să intre în clădire. Între timp, oaspeții sosiți cu elicopterele începuseră să o ocupe. Pe care cum îl întâlneau, fie că ieșea fie că intra, îi dezarmau șil luau după ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să dispară. După multe căutări, găsi și soluția pe care o aprecie ca fiind cea mai de acceptat. Prin urmare, luă arma, două cartușe și porni, către malul acelui canal de irigații, unde săvârșise odioasa crimă. Adună o grămadă de crengi și crenguțe, de vegetație uscată și făcu o movilă destul de mare, pentru scopul pe care și-l propusese. Puse cele două cartușe pe țevi. Urcă arma cu țevile spre cer, și trase, fără să ochească ceva anume. Apoi desfăcu arma
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Will, Cehov, Ibsen , Caragiale, Gogol, Wede kind, Ionesco, Camus, Strindberg, Ion Sava...Și i-am și montat de cîteva ori, : dar nu atît de des pe cît mi-am dorit! În schimb, Fata moșului..., Stan Pățitu’ și Povestea prostiei după Creangă, ori Vrăjitorul din Oz după F.Baum, pot spune că au fost puse aproape...Împotriva dorinței mele. Mă rog, viața are meandrele ei, iar Destinul se joacă cu tine, mai des chiar decît te hîrjonești tu, cu el. Așa se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se reprezintă de numai trei ori, dar are zece cronici bune... Greu să fii mulțumit, În lumea plină de nemulțumiți a teatrului, nu?!... Încep să dramatizez (cam liber, ca-ntotdeauna) Soa cra cu trei nurori. Ar fi a șaptea tentativă Creangă. Lucrez cu plăcere, căci am un feeling inexplicabil de longeviv pentru humuleștean. La un moment dat, mă-ntreb dacă Lorca a citit po vestea : fiindcă ce-i Bernarda Alba a lui, decît o soacră terifiantă, aparent(?) - abordată În alt registru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Înainte de planificatul eveniment. Motivul? „ Cineva a introdus În carte pasaje care nu pot aparține tatălui meu!” Nu e exclus. Dar dovezi nu sunt... Ieri, 19 noiembrie 2006, ora 22, am terminat de scris un scenariu după Harap Alb, al lui Creangă. Ar fi al șaselea. Cel mai greu. E vorba să-l montez la Cluj. Ce duh al ironiei mă face pe mine, bucureștean getbeget, de lîngă Arcul de Triumf, să scriu șase scenarii după ...moldoveanul get beget Ion Creangă ?! Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Creangă. Ar fi al șaselea. Cel mai greu. E vorba să-l montez la Cluj. Ce duh al ironiei mă face pe mine, bucureștean getbeget, de lîngă Arcul de Triumf, să scriu șase scenarii după ...moldoveanul get beget Ion Creangă ?! Și să montez (tot) șase variante ale Chiriței lui Bazil?! Nu cercetez aceste legi. Că așa, ar mai trebui să mă-ntreb și de ce TOATE cele patru neveste ale mele, au fost, precum scenariile, tot ...moldovence!!!! Marele prozator Carlos Fuentes
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi-o, nu știu!” - Îi scria Ion Creangă, lui Eminescu, În toamna anului 1877. Iar Înainte de-a muri, i se confesa editorului său, Grigore I. Alexandrescu :” Hei, dacă voi mai trăi, am să fac și eu o piesă de teatru țărănească!”. Piesa nu a fost terminată : dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Anacronică, din păcate! Căci azi, vezi actorii mer gînd pe bicicletă, cărînd plase cu zarzavat, Îmbrăcați cum se nimerește, frecventînd localuri ieftine...Păcat! Culmea! Visul lui Noica a fost să scrie...teatru! Dar cîți ne dramaturgi n-au visat asta - Creangă, spre exemplu! Sau Nichita Stănescu. Eminescu, a Încercat ( ne-a și lăsat texte cunoscute, care aproape că-s piese!). Alții au și „comis” : Slavici, Goga, Sadoveanu, Dan Botta, Iorga, Eliade, Felix Aderca, V.Voiculescu, V. Papilian, Arghezi, M.R. Paraschivescu, D.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care ne tușează, de data asta, și tematic :” În Moldova trăia un bătrîn/ De o purtare tare curioasă :/ Din cînd În cînd,/ Nimic făcător dormea pe masă/ În Moldova zic, acel ciudat bătrîn”. Autorul e celebrul Edward Lear. Pe care Creangă sigur nu l-a citit ; dar aici , În versurile englezului, găsim rezumată Povestea unui om leneș, nu?!... O invitație la un club din Capitală, apărută-n presă, sună cam așa :” DRAGOBETE - iubește românește! Spune măcar pentru o seară Te iubesc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sunt Întotdeauna verbale, cuvîntul moft doboară orice adver sar”(p.29); „În viața de familie, tatăl e Îndeobște, marea ab sență, de aceea nici un copil din lumea lui Caragiale nu rostește cuvîntul tată, ori vreun echivalent drăgăstos” (p.30); „Spre deosebire de Creangă, care a impus ima ginea soacrei demonice, martirizată punitiv, Caragiale pre zintă soacra inocentă, martirizată inutil”(p.31); În mod cu rios, fetițe nu există În lumea lui Caragiale”(p.37); „Lumea lui Jupîn Dumitrache și a lui Ipingescu se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
anihilarea glasurilor până atunci stridente, descătușate, dacă anterior eu eram subiectul discuției, ori reversul acestei situații: apariția mea ca intrus, să declanșeze mișto-uri, ca și cum eu aș fi fost unul din cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le curgeau oghialele de pe dânșii. Bineînțeles că toată lumea din orășel știa că fusesem student la București, dar nu știa cum oi fi reușit eu să calc pe bec, ca să ajung un simplu administrator într-un orășel uitat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
una din acele zile de ger năprasnic, avea să treacă Alexandru, soțul Hildei, la cele veșnice. În fracțiuni de secundă, bradul la care tăiaserăm o lună de zile și mai bine, aflat în cădere, îl agățase pe sas cu o creangă, ca o cange, îl trântise fulgerător la pământ și-l străpunse ca o sabie prin piept. În jur, tăcere. Tăcere de groază sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]