4,763 matches
-
Și dârji spre biruință,jurăm ca să luptăm! Mult ți-ai iubit tu țara și neamul românesc. Onoru-ți dăm acuma,toți cei ce te iubesc. Lumină peste timpuri,credința ta ne este. Jurăm să o păstrăm și s-o-nălțăm pe creste! Prezent ești Căpitane,în viață și în crez, Icoana ta în suflet,de-a pururi o păstrez. Și voi lupta alături de camarazii mei, Să ne salvăm credința și țara, de mișei. E jurământul sacru,ce toți vom respecta, Chiar viața
OMAGIU CĂPITANULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371994_a_373323]
-
de pădure, Se pitește-n frunza deasă, Fata a venit să fure, De-altceva puțin îi pasă! O așteaptă cu răbdare Zile-n șir, pân’ o zărește, Din ascunzătoare sare Și-ntr-o clipă o răpește. Trec prin munți cu creste roase, Peste râuri și pâraie Și o pune-n lanțuri groase În castel, într-o odaie. - Într-un an, după zăbrele, O să putrezești de vie! Ajungi oale și ulcele De nu vrei să-mi fii soție! Doar atât zmeul îi
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
înalță În nesfârșirea azurie. Eu vreau s-o prind c-așa mi-e sfântă Când ea se depărtează dalbă În brațele-mi cu zarea-nfrântă Și-ncercuirea strâmtă, oarbă. Ea se topește-n lumea verde Lăsându-mă cu palme goale, Prin crestele de munți se pierde Când eu mă-ncurc numai la poale. Pe șevaletul de chindie Ascunde zborul și-avântarea Și-n muzica portocalie Îndeplinește toată zarea. Îmi plâng spre noapte neputința Cu obosiri și bezne grele Doar cu nădejdea sa
LEBĂDA de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372070_a_373399]
-
Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Văzduh obscur, cad cerurile-n ape. E-un joc difuz de griuri și fiori. Doi îngeri albi cu hainele mioape Trag pe pamant perdelele de nori. Sunt valuri vii, cu crestele fluide, Se duc haihui, chemate în aval. Un orizont cu șoaptele lichide Împinge ploi sărate către mal. La fel și noi, cu nopțile sub pleoape Suntem că doi hoinari la pol opus, Tu - rădăcini cu gleznele în ape, Eu - frunză
DOAR NOI ÎN UNIVERS de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372085_a_373414]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce toamnă inutilă pândește lângă noi, Se scutură pe frunze în straie de rugina, Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi Mimează revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânci Și
TOAMNĂ INUTILĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372084_a_373413]
-
a ființei, tainica și atât de necesara biruință a căutării — căreia îi închinase întreaga viață- l‑au luminat în clipa când dispăruse din ochii săi câmpia, când s‑a găsit de partea cealaltă a zidului muntos, când, unduind către răsărit, creste tot mai joase nu‑i mai zăgăzuiau privirea. Avea să zboare peste ele, avea... Dar ce era această brutală prăbușire a aparatului de zbor împotriva căreia, cu toată încordarea mușchilor, cu motorul ambalat la maximum, nu putea face nimic? Ce
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
caleașca de aur cu caii albi, iar pe capră un elegant birjar, Contele! La un semn al acestuia, urcară în spate. La un simplu îndemn, caii smuciră hamurile spintecând văzduhul. Era fascinant! De sus, zăriră prin noapte dealurile împădurite și crestele munților cu frunțile de piatră ce luceau straniu la lumina lunii. După vreo două ore de mers ajunseră deasupra unui oraș scăldat în lumină, de bună seamă, Budapesta. Caleașca coborî lin peste zidurile înalte ale unui palat. Pătrunseră în el
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
lumii vampirilor se reunea după o lungă vreme sub magia marelui conte, Dracula! Se împărțeau zâmbete și glume, se povesteau istorioare care mai de care mai hazlii, dar și aventuri palpitante pe mare și pe ocean, prin adâncul văilor sau crestele munților, prin ruinele cetăților și castelelor, dar și despre unele raiduri pe care le făceau uneori prin parlamentele și guvernele unor țări. Reprezentanții Americii veniră cu oarecare grandomanie, fiindcă reprezentau nu numai „Țara tuturor posibilităților”, dar în același timp, în
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
bârna-ngustă, în salt sublim, gimnasta, Mă simt ușor, flexibil, frumos ca un actor; Dilema soață-muză, aceasta e năpasta Dar pe birou pantumul continuă cu spor. Mă simt ușor, flexibil, frumos ca un actor, Un zeu urcând Olimpul, escaladându-i creasta Iar pe birou pantumul continuă cu spor. Mă mișc atât de liber în poezia asta! Referință Bibliografică: Pantum fără temă / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1462, Anul V, 01 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan
PANTUM FĂRĂ TEMĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372831_a_374160]
-
11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Poeme de Al.Florin Țene EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI... Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpați Și dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinți în frați. De atâta dor zăpezile cern poeme în brazde Și cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Și, pe neștiute vin din veșnicie să se-
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
uram din toată inima, pentru că oamenii d-aia ne primeau, să-i colindăm, și aveau mare încredere în urarea noastră iar noi le ziceam: Vă urăm cum se cuvine / Pentru anul care vine / Holde mari / Cu bobul des / Și pe creste / Și pe șes! Am vorbit și despre boii, care trăgeau plugul de fier: MV.: Erau aleși boii cei mai frumoși, dar și cei mai Fig. nr.3. Buhaiul desenat de bătrân rezistenți. La gât li se puneau cănăfei roșii, albaștri
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Din Complexul Turistic Borșa șoseaua se desfășoară în serpentine pe versant până la Pasul Prislop, din nordul Carpaților Orientali, unde călătorul poposește câteva minute ca să admire crestele Munților Rodnei cu Vârful Pietrosu. Coborând din Pasul Prislop spre răsărit traversezi lanțul nordic al Carpaților Orientali și treci granița în principatul Moldova. De fapt în ce a mai rămas din marea Moldovă a voievodului Ștefan cel Mare care i-
PĂMÂNTUL SFÂNT AL ŢĂRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372868_a_374197]
-
lasciv înviind trăiri uitate. sunt mâna care mângâie, sunt ochiul care luminează, în mine soarele pătrunde ca într-o lampă, uneori, dar numai uneori devin furtună neiertătoare și rup, și sfâșii, și cern, dar tot eu apoi adun cioburile, îndrept crestele, vindec cicatricile, pregătesc patul florilor și fac cuiburi pentru păsări. sunt omul care absoarbe liniștea prin toate capilarele. atinge-mă dorință, tu omule, taci! 272 Suflet de femeie În fiecare noapte îți iau sufletul în palme și-l întreb despre
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Acasă > Versuri > Visare > MAI SUNT Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mai sunt Gândul închis în clipa ce revine Creste-n derivă că o floare , Ca o pasăre te-ai rătăcit în mine Cu aripi rănite încercând să zboare. Mai sunt aici ,de m-ai putea vedea O lacrima neștearsa în inima ta ... Și-am îndrăznit să-ți învălui că
MAI SUNT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372929_a_374258]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CREASTA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului La braț cu soarele plec la plimbare și atingem repede creasta. Încercați, fie de este de deal, munte sau doar de visare. Priveliștea îți taie
CREASTA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372980_a_374309]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CREASTA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului La braț cu soarele plec la plimbare și atingem repede creasta. Încercați, fie de este de deal, munte sau doar de visare. Priveliștea îți taie respirația, chiar și vântul își reduce avântul atins de măreție. Copacii se răsucesc, îmbrățișează, alungesc sau doar ating cerul. Frunzele șușotesc, câmpia mângâie pasul pastrând nemuritoare
CREASTA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372980_a_374309]
-
alungesc sau doar ating cerul. Frunzele șușotesc, câmpia mângâie pasul pastrând nemuritoare culoarea. Brațele întinse ne învârt, lumina încălzește, ramul odihnește, făr de zor, neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea, lângă, solul rodește ciuperci și sufletul liniște! Referință Bibliografică: Creasta / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CREASTA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372980_a_374309]
-
să-mi dai Tu plinătate, În Duh să stărui, să cunosc care Îți e dorința Și-atunci când pasul mi-e de plumb, să îmi mărești credința. Mi-e greu Isus, mi-e tare greu să- naintez pe cale, Când sunt pe creasta unui val, când sunt trântit în vale, Mă lupt cu eu-mi încercat, îmi stăvilesc simțirea, Căci vreau să fiu răscumpărat, când va veni răpirea... Și Doamne, unde să mă duc atunci când nu mi-e bine? Cu cine aș dialoga
CA SĂ TRĂIESC ŞI SĂ NU MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373028_a_374357]
-
-ți pun mărțișor Împletit din alb cu roșu; Între ele-un bănișor, Ce l-am păstrat de la moșu. El are magice puteri: Brânză, caș și doar vin roș’ Trebuie cu el să cumperi; Fața să o ai tot albă, Buze - creastă de cocoș. Este un vechi obicei Tot de la romani păstrat; Ele împletesc, de vrei, Adevăr contrariat: Lumină cu întuneric, Primăvară - iarnă grea, Căldură cu frig puternic, Steril cu fertilitatea... Totul e de înțeles A acestei unități, Că de când e Univers
MĂRȚIȘOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373024_a_374353]
-
artistului Cornel Constantiniu, în care-și dau întâlnire melodiile unei vieți și viața unor melodii. E un glas răpăind ca o ploaie de lacrimi, deși, artistul nu scrie cu ele, fiecare lacrimă fiind o insulă din oceanul sufletesc, ivită pe crestele valurilor, adesea, prea adesea, spre a umple retorta destinului său! Fiecare melodie a lui Cornel Constantiniu e cuprinsă de artist în sufletul său ca un văzduh, fiecare vibrație din voce poartă umbra inimii sale, nepacea vieții cutreierătoare prin întinsa lume
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
noastre. Țineam cerul cu umerii goi. Ce bizară poveste Lasă-mă să te-nfășor, Ca-ntr-o mantie, În sufletul meu. Ciută bolnavă de lună, Sub stelele mele rămâi.” De lună “Umbrele ni se topeau în amurg. Târziu, Germinând pe creste, Supusă tu aplecai luna, Eu dam razele la o parte. Gestul era al meu, Păgân și mereu Dintotdeauna.” Clipa aceasta Spuneam cândva că poezia este filozofie, metafora este o “artă a răsucirii” (Platon afirma asta despre arta gândirii) și ce
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
pentru că eram ud de rouă până la coapse. Pe cer nu se zărea nici urmă de nor. În plopișul de Su Dos fluierau niște mierle, iar mai sus întru-un vârf de fag uscat un cuc se striga pe nume. Pe creste, către satul Păsărei, apăreau primele raze de soare. Ocolesc pe o potecă, pe la Fântâna lui Bobu, urc și ies într-o poieniță în Valea cu Viile. Mă opresc și ascult dacă pe drumul forestier se aude vreo mașină. Nici un sunet
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
ninsori în toiul verii, ploi. Cu mantie de stele, Doamna nopții, luna Pe coame și prin văi, ca din senin, furtuna Cu fluturări de plete-flăcări, Prințul Soare Deschide larg, înalte porți de sărbătoare. Trei piramide-nvăluite în taine și mister Inalță crestele cutezătoare către cer. Creneluri, turnuri de cetate veghetoare Revarsă stropi de lacrimi sfinte în izvoare Sub streașină de cetini de codru secular Un templu de iubire - mirific sanctuar - Adună timpuri multe, anii trecătorii Întipăriți prin generații de memorii. Se-ntoarnă gânduri
SANCTUAR DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371182_a_372511]
-
nipone, în spirit de haiku. Se pare că aceste miniaturi sunt cele mai reușite din întregul volum: “Gânduri în haiku: un ochi pe față / un ochi pe dos, mereu, / haina timpului.” * “ toamna ruginie, / lumină rece, pe drum/ bătătorit” * “mângâierea ta, / crestele munților / în plecăciune” * “depărtările, / inimă călătoare, / clipă fugară.” * bântuit de furtuni, / suflet-poezie,/ fulger în dar.” * “ciocârlie-tril, / dimineață de vară, / muntele-cântec.” * “pârtie de brazi, / verdele suind voios / vârfuri amare.” Ultimul ciclu se intitulează “Poeme de credință” și cuprinde câteva poezii de
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
drum înspre Ardeal, Din Deal și până sus în Munți Să-l bat cu pașii mei desculți, Cum l-am bătut te-atâtea ori, Să-l simt cum mă prind fiori, S-ascult duruta lui poveste Cu vulturii uimiți pe creste... Știi, Doamne, cum plecau prin țară Strămoții mei de-odinioară, Cu sufletul arzând de dor, Dar se-ntorceau la vatra lor! ......................................... V-am spus mereu, vă spun și-acum Că nu-i departe fără drum, Când fără el nu-i
DRUMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/371280_a_372609]