1,324 matches
-
beneficiarul C.C.P.B.P.B., aflat în subordinea lui, de către societatea denunțătoare, - să prindă în bugetul C.C.P.B.P.B., aferent anului 2014, suma necesară pentru execuția unor lucrări. În perioada mai-august 2015, în același context, inculpatul Popa Bogdan Cornel, în calitate de director al Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane, împreună cu inculpatul Stanca Cristian, a pretins de la aceeași martori denunțători, prin intermediari, suma 60.000 euro, ca mită pentru inculpatul Oprescu Sorin Mircea. În perioada 2013 - 2015, inculpatul Popa Bogdan Cornel, în calitate de director al Centrului Cultural al Palatelor Brâncovenești
Sorin Oprescu, trimis în judecată de DNA by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101656_a_102948]
-
martori denunțători, prin intermediari, suma 60.000 euro, ca mită pentru inculpatul Oprescu Sorin Mircea. În perioada 2013 - 2015, inculpatul Popa Bogdan Cornel, în calitate de director al Centrului Cultural al Palatelor Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului și ulterior al Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane, a pretins și primit, personal sau prin intermediari, de la aceeași oameni de afaceri suma totală de 10.442.834,62 lei, pentru: a facilita câștigarea contractului de către societatea denunțătoare, a vorbi cu angajații din subordine să accepte documentația de
Sorin Oprescu, trimis în judecată de DNA by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101656_a_102948]
-
și instituția publică condusă de inculpat, creându-se astfel aparența că, diferența de valoare reprezintă valoarea profitului și nicidecum mita și prețul influenței. În perioada 24.10.2014-07.05.2015, inculpatul Popa Bogdan Cornel, în calitate de director la Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane, a semnat mai multe acte adiționale, toate încheiate între instituția pe care o reprezenta și firma pe care o controla prin inculpatul Bengalici Claudiu, prin care valoarea contractelor subsecvente a depășit valoarea maximă a acordului cadru menționat. Prin această
Sorin Oprescu, trimis în judecată de DNA by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101656_a_102948]
-
Este un semn că încă mai pot să fac asta. Că pot să cern balastul cotidian, să găsesc și să exprim doar gândurile în care cred". P.S. Ceremonia religioasă va avea loc sâmbătă, la ora 9, în sala mare a crematoriului uman Vitan Bârzești.
Rodica Ciobanu: CĂLĂTORIA VIEȚII MELE by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102244_a_103536]
-
Istoria incinerării în România secolului al XX-lea a început pe 7 martie 1923, când Societatea Română de Incinerare, numită " Cenușa", a fost înființată. În februarie 1928, crematoriul din București, de asemenea numit "Cenușa", și-a început operațiunile. Au fost incinerate 262 de cadavre în acel an, cifra ridicându-se la 602 în 1934. În 1935, 0,19% din decedații din România au fost incinerați acolo. În România
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
din 1877 dedicată cadavrelor. Constantin I. Istrati a fost pentru o perioadă și președinte al Academiei Române, murind în 1918 la Paris și fiind incinerat, după propria voință. În afară de Uniunea Sovietică, România a fost singura națiune din Europa de Est care avea un crematoriu operațional înainte de al Doilea Război Mondial, deși a fost construit unul în Debrecen, Ungaria, în 1932, care însă nu a fost deschis până în 1951. În perioada interbelică, Societatea Cenușa a fost administrată privat și a construit din fonduri proprii și
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
Război Mondial, deși a fost construit unul în Debrecen, Ungaria, în 1932, care însă nu a fost deschis până în 1951. În perioada interbelică, Societatea Cenușa a fost administrată privat și a construit din fonduri proprii și cu sprijinul Primăriei Capitalei crematoriul, început în 1925. Crematoriului Cenușa, având la bază un proiect al arhitectului român Duiliu Marcu, a fost inaugurat la 25 ianuarie 1928, deși construcția sa nu era finalizată și era încă ridicată doar în „roșu”. Societatea Cenușa s-a confruntat
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
fost construit unul în Debrecen, Ungaria, în 1932, care însă nu a fost deschis până în 1951. În perioada interbelică, Societatea Cenușa a fost administrată privat și a construit din fonduri proprii și cu sprijinul Primăriei Capitalei crematoriul, început în 1925. Crematoriului Cenușa, având la bază un proiect al arhitectului român Duiliu Marcu, a fost inaugurat la 25 ianuarie 1928, deși construcția sa nu era finalizată și era încă ridicată doar în „roșu”. Societatea Cenușa s-a confruntat cu o puternică opoziție
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
din domeniu. Cu toate acestea, Societatea Cenușa nu a reușit să se alăture organizației "International Cremation Federation" (ICF), atunci când aceasta a fost înființată în 1938. Al Doilea Război Mondial a adus o schimbare a stării incinerării în România. Un nou crematoriu care fusese comandat în 1938 și plătit, nu a mai fost construit înainte de izbucnirea războiului. Atunci când Bucureștiul a fost bombardat în 1944, crematoriul a suferit daune considerabile, ceea ce dus în continuare la dificultăți financiare pentru societate. Cu toate acestea, opoziția
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
în 1938. Al Doilea Război Mondial a adus o schimbare a stării incinerării în România. Un nou crematoriu care fusese comandat în 1938 și plătit, nu a mai fost construit înainte de izbucnirea războiului. Atunci când Bucureștiul a fost bombardat în 1944, crematoriul a suferit daune considerabile, ceea ce dus în continuare la dificultăți financiare pentru societate. Cu toate acestea, opoziția religioasă s-a atenuat oarecum, și din provincie au fost aduse cadavre în număr tot mai mare. În 1945 au fost 600 de
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
până la 225 în 1944. Contactul stabilit între Federația Internațională ICF și Socieatea Cenușa la sfârșitul anului 1946 a fost ultimul succes realizat după o perioadă de zeci de ani, cu puțin înainte ca regimul comunist să fie instalat. În 1948, Crematoriului Cenușa a fost naționalizat, fiind trecut în proprietatea Primăriei București. Aceasta a dus la ruperea legăturilor cu Internațional Federation Cremation, ceea ce practic a însemnat sfârșitul mișcării cremaționiste din România. În ciuda caracterului ateu proclamat al regimului, în perioada comunistă nu au
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
naționalizat, fiind trecut în proprietatea Primăriei București. Aceasta a dus la ruperea legăturilor cu Internațional Federation Cremation, ceea ce practic a însemnat sfârșitul mișcării cremaționiste din România. În ciuda caracterului ateu proclamat al regimului, în perioada comunistă nu au fost edificate alte crematorii în România. În perioada comunistă, multe figuri proeminente ale regimului, inclusiv Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica și Teohari Georgescu, Iosif Rangheț, Lothar Rădăceanu, Ana Pauker, Nicolae Goldgerber, Ladislau Vass, Mihail Macavei etc. au fost incinerate, iar cenușa lor a fost plasată
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
erau reținute până exista suficientă presiune a gazelor pentru a se putea face o incinerare completă. De-a lungul secolului al XX-lea, incinerarea în România a fost folosită uneori în scopuri negative. Mai concret, a fost vorba despre utilizarea crematoriului de către puterea politică în scopul de a șterge urmele unor acțiuni violente asupra unor oponenți ai regimului. În acest sens pot fi enunțate două exemple și anume: arderea cadavrelor legionarilor grupului Dumitrescu, autorii asasinării primului ministru al României, Armand Călinescu
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
Călinescu, în 1939 și cel al arderii la ordinul Elenei Ceaușescu a cadavrelor unor timișoreni în decembrie 1989 (Operațiunea Trandafirul/Acțiunea Vama). După un avans destul de rapid luat după război, incidența incinerărilor a încetinit considerabil în România. Un al doilea crematoriu, "Vitan-Bârzești" (numit după un cartier al Bucureștiului unde este situat), a fost deschis în 1994, după căderea lui Ceaușescu de la putere. Cu toate acestea, în 1999, doar un număr de 1172 de incinerări au fost efectuate în România, reprezentând doar
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
1994, după căderea lui Ceaușescu de la putere. Cu toate acestea, în 1999, doar un număr de 1172 de incinerări au fost efectuate în România, reprezentând doar cca. 10% din decesele din București. În țara vecină, Bulgaria, care a deschis primul crematoriu în 2001, aproape 5% din decedații existenți la nivel național - 5254 - au fost incinerați în anul 2002. Și în Ungaria, deși prima incinerare a avut loc doar în 1951 la crematoriul din Debrețin, actualmente sunt funcționabile 12 crematorii, ceea ce însemna
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
București. În țara vecină, Bulgaria, care a deschis primul crematoriu în 2001, aproape 5% din decedații existenți la nivel național - 5254 - au fost incinerați în anul 2002. Și în Ungaria, deși prima incinerare a avut loc doar în 1951 la crematoriul din Debrețin, actualmente sunt funcționabile 12 crematorii, ceea ce însemna o rată de incinerare de circa 36,25% din totalul decedaților la nivelul anului 2004. În comparație în România actualmente au loc sub 1000 de incinerări anual, ceea ce determină ca în
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
deschis primul crematoriu în 2001, aproape 5% din decedații existenți la nivel național - 5254 - au fost incinerați în anul 2002. Și în Ungaria, deși prima incinerare a avut loc doar în 1951 la crematoriul din Debrețin, actualmente sunt funcționabile 12 crematorii, ceea ce însemna o rată de incinerare de circa 36,25% din totalul decedaților la nivelul anului 2004. În comparație în România actualmente au loc sub 1000 de incinerări anual, ceea ce determină ca în situația în care, de pildă, în Transilvania
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
la nivelul anului 2004. În comparație în România actualmente au loc sub 1000 de incinerări anual, ceea ce determină ca în situația în care, de pildă, în Transilvania apar cereri pentru incinerare, acestea, datorită costurilor, să fie efectuate mai degrabă în crematoriile maghiare decât în cel de la Vitan Bârzești. În 2002 se închide din motive ecologice crematoriul "Cenușa", iar în 2008 se lansează proiectul „Panteonul Național”, inițiat de către Academia Română, menit a duce la demolarea acestui edificiu, în ciuda faptul că el se află
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
anual, ceea ce determină ca în situația în care, de pildă, în Transilvania apar cereri pentru incinerare, acestea, datorită costurilor, să fie efectuate mai degrabă în crematoriile maghiare decât în cel de la Vitan Bârzești. În 2002 se închide din motive ecologice crematoriul "Cenușa", iar în 2008 se lansează proiectul „Panteonul Național”, inițiat de către Academia Română, menit a duce la demolarea acestui edificiu, în ciuda faptul că el se află pe lista monumentelor de patrimoniu național, fiind o construcție unică ca și concepție și arhitectură
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
patrimoniu național, fiind o construcție unică ca și concepție și arhitectură. În septembrie 2009, a fost fondată Asociația Cremaționistă „Amurg” din România, o nouă organizație menită să continue activitatea Societății "Cenușa". În anul 2012 s-a deschis la Oradea un crematoriu privat (de fapt un incinerator uman), iar în septembrie 2014 s-a anunțat deschiderea celui de-al treilea crematoriu din țară, după Vitan-Bârzești din București și cel de la Oradea, la 40 de km de Cluj-Napoca, pe un teren din comuna
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
Amurg” din România, o nouă organizație menită să continue activitatea Societății "Cenușa". În anul 2012 s-a deschis la Oradea un crematoriu privat (de fapt un incinerator uman), iar în septembrie 2014 s-a anunțat deschiderea celui de-al treilea crematoriu din țară, după Vitan-Bârzești din București și cel de la Oradea, la 40 de km de Cluj-Napoca, pe un teren din comuna Moldovenești. În România dreptul de a fi incinerat este garantat prin lege. Din punct de vedere legal, incinerarea are
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
o limbă străină. Filmul începe în 1988 înainte ca blocul răsăritean să înceapă să se dezintegreze. František Louka, un bărbat ceh de vârstă mijlocie ce era burlac convins, este un violoncelist ce își câștigă existența cântând la funeraliile organizate la crematoriul din Praga. El și-a pierdut locul de muncă de la Filarmonica Cehă deoarece fusese trecut de către autorități pe lista neagră ca „nesigur politic” după ce fratele său fugise în Occident. Un prieten îi oferă o șansă de a câștiga o sumă
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
Fromm, ca să dăm doar aceste exemple, avea să apară în deceniul următor. Supraviețuitorii n-au vorbit mult timp, iar mărturiile au apărut destul de timid imediat după război. Din acest punct de vedere, cărțile lui Oliver Lustig din 1960, Din umbra crematoriului, din 1969, Viața în imperiul morții, sau Atunci, acolo ...la Auschwitz, apărută în 1977, au fost printre puținele mărturii devenite publice despre camerele de gazare. Subiectul nu era în întregime tabu, dar nici nu s-ar putea spune că reprezenta
Oliver Lustig sau a trăi la Auschwitz și a gândi despre fenomenul Auschwitz by Prof. univ. Vasile Morar () [Corola-website/Journalistic/105580_a_106872]
-
Exitus Milo, un copil care își pierde tatăl la naștere și mama înainte de a începe să vorbească, pare predestinat să trăiască înconjurat de moarte. Rămâne curând și fără mătușa care l-a luat în grijă, într-o cocioabă de lângă un crematoriu pentru săraci și o groapă de gunoi, ceea ce-i atrage și porecla funestă Exitus. Singur într-o lume distrusă de ororile războiului, reușește totuși să rămână în viață, printre oamenii neînsuflețiți de la morgă și având drept profesori cărțile și almanahurile
Un popas în lumea cărților by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105693_a_106985]