51,775 matches
-
tocmai am vorbit. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă, negativism, moara ca topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui. Dintre critici, alege trei modele, pe care le analizează cu sentimentul afinităților: Adrian Marino, Nicolae Manolescu și Mihai Cimpoi. O secțiune finală este consacrată unor articole de atitudine, păstrate însă în zona literarului. Eugen Lungu este un speculativ cu umorul ideii și
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
generații vor fi altfel. Proiectul european, oricât de îndepărtat, lucrează benefic. Criticii basarabene îi e mai ușor să se integreze în cultura română decât îi e literaturii basarabene, care a făcut și ea progrese semnificative. Prin ce au mai bun, critica și literatura din Basarabia au ieșit din provincialism. Aceste metamorfoze nu vor putea fi oprite, chiar dacă nu știm deocamdată ce se va întâmpla cu Republica Moldova. Ca întotdeauna, politica se află în urma literaturii.
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
Cusanus, le împrăștia o singură sursă. Același Adevăr se drapează, după placul fiecărei tradiții, în straie mai pestrițe ori mai sobre. Însă odată duse good old times, schimbul de haine devine o modă, ciocnirile sînt inevitabile și spre ele țintește critica lumii moderne. O critică, înclină să creadă Anca Manolescu, autoritară și excesivă, ca tot discursul lui Guénon. E o expunere metafizică, făcută să nu se schimbe, în esență, ci doar să-și rotească punctele de interes. O formulare care se
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
singură sursă. Același Adevăr se drapează, după placul fiecărei tradiții, în straie mai pestrițe ori mai sobre. Însă odată duse good old times, schimbul de haine devine o modă, ciocnirile sînt inevitabile și spre ele țintește critica lumii moderne. O critică, înclină să creadă Anca Manolescu, autoritară și excesivă, ca tot discursul lui Guénon. E o expunere metafizică, făcută să nu se schimbe, în esență, ci doar să-și rotească punctele de interes. O formulare care se potrivește, de altfel, cu
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
la Editura Limes pleacă de la constatarea că "de tare multă vreme nu s-a mai scris despre Topîrceanu...". Chiar dacă perspectiva anglistei clujene este mai aparte deoarece ea pornește de la necesitatea de a-l racorda pe Topîrceanu la perspective luate din critica străină (anglo-saxonă, cu precădere), sau de a-l judeca stilistic din perspectiva celui/celei dornic/e a-l trece pe poet Styxul unei alte limbi, aserțiunea privind presupusul recent deșert al... topîrceanologiei nu se confirmă. Ultimul deceniu a înregistrat o
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
acte și 2 prologuri , 2001. La acestea se cuvin adăugate articolele despre Topîrceanu apărute în diferite reviste literare. Dar, chiar dacă nu este singular, studiul Cristinei Tătaru are propria însemnătate. Perspectiva anglistei pornește de la raportul margine/centru extrem de mult vehiculat în critica anglo-saxonă. Din acest punct de vedere, Topîrceanu respinge capitala și adoptă cu entuziasm provincia. O altă interesantă evaluare a lui Topîrceanu este cea lingvistică, deosebit de importantă pentru un traducător. Cristina Tătaru îl apreciază pe George Topîrceanu ca un neoclasic, un
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
acest sens, despre Schulz nu se poate spune că s-a scris prea mult sau prea puțin, atâta vreme cât opiniile exegeților îl așază pe poziții ireconciliabile, fiecare pledând cu argumente aparent convingătoare că dreptatea se află de partea lui. Dacă unii critici, întemeiați pe singularitatea operei fără antecesori și fără urmași imediați, rămân la mai puțin operante formule mai generale: T. Breza (,copil găsit"), B. Lewitówna (,fenomen neobișnuit"), J. Ficowski (,expresie unică") ș.a., alții, în schimb, îl apropie precumpănitor, spre a-l
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
Daniel Cristea-Enache Senzația de inflație poetică pe care o au câțiva critici literari de azi (cap de serie: Ion Simuț) vine mai mult dintr-o abundență a tipăriturilor, a volumelor, plachetelor și antologiilor de poezie, decât dintr-o reală devalorizare a cursului liric. Există atâtea și atâtea apariții într-un gen care
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
o putea face. Vedeți ce pățește bietul poet dacă scrie? }iganiada e un text spectacol, care își dramatizează destinul prin cei ce o acompaniază comentând-o. Bineînțeles, toți cei ,botezați" de scriitor și introduși în subsolul paginilor, sunt cititori și critici prezumtivi. Ei nu pot schimba textul, cum n-au făcut-o niciodată criticii. Eram atunci la vârsta copilăriei ,lecturii" critice, introdusă de scriitor în chiar ficțiunea operei. Ficțiunea criticii e capcana din care trebuie să iasă, totuși, neatinsă, opera. Ea
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
botezați" de scriitor și introduși în subsolul paginilor, sunt cititori și critici prezumtivi. Ei nu pot schimba textul, cum n-au făcut-o niciodată criticii. Eram atunci la vârsta copilăriei ,lecturii" critice, introdusă de scriitor în chiar ficțiunea operei. Ficțiunea criticii e capcana din care trebuie să iasă, totuși, neatinsă, opera. Ea îi provoacă pe cei ce o comentează, se lasă explicată în componentele ei dificile, de vocabular și figuri retorice, dar rămâne impasibilă la reproșurile câtorva dogmatici. Multiperspectivismul criticii a
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
reproșurile câtorva dogmatici. Multiperspectivismul criticii a fost încercat, după o sută de ani, cu sporită siguranță, șarjant la culme, de Eugen Ionescu, în controversatul Nu. Numai că, el făcea exercițiul pe opera altuia și într-un timp când existau mari critici, pe care îi și citează. La urma urmei, jocul lui Budai-Deleanu nu pune în cauză textul, decât aparent. Ceea ce transformă el în spectacol e actul diversității lecturii și enormitățile lui critice. în cea mai mare parte, gâlceava scriitorului cu cititorii
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
ce e literatura, ce e satira sau ironia. Budai-Deleanu mimează cu umor practica cenaclului literar. Notele cu caracter paratextual, ,asumate" de semnatari fictivi, nu au corespondență perfectă în literatura europeană, deși sistemul notelor era larg folosit, ca răspuns preventiv dat criticilor ulterioare. }iganiada, în a doua ei variantă, cea de la 1812, pagină cu pagină, este supusă criticii unui auditoriu. Sunt semne numeroase că ei nu citesc sextinele de mai sus, le ascultă (,I-auzi ce spune poeticul..."). Asta n-ar egala
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
receptorii lui, când erudit istoric și filolog, când cunoscător al exigențelor estetice impuse de Caliope, muza poeziei epice, când critic ignorant contestatar-agresiv, sau preot dogmatic etc., etc. Cu intenție, spiritul textului pune nota de contrast pe platitudinea și dogmatismul unor critici. După ce i-a creat, autorul se înstrăinează de glosatori. Ei își conservă mărginirea cu agresivitate, se inflamează, se pripesc în considerații, incapabili să facă o critică la rece. Se înscenează astfel, în infrapagină, prin trimiteri numerotate, pe roluri sugestiv numite
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
etc. Cu intenție, spiritul textului pune nota de contrast pe platitudinea și dogmatismul unor critici. După ce i-a creat, autorul se înstrăinează de glosatori. Ei își conservă mărginirea cu agresivitate, se inflamează, se pripesc în considerații, incapabili să facă o critică la rece. Se înscenează astfel, în infrapagină, prin trimiteri numerotate, pe roluri sugestiv numite, drama literaturii, neînțeleasă ca ficțiune și comentată inadecvat. Deloc mâhnit, ba chiar amuzat, scriitorul îi fabrică și îi alimentează neobosit pe Mitru Perea și Erudițian, inițiatorii
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
-și opera dinafară, cu ochi de Argus, scriitorul îi dramatizează destinul, imaginând amuzat de ceea ce se poate spune în marginea ei, într-o vreme când nu se putea vorbi încă de sensibilitate artistică a cititorului și nici de impostură critică. Critica se situează numai în trena literaturii, dar aceasta trebuie să existe ca să cheme instanța de evaluare. Dialectica internă a textului în care autorul se întoarce reflexiv asupra propriei creații, imaginând reacțiile atunci posibile, atestă ambiția scriitorului de a sancționa întârzierile
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
se întoarce reflexiv asupra propriei creații, imaginând reacțiile atunci posibile, atestă ambiția scriitorului de a sancționa întârzierile noastre culturale. El deschide singur procesul critic al poemei ca ,minciună" literară. Chiar și atât e foarte mult pentru o vreme în care critica literară la noi încă nu exista, iar în Franța abia căpătase drept de cetate. Dramatizarea lecturii, concepută ca text secund, pe roluri, explică ce e poezia epică, spre a forma cititorul, până ce acesta să înțeleagă chiar și ce este ironia
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cultură și de înțelegere. Opera îi provoacă să se spună pe sine. întreagă această galerie de comentatori aparține mai mult de ficțiune decât de maniera științifică de a adnota un text. Fiecare ,vorbește" în stilul lui. înaintea oricărui fel de critică a operei literare, Budai-Deleanu i-a intuit toate direcțiile posibile: filologică, istorică, genetică, estetică etc. Deci, infrapagina, ca text secund, are o funcție autoreflexivă față de textul prim, de care este dependent, aducându-i servicii. Dacă ar fi nevoie de o
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cel romantic. Dar funcționalitatea dată de Budai-Deleanu semnatarilor acestor observații e cu totul insolită și în bună parte concepută ca denegație ironică. în subtext, notele scriu o apărare a literaturii. Prin ele, opera își consolidează regimul eroicomic și își prevede critica lui. Comentatorii nu fac afirmații fără drept de apel. Unii țin lecții altora, sunt antrenați în dialog. Ceea ce spun poate fi contestat sau acceptat, completat sau luat în deriziune etc. încât drama sau comedia nu e a textului, ci a
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
facă liniște, că din cauza ,sfaturilor necoapte ș...ț n-om sfârși până la noapte". Cei din infratext regretă că discursul critic al lui Ciuciu a fost întrerupt. Cu înțelepciune, Popa Mustrul, unul dintre cei mai rezonabili și mai culți participanți la critica textului, aplaudă întreruperea, căci altfel revoltatul ar fi spus mai multe contra preoților, încât ,mai bine să tăcem". Ceea ce încheie dialogul comentatorilor la acest cântec, e de-a dreptul bulversant. Se sugerează că, indirect, pofta de vorbărie a personajelor din
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
înțeleg! De ați fi luat sama până acum, doar de o sută de ori sânteți pomeniți". Folosind persoana a treia, el se situează în afară. La urma urmei, din tot ce se comentează în subsolul paginilor Țiganiadei, serioasă e numai critica filologică, neatinsă de aripa ironiei autorului. N-a fost Budai-Deleanu mai puțin malițios cu posteritatea, atunci când, derutant, i-a lăsat o operă gata interpretată. Și în câte feluri! Spiritual, cu un accentuat simț al umorului, scriitorul nu-și face, prin
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
neatinsă de aripa ironiei autorului. N-a fost Budai-Deleanu mai puțin malițios cu posteritatea, atunci când, derutant, i-a lăsat o operă gata interpretată. Și în câte feluri! Spiritual, cu un accentuat simț al umorului, scriitorul nu-și face, prin acești ,critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
câte feluri! Spiritual, cu un accentuat simț al umorului, scriitorul nu-și face, prin acești ,critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea să se indice zece dintre cei mai importanți poeți români, câțiva critici l-au inclus între aceștia pe Ion Budai-Deleanu. Cert, îl citiseră în cheia
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea să se indice zece dintre cei mai importanți poeți români, câțiva critici l-au inclus între aceștia pe Ion Budai-Deleanu. Cert, îl citiseră în cheia spirituală a autorului.
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
numește ,disponibilitatea carnavalescă" și ,filiația directă cu cultura populară a râsului", materializate îndeosebi în romanul Povestea cu cocoșul roșu. Azi însă comicul din acest roman, extras din viața la țară, mi se pare total perimat, dezolant, pueril, lamentabil. Și totuși critica literară basarabeană persistă, printr-o obtuzitate de neînțeles, în a înălța elogii acestui roman mediocru, considerat ,un adevărat fenomen" (Mihai Cimpoi) sau ,unul dintre cele mai interesante romane din tot ce a dat literatura basarabeană" (Alexandru Burlacu). Cele mai înalte
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
chinuit - într-un roman materialul epic al unei snoave, de genul Dănilă Prepeleac sau Păcală în satul lui. Rezultatul e cu totul nesatisfăcător, de-a dreptul decepționant. Am fost uimit să aflu ce cotă ridicată are acest biet roman în critica basarabeană, unanim elogioasă și în ultimul deceniu. E doar o narațiune mediocră, din toate punctele de vedere, pe marginea căreia e ridicol să faci speculații. Sunt consternat de ce supraevaluări și suprainterpretări a avut parte. Desprind câteva din dosarul critic al
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]