1,478 matches
-
viață de muncă mohorâtă, o bătrânețe liniștită, cu alte cuvinte. Și nu vor obosi să se gândească cu milă și drag la cei rămași În spațiul carpato-danubiano-pontic. Unii, mai tari de Înger, plănuiau chiar scurte Întoarceri cu vreo racheta de croazieră Tomahawk, căci Își vor face neîndoios relații la NASA și la Pentagon. Și chiar neamuri. Te-ai gândit la meniu? Întrebă ea Într-un târziu. Fiecare va aduce ce crede de cuviință! Soluția era simplă și te ferea de cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va fi vorba de un iaht de mărime medie, fără pânze, cu un motor Yamaha destul de puternic. În felul acesta nu va fi obligat să se gândească la acoperișul din șindrilă al terasei care ar rămâne În aer pe durata croazierei. Terasa avea și patru stâlpi de susținere cu care Terente Marcovici nu știa Încă ce să facă. În fond, Își spuse el, pe mine mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă de turbulență, apoi o privire goală, umbrită din când În când de amintirea unui cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sintaxa reveriei și a aproximării fusese abrogată peste noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu mai rămăsese decât un fuselaj de cenușă, cum tot din cenușă părea și trupul Violetei pe care el Îl scormonea ca un ciobănesc german În căutarea drogurilor. Dintotdeauna, de altfel, Violeta i se Înfățișa ca un depozit clandestin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o parte, se înălță spre zări, spre noi și noi aventuri ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era destul de cald. Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mă face fericită. Tocmai de aceea plec înainte de venirea zorilor. Și știu că mă privește cum plec. Când ies îmi spune: Pe curând, iubire. Deși nu așteptam să-l mai văd vreodată iată că ne întâlnim pe același vas de croazieră. Cum îl văd, ne salutăm reciproc (Ne cunoaștem. Ce faci? Bine, tu?) și o șterg direct în camera mea. Pun la punct o strategie pentru a nu ne mai vedea, supărată că nu am mai auzit de el, când bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Îmi place felul său cu mine: incitant, foarte incitant. Salut. Pot să-ți cumpăr ceva de băut? Sunt, tocmai... Știu că ești singură aici. Vreau să îți propun ceva. Te va interesa. Ne întâlnim mâine seară, pe vasul de scurtă croazieră Isabel. Vei veni. Aici e biletul. A, și (spune făcându-mi din ochi, pe când pleca) sunt Vlad Fitac. Mă duc, pentru că vreau, doresc. Dincolo de interesul profesional de reporter, mă duc pentru mine. Pentru că vreau, și eu vreau atât de rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu talent, mieros, cu laba la un chipiu imaginar, salutîndu-i zâmbitor și înjurîndu-i fulgerător printre dinți. Depășind Piața Victoriei, hărăbaia se înscrise pe un binecunoscut și liniștitor segment al Căii Victoriei. Șoferul își abandonă tărăboanța într-o delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier! Pehlivan nepereche al întregii nații române și versificator șef al nădragilor mei!!... își reînnodă Ho diábolos comentariile, înlocuindu-și cu bruschețe masca gravă și trecând cu repeziciune dintr-o stare în alta. Încolăcindu-se, descolăcindu-se și iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era Estrella de Mar, la fel de generos dăruită cu păduri și priveliști precum Cap d'Antibes. Un refugiu naval mărginit de baruri și restaurante, o semilună de nisip alb și un mic port plin de iahturi de curse și vase de croazieră. Vile tihnite se Întrezăreau În spatele palmierilor și eucalipților, iar deasupra lor se Înălța prova de pachebot a Clubului Nautico, avînd În vîrf antena albă de satelit. Apoi, pe cînd autostrada cotea printre pinii de pe coastă, am zărit gloria distrusă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din Bristol. Eram curios să văd casa asta de vacanță, presupusul cuibușor de Îndrăgostiți În care Sansom o primea pe Alice Hollinger. Dar Încă mai eram cu gîndul la cel care furase șalupa și-și făcuse jocul cu iahtul de croazieră. Mi-am amintit privirile lacome ale celor care ieșeau din cluburile de noapte și se adunau pe chei, cu obrajii Îmbujorați nu doar de soarele arămiu răsărit din explozia rezervorului. Am Înconjurat Plaza Iglesias, plină de localnici care Își beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bisericii anglicane, cu telefonul mobil la ureche. Iar barmanul de ocazie și gabier m-a salutat dînd din cap cînd am trecut pe lîngă el; atunci mi-am dat seama că probabil și alții i se alăturaseră lui Crawford În croaziera lui infracțională la ceas de seară. Întorcîndu-se la Saabul boțit, Crawford așteptă să mă așez la volanul Citroënului, apoi porni motorul supraîncins. Sătul de oraș și de aglomerația de turiști, părăsi plaza și o porni către străzile rezidențiale de pe pantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În costumul ei cu pantaloni albi și tocuri Înalte, cu eșarfa de mătase plutindu-i În jurul gîtului, n-ar fi avut un aer mai puțin medical nici dacă ar fost vreunul dintre acei mondeni și stilați plimbăreți cu iahturile de croazieră de la Puerto Banús. — Paula...? Chiar tu ești? — Ba bine că nu. Închise În urma ei ușa apartamentului și se Îndreptă către balcon. Strîngînd ușor portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut să curețe acolo. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o mîndrie civică reală, ceva ce n-a mai existat pînă acum. Bobby Crawford a creat toate astea de unul singur. — Tot periculos rămîne. — Prostii. GÎndește-te la el ca la un preamărit organizator de distracții Îmbarcat pe un vas de croazieră plin de retardați. Se apucă să fure colo dintr-o cabină, dincolo dă foc la o draperie, aruncă o bombă puturoasă În sala de mese, și deodată se trezesc pacienții. Începe să-i intereseze călătoria și următorul port unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi galbenă, cu copertinele în vânt, chiar lângă șosea. Apoi grâul se va coace în spic, iar garajul cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă de croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tembel aruncând cu o minge de bowling la „Sohar“, până când îl luaseră paznicii. Ei doi rămâneau în camera de odihnă a lui Henam până ce venea seara și insula ca o unghie lăcuită începea să se-asemene cu o navă de croazieră pornită în larg. Seara, Ghazal își părăsea blugii și tricoul de sub hijab, ca să se îmbrace cu rochii de călugăriță catolică. Îi stătea bine în negru, fiindcă își făcea gura roșie ca petalele de hibiscus risipite în vasele de pe mese. Se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
române de la origini până la 1900, a făcut foarte mult pentru teatrul românesc), practica echitația la Șosea (y compris ceea ce el numea «le flirtage equestre»), era membru al mai multor cluburi selecte și, mă rog, tot tacâmul - cafenele, restaurante de lux, croaziere, vara la Veneția sau la Constanța, iarna la Paris ori la Sinaia...”1. Așa ne-ar plăcea să Îl ținem minte, nu cum Îl ridiculizează Caragiale În două dintre Momentele intitulate High life. O dată, În 1899, când Îl ia peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la Început să se Împotrivească, Însă din penumbră subofițerul atacă imediat coardele chitarei, scoțînd primele note ale unui cîntec tipic latino-american, iar asta păru s-o facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea pe toți. Moskenessoy, o modernă balenieră norvegiană de mare tonaj și Înzestrată cu trei frumoase catarge, ancoră Într-o după-amiază În căutare de broaște-țestoase cu care să-și burdușească, pentru o lungă croazieră, cămara. Își Începuse călătoria cu doi ani În urmă și avea să mai navigheze Încă un an Înainte de a se Întoarce la Bergen, cu beciurile doldora de un ulei care urma să-i facă și mai bogați pe armatorii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ploaie de coji de semințe. „Nu înțeleg” - a murmurat soția mea și am plecat grăbiți. Dimineața am părăsit orașul răvășit parcă de un cataclism. La cîteva minute spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase și bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo” - am zîmbit eu și ne-am întors, luînd o în sus pe Valea Cernei. „Festivalul Pinului.” „Hai și noi !” Am ajuns astfel la Băile Herculane. Unele dintre cele mai triste ruine din România. Prostia nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
numai din unghiuri optuze. Prostul nu se lasă până când nu se depășește pe sine însuși. Dispariția proștilor și a lichelelor ar însemna depopularea planetei. Prostia în artă e precum bășicile pe limbă. Numai imbecilii simt viața ca pe o perpetuă croazieră. Imbecilii nu se împiedică în regrete. Scriitorii nu pot fi comparați între ei precum merele. Idealul prostului e idolatria. Alpiniștii se urcă pe vârful muntelui, ca să poată vedea frumusețile din vale. Nici prostia nu mai are frontiere. Prostul se agață
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
moartă. Și poeții devin pământ. Dar de flori. Viermii acești nepedepsiți profanatori de morminte. Memoriile nu vindecă frica de moarte. Doar îi mai însiropează puțin duritatea. După moarte, trupul intră în circuitul azotului, iar sufletul în cazanele cu smoală. Singura croazieră în care plecăm fără bagaje este cea de peste Styx. Doamne, ce odihnă incomensurabilă se profilează la orizont! Sinucigașii sunt niște altruiști. Le oferă dușmanilor satisfacții depline și gratuite. Boala atroce poate transforma moartea într-o eliberare. Sinuciderea poate fi provocată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unor articole recente, Își dădu seama că de o săptămână și mai bine uitase să-și deschidă corespondența. Firește, era mai mult publicitate. Firma TMR Își propunea, prin lansarea vasului Costa Romantica, să creeze o nouă normă instituțională În domeniul croazierelor de lux. Nava era descrisă ca un adevărat paradis plutitor. Iată cum s-ar fi putut desfășura - depindea doar de el - primele momente ale croazierei sale: „Mai Întâi, veți pătrunde În marele hol inundat de soare, sub imensa cupolă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își propunea, prin lansarea vasului Costa Romantica, să creeze o nouă normă instituțională În domeniul croazierelor de lux. Nava era descrisă ca un adevărat paradis plutitor. Iată cum s-ar fi putut desfășura - depindea doar de el - primele momente ale croazierei sale: „Mai Întâi, veți pătrunde În marele hol inundat de soare, sub imensa cupolă din sticlă. Cu ascensoarele panoramice, veți urca până la puntea superioară. Acolo, prin imensa fereastră de la prova, veți putea contempla marea ca pe un ecran uriaș.” Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ajungerii calendarului tocmai În Tecuci e dezlegat de către poliția locală: bunicul dinspre mamă al patronului mezelăriei era mayaș. Curenții oceanici iau În custodie coca de nuri și, În timp ce pe continent continuă disputele aprige asupra sorții ei, aceasta pornește Într-o croazieră lină prin Pacific. Pe măsura Înaintării, În câteva săptămâni se Întremează, culegând bețe, rămășițe ale unor epave, diverse obiecte căzute de pe transatlantice - sau cum s-or numi vasele care brăzdează Pacificul -, toate aceste obiecte fixându-se sub forma unei armături
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fără să se riște prea mult și atunci scurmă așa de energic rahatul, până acesta începe să pută de la o poștă. Nu le era de ajuns, că au pornit un război drăgălaș cu avioane și bum, bum de rachete de croazieră prin Libia, parcă tot le mai trebuia ceva mai picant și, hop că ne trezim într-o bună (???) dimineață, că Obama se proțăpește în fața Casei Albe, hăulind mândru nevoie mare, ca să-l audă toată lumea, că el, tocmai el, preaviteazul Obama
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]