KorAP: Find »[drukola/base=cușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...131 >

3,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

dar te avertizez că e bine să începi să înveți regulamentul casnic, nevoile de câine, cele solide și cele lichide, se satisfac afară, mâncatul de asemenea, în timpul zilei poți să intri și să ieși de câte ori vrei, dar noaptea stai în cușcă și păzești casa, și să nu crezi că sunt dispusă să-mi placă mai puțin de tine decât stăpânului tău, ca dovadă eu i-am spus că ai nevoie de companie. Cât timp ținu prelegerea, Găsit nu-și întoarse ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vrem să știm ce face în acest moment, răspunsul cel mai simplu e, Nimic, dacă n-ar fi revelatoarea circumstanță că și-a întors repede ochii la auzul vorbelor lui Marçal, totuși ceva a făcut. Câinele se îndepărtase în direcția cuștii, dar, la jumătatea drumului, s-a oprit, întorcându-se să privească. Din când în când mai scotea câte un mârâit. Marta spuse, Nu știe ce sunt îmbrățișările, a crezut probabil că vrei să-mi faci rău, dar Cipriano Algor, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Cipriano Algor se încălță, deschise ușa bucătăriei și ieși. Frunzișul compact al dudului negru reținea cu fermitate noaptea, nu-i va da drumul prea curând, prima rază a zorilor va mai întârzia cel puțin jumătate de oră. Se uită spre cușcă și își roti ochii de jur împrejur, mirat că nu vede câinele. Fluieră încet, dar Găsit nu se arătă. Olarul trecu de la surpriza perplexă la o neliniște explicită, Nu cred c-a plecat, nu cred, murmură. Ar fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-și de timpurile de indigență, când speranța în ziua de mâine era singura hrană care-i rămăsese în multele ore în care stomacul tânjise după hrană, Găsit n-a cerut, dezinteresat de obligațiile lui de paznic, s-a întins lângă cușcă, vechea înțelepciune spune că trupul culcat suportă multă foame, așteptând, răbdător, ca unul dintre stăpâni să-și dea o palmă peste frunte și să exclame, oh, la naiba, am uitat de câine. Nu e de mirare, odată ce, în zilele acelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ținea scai de stăpân, își amintea probabil de vremea nefericitei sale vagabondări, când îl alungau din curți, refuzându-i până și apa. Deși nu e un fricos și nu se teme de umbrele nopții, ar prefera să stea acum în cușcă, sau, și mai bine, încovrigat în bucătărie, la picioarele unuia dintre ei, nu spune unul dintre ei din indiferență, ca și cum i-ar fi tot una, ci pentru că i-ar avea și pe ceilalți doi aproape de nasul și ochii lui, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cratița și spuse, Vino cu mine, Găsit, norocul tău că nu ești om, dacă erai, te-ar fi făcut bănuitor toată grija și atenția cu care te-am tratat în ultima vreme. Strachina lui Găsit era, ca de obicei, lângă cușcă, și într-acolo se îndreptă Cipriano Algor. Vărsă conținutul cratiței și rămase o clipă, uitându-se la câinele care mânca. În bucătărie, Marçal spunea, Vom aprinde focul după-masă, Azi, se miră Marta, Tatăl tău nu vrea să lase munca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
se uite de zeci de ori la ceas, el măturase și spălase olăria de sus până jos, refuzând din nou ajutorul pe care i-l oferise Marta, Va trebui să-l ascult pe Marçal, spuse. Găsit a fost trimis în cușcă după ce a murdărit în mod lamentabil podeaua bucătăriei cu noroiul pe care îl adusese pe labe din prima incursiune pe care se hotărâse s-o facă pe afară, profitând de înseninarea cerului. Apa nu va fi niciodată atât de multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
lamentabil podeaua bucătăriei cu noroiul pe care îl adusese pe labe din prima incursiune pe care se hotărâse s-o facă pe afară, profitând de înseninarea cerului. Apa nu va fi niciodată atât de multă încât să-i intre în cușcă, dar, pentru orice eventualitate, stăpânul a pus dedesubt patru cărămizi, transformând în palafită preistorică un actual și obișnuit refugiu canin. Era prins de această activitate când a sunat telefonul. A răspuns Marta, în prima clipă, auzind în receptor, Centrul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
tatăl, că și ea are un secret pe care-l ascunsese de soțul ei, și pe care nu i-l va spune niciodată, Cum vei reuși acum, fără această speranță, să trăiești în apartamentul acela, se întreba. Găsit ieșise din cușcă, picături mari de apă curgeau pe el din dudul negru, dar nu-i păsa. Avea labele murdare, îi picura blana și era sigur că nu va fi bine primit. Și, totuși, despre el se vorbea la ușa bucătăriei. Văzându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
numele mai frumos și mai sonor de eternă reîntoarcere. Marta nu protestă, nu făcu o scenă, se mărgini să spună, Mă supăram pe dumneata dacă nu-i povesteai lui Marçal. Cipriano Algor se dezlipi de câine, îl trimise înapoi în cușcă, și spuse, Din când în când, fac ce trebuie. Rămaseră uitându-se la ploaia care nu se mai oprea, ascultând monologul dudului negru, și atunci Marta întrebă, Ce putem face pentru păpușile din cuptor, iar tatăl răspunse, Nimic. Sec, tăios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
iată că presentimentele lui se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise ora în care soarta sau destinul, sau hazardul, sau instabilitatea voințelor și obligațiilor umane, îi vor decide existența. Se întinsese lângă cușcă, cu capul pe labe, așteptând. Când stăpânul spusese, Găsit, vino, crezu că-l chema ca să urce în furgonetă cum se întâmplase altădată, semn că, în sfârșit, nu se schimbase nimic în viața lui, că ziua de azi va fi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Isaura, iubirea moare din motive așa de simpe, Nu sunt în situația de a putea răspunde, îmi lipsește experiența. Discret, Găsit se ridică, după părerea lui, vizita de curtoazie se prelungea deja prea mult, acum vroia să se întoarcă în cușcă, la dudul negru, la banca meditațiilor. Cipriano Algor spuse, Trebuie să plec, mă așteaptă, Așa ne despărțim, întrebă Isaura, Vom veni din când să vedem ce face Găsit, să vedem dacă mai e în picioare casa, nu e un adio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

început să bolborosesc, speriat, o rugăciune când mi-a trecut prin minte că Dumnezeu este Marele Dresor în fața căruia tremură toate fiarele pământului și că eu, ah cât de bine cunoșteam mirosul de la circ, mă aflam de fapt într-o cușcă pe acea mică bucată de pământ, înconjurată de un zid înalt, de unde Dumnezeu, la cererea oamenilor, vroia să mă scoată printr-un act de supunere necondiționată care avea valoarea unei capitulări. Mi-am încleștat imediat buzele și mi-am înfipt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcându-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cortul circului. Așteptam să se potolească toate zgomotele, să se stingă luminile și atunci puneam la punct planurile mele cutezătoare. Când m-am socotit pregătit, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
cutezătoare. Când m-am socotit pregătit, m-am hotărât, profitând de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
hotărât, profitând de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă am ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblânzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o seară, am ieșit pe poartă și nu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă am ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblânzească. Eu țineam să rămân liber, sălbatec, nedomesticit. Și am jurat să fug de-acasă. Într-o seară, am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunându-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine polițist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde singura mea consolare erau cărțile despre junglă și despre deserturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
energia ta”, apoi am plecat trântind ușa. Din întâmplare, pașii m-au dus în noaptea aceea în dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriașul cort de pânză era cufundat în întuneric. M-am strecurat înlăuntru, neobservat de nimeni, și găsind o cușcă liberă, deschisă, m-am culcat în ea. Dimineața, când m-am trezit, un îngrijitor se zgâia la mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum stătea înțepenit, cu ochii holbați, încât i-am făcut semn cu mâna. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
trăiau și se înmulțeau nenumărați cerbi. Nu știu cum se pripășiseră tocmai acolo și ce anume îi făcea să nu plece, mai ales că nu exista nici o împrejmuire. Se speriau, poate, de golul din jurul pădurii și stăteau în ea ca într-o cușcă deschisă fără să o părăsească. Dealtfel, animalele păreau să-și fi pierdut calitățile speciei; dormind în iarba mâloasă dintre sălciile bătrâne, se îmbolnăviseră de un soi de încetineală în mișcări, abia fugeau, de parcă erau porci cu coarne, încât nu ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
sălbatice visasem să le eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei creștea iarbă. M-am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpam eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei creștea iarbă. M-am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpam eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu la fel - voi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpam eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu la fel - voi mai vorbi despre asta - cu ideea fixă că nu trebuia să mă leg de nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]