8,169 matches
-
care îi cere mereu o sinucidere ce se vrea a fi bine pusă la punct, uneori aproape că îi făcea și plăcere; erau unicele sale clipe de satisfacție... Până la ce limite te poate împinge câteodată viața! „Am să găsesc un cuțit mare și ruginit și am să-l folosesc cu sete împotriva mea! N-aș fi nici prima și nici ultima de pe fața pământului, cu siguranță!”, gândise ea odată cu cinism, dar, Istorisiri nesănătoase fericirii 139 totuși, calmă și neabătută. „Otravă puternică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zilnic. Altfel spus și mai pe scurt, Victoria și Șerban, din cauza împrejurărilor nefavorabile, pe care soarta li le nutrea neîncetat, și a firilor lor prea din cale-afară de diferite, ajungeau mai mereu, și aproape din orice fleac ivit, direct la cuțite. Iar asta - oricât de ciudat ar părea - nu-i mai mira nici măcar pe ei înșiși, căci, în timp, totul se banalizase și intrase destul de bine în firea lucrurilor. Mai mult chiar, în ultima bucată de vreme, lui Șerban începură a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia tocmai i s-a împlântat adânc un cuțit în piept și, zbătându-se în chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
povara unor ochelari imenși, femeia celeilalte Asii râde. Pe Rezvan, în ciuda fundamentalismului ei ortodox, o poți întreba orice. Ea îți spune totul. În plină criză a invadării Libanului de către Israel, îți trădează, ca pe un fapt divers, privind amuzată pe deasupra cuțitului cu care decojește o rodie, secrete de stat, da, bineînțeles ca noi livrăm rachete Hezbollah-ului. La un ceai, sorbit alene din pahare mici, albastre, tivite cu auriu pe la margini, o cutie imensă de bezele cu apă de roze și cardamom
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înțeleg obrăznicia ta...De aceea înfățișează-te și răspunde-mi de îndată, îi strigă mama. Adela s-a așezat în fața mamei așa cum era ordinea după zicerea Uranului, respectată ca o lege în cadrul tribului. A îngenuncheat piciorul stâng, mâna dreaptă pe cuțitul de la cingătoare și capul ușor înclinat în față, așteptând hotărârea superiorului. -Bine ... acum aștept zicerea ta, i-a zis mama hotărât după ce a constatat supunerea fetei ei, pe care dealtfel o iubea foarte mult, dar o vroia și disciplinată. -Mi-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de al treilea se lupta cu Angela. Barbarul a profitat de un moment slab din partea Angelei și a luat ostatic un copil, cu condiția de a se demasca fetele. -Nu spurcăciune! a exclamat Verona în timp ce i-a aruncat acestuia un cuțit în piept. Văzând că au rămas doar doi, Zedon s-a aruncat cu înverșunare asupra Adelei, tăind-o la umăr și a luat-o ostatică amenințând-o cu paloșul la gât. Realizând pericolul, Verona și-a scos masca de pe față
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe Adela lângă care a venit și Angela s-o ajute. Al doilea barbar se pregătea s-o întâmpine pe Verona atunci când aceasta se ducea către Zedon. -Ia și tu de bogdaproste, a zis Verona, aruncându-i și acestuia un cuțit care l-a doborât la pământ într-o clipă. Îmi pare rău că n-am reușit să-l șterg de sângele unui păcătos ca tine și s-a repezit la Zedon, care o întâmpina zâmbind. Pe Verona a deranjat-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm și apoi ne vom întoarce la voi". Avram a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus pe spinarea fiului său Isaac și a luat în mână focul și cuțitul. Și au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac vorbind cu tatăl său Avram a zis: "Tată!" "Ce este, fiule?" i-a răspuns el. Isaac a zis din nou "Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru ardere de tot
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe care i-l spusese Dumnezeu, Avram a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avram a-ntins mâna și a luat cuțitul, ca să înjunghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: "Avrame! Avrame!" "Iată-mă" a răspuns el. Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru susținerea ideii cremațiunii În seria ISTORIE au mai apărut: (selectiv) Aventura gîndirii europene, Jacqueline Russ Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV XIII), Ioan Marian Țiplic Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Istoria Balcanilor, (vol. 1, 2), Barbara Jelavich Istoria civilizației britanice (vol. 1 5), Adrian Nicolescu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care se întoarce încet către noi, în ochiul Vieții care ne privește de dincolo de timp. Compoziția estetică nu este cu siguranță acest soi de paletă de culori în care s-a transformat pânza sub efectul trăsăturilor de pensulă sau al cuțitului artistului, însă nu este posibilă decât pornind de la acestea. De vreme ce fiecare element plastic al compoziției este figurat pornind de la un element material, el presupune existența acestuia. Totalității plastice a compoziției, care este opera însăși, îi corespunde în mod necesar o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
După cum am aflat mai târziu, primul lucru pe care Îl făcuse intrând la zdup fusese să se ducă Întins la cel mai periculos răufăcător dintre deținuți și, după un salut foarte ceremonios, să-i lipească de mărul lui Avram un cuțit scurt de parlagiu, pe care Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nimic. — Am o treabă pentru tine. Locotenentul de alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă un pieptar din piele de bivol, căptușit pe dinăuntru, foarte practic pentru amortizarea loviturilor și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul, daga, spada și pistoalele lui, avea pe el mai mult fier decât toată Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
felinar pentru ca acesta să nu-l orbească, Împiedicându-l să scruteze cotloanele cele mai Întunecate, apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine pălăria pe cap și se Îndreptă Încet spre portiță. Eu Îl văzusem Îmbrăcându-se cu o oră Înainte, acasă, cu o minuțiozitate profesională: — O să mă Întorc târziu, Íñigo. Nu sta treaz să mă aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atunci. Fapt e că, pentru a se duce la Întâlnirea aceea căpitanul, și-a luat zeci de precauții. În partea din spate a cingătorii și-a atârnat daga vizcaína; și am mai văzut că Își strecura În carâmbul cizmei drepte cuțitul cel scurt de parlagiu care atât de multe servicii Îi făcuse la temnița municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și Îi accentua fina trăsătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
te duc, asta-i altă poveste... Dar atunci n-ai să mai fii problema mea. Dacă nu le-ar păsa de tămbălău, mi-ar fi făcut felul chiar aici. Alatriste Își duse arătătorul mâinii drepte la grumaz, imitând mișcarea unui cuțit. Te-au trimis fiindcă vor proceduri legale... Arestat, interogat, pare-se că eliberat apoi, după care i se pierd urmele. Și Între timp câte se pot Întâmpla.... Fără ocolișuri, Saldaña se arătă de acord. — Așa cred și eu, zise, obiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
condicuța mea cu arestați... Fir-ar să fie! — Lasă-mă să iau o armă, Martín. Locotentul de alguazili se uită la Alatriste cu gura căscată. — Nici nu-ncape vorbă, zise, după o lungă pauză. Cu o Încetineală deliberată, căpitanul scosese cuțitul scurt de parlagiu și i-l arăta. — Numai ăsta. — Ești nebun. Mă crezi un imbecil? Alatriste făcu un gest de negație. — Vor să mă asasineze, zise cu simplitate. Asta nu-i prea grav În meseria noastră; se-ntâmplă, mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zi și din altele se număra și Diego Alatriste. — Nici Împotriva vreunuia din oamenii mei, zise Saldaña În sfârșit. — Mă jur. Locotenentul de alguazili mai șovăi câteva clipe. Până la urmă se Întoarse cu spatele Înjurând printre dinți, pe când căpitanul ascundea cuțitul măcelăresc În carâmbul unei cizme. — Pe toți dracii, Diego, făcu Saldaña, nerăbdător. Haidem odată. Plecară fără alte cuvinte. Căpitanul nu vru să-și ia capa, ca să se simtă mai liber În mișcări, iar Martín Saldaña fu de acord. Îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nălucă alături de Însoțitorul lui. Instinctiv, duse mâna la spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de nici un răspuns. Atunci Își aminti de cuțitul de parlagiu pe care Îl avea la carâmbul cizmei. Se aplecă să-l scoată de acolo și Îl strânse cu putere, așteptând atacul călăilor care, fără Îndoială, se pregăteau să-i sară În spate. Dar nu veni nimeni. Toți plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit de măcelar. Atunci am mai făcut doi pași Înainte. Stăteam, practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am mai avut timp să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste Îi văzuse apropiindu-se, cu câteva clipe Înainte de primul foc de pistol. Este adevărat că de cum ieșise În stradă se așteptase la așa ceva și era conștient de inutilitatea Încercării de a-și vinde scump pielea cu nenorocitul acela de cuțit scurt. Focul de armă Îl descumpănise la fel de mult ca pe ceilalți și În primul moment se crezuse ținta lui. Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i aplice o lovitură mortală, fie În coasta stângă, fie În burtă. Se mai văzuse și altădată În situații asemănătoare și nu era ușor să se bată cu unul, păzindu-se de celălalt numai cu mâna stângă În care ținea cuțitul scurt. Iscusința consta În Învârtirea rapidă la dreapta și la stânga ca să le ofere cât mai puțin spațiu, deși prudența Îl obliga s-o facă mai mult la stânga decât la dreapta. Ei continuau să-l preseze la fiecare mișcare, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să dea Înapoi. Aceasta Îi fu de ajuns căpitanului ca să-și consolideze poziția cu multă stăpânire de sine, iar când rănitul la mână sări din nou la el, căpitanul lepădă cuțitul din stânga, Își apără fața cu palma deschisă și, fandând puternic, Îi vârî un cot bun de oțel În piept. Impulsul celuilalt făcu restul, Încât se pomeni tras În țeapă, aruncă arma cu un „Iisuse!“, iar aceasta sună metalic pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
eu prin chestii și mai rele. Nu. Mai rele ca asta nu-s cu putință. De cine vrea să te vadă nu scapă nimeni cu lovituri de spadă. Oricum, Alatriste nici nu avea cu ce să le dea. Până și cuțitul de parlagiu i-l luaseră din carâmbul cizmei când l-au arestat după Încăierarea din corral-ul de comedii; unde, cel puțin, intervenția englezilor făcuse să nu fie omorât pe loc. — Akoom siuntem kit, spusese Charles al Angliei când garda năvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aventură. Da, am încuviințat eu. Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. O viață este unică, zise el. Autoritatea dumneavoastră este incontestabilă. Experiența de viață, care este legată de Doré în fiecare parte a ei, vă pune, ca să zic așa, cuțitul la gât. Sau tocul în mână. Nu puteți scăpa. Nu, am răspuns, este adevărat. Nu pot scăpa. Ați putea să vă imaginați, a mai zis el, ce ar conține cartea dumneavoastră despre Doré? Și acolo, în înserarea lentă, tipică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]